Marţi, 26 mai 1925, ora 16,30, Turnu Severin.
Început miercuri, 20 mai, Procesul în care Corneliu Zelea Codreanu, 26 de ani, avocat, e supus verdictului Curţii cu juri pentru crimă de asasinat (asupra prefectului de Poliţie Iaşi, Constantin Manciu) şi crimă de omor cu voinţă săvîrşită şi neizbutită (asupra a doi poliţişti) a ajuns la final.
Preşedintele Curţii cu juri din Turnu-Severin, judecătorul Barbu Varlam, supune juraţilor patru întrebări la care aceştia trebuie să răspundă cu:
Vinovat sau nevinovat.
Dacă răspunsul e vinovat, prevenitul (aşa se spunea, potrivit Codului Penal din 1864, celui trimis în judecată) e condamnat la muncă silnică pe viaţă.
Juraţii se retrag să delibereze.
Deliberarea durează 5 minute.
La întoarcere, toţi juraţii poartă la butonieră semnul LANC în fundă tricoloră.
Răspunsul la toate cele 4 întrebări:
Nevinovat.
Deşi a ucis un om, a rănit grav (i-a performat plămînul) un altul şi a tras asupra unui al treilea, Corneliu Zelea Codreanu e achitat.
Despre cum s-a ajuns la acest verdict, voi scrie în amplul Dosar dedicat procesului din numărul următor la revistei Historia.
Aici, în spațiul rezervat comentării zilnice a actualității, mă voi ocupa de reacția presei și a clasei politice din România lui 1925 la verdictul Justiției în cazul crimei de la Iași.
Dată fiind vîlva stîrnită de proces, marile ziare ale ţării, Universul, Adevărul şi Dimineaţa, urmăresc şedinţele, publicînd ample corespondenţe de la faţa locului.
Universul e favorabil lui C.Z. Codreanu.
Adevărul şi Dimineaţa sînt ziare adversare.
Deşi relatările din Adevărul şi Dimineaţa sînt corecte, în pledoaria sa din şedinţa din dimineaţa zilei de 26 mai 1925, A.C. Cuza:
„Protestează împotriva ziarelor «Dimineaţa» şi «Adevărul» spunînd că falsifică dările de seamă asupra dezbaterilor procesului şi descrie în culori foarte negre acţiunea de propagandă a acelei prese pe care o numeşte evreiască“. (Universul, 28 mai 1925)
Cum comentează cele două ziare achitarea lui C.Z. Codreanu?
Adevărul se rezumă la publicarea verdictului şi la descrierea măsurile excepţionale (Poliţişti, Jandarmi, Armată) luate de către Guvernul Ionel Brătianu pentru a contra manifestaţiile studenţeşti din Bucureşti de entuziasm faţă de achitare.
Dimineaţa publică pe prima pagină a numărului de joi, 28 mai 1925, editorialul Achitarea lui Codreanu, semnat Dimineaţa, pentru a semnala că e asumat de ziar.
Comentariul debutează astfel:
„Corneliu Codreanu şi complicii lui au fost achitaţi. Acesta e verdictul justiţiei populare şi nu noi, care apărăm instituţia juraţilor în contra atacurilor ce i se aduc, îl vom critica. Juraţii – oricare ar fi fost verdictul lor – n-au decît un singur judecător, căruia au a da socoteală: conştiinţa lor“.
Mai departe, textul se ocupă de ideile care, în viziunea ziarului, au stat la baza crimei, încheind:
„Sperăm că achitarea lui Corneliu Codreanu nu va însemna consacrarea mijloacelor brutale de luptă, căci ar fi trist pentru ţară, dacă s-ar da o asemenea interpretare verdictului“.
Şeful Guvernului şi ministru de Interne era Ionel Brătianu.
Cum Constantin Manciu era Prefectul Poliţiei de Iaşi, imediat după asasinat, petrecut în 25 octombrie 1924, în jurul orei 12, în faţa Judecătoriei Urban 1 Iaşi, Ionel Brătianu declară că va trage la răspundere „atît pe autorii materiali, cît şi pe cei morali ai acestei crime“.
Cu toate acestea, Ionel Brătianu, şeful Guvernului, preşedintele PNL (Constantin Manciu era membru de vază al organizaţiei PNL de Iaşi), nu comentează verdictul juraţilor.
Nici un alt membru al Guvernului sau al Conducerii PNL nu-şi îngăduie aşa ceva.
Vineri, 12 iulie 2013, Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă verdictul în Procesul în care ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, e acuzat de procurorii DNA de complicate la abuz în serviciu.
Instanţa îl condamnă pe Relu Fenechiu la cinci ani închisoare cu executare.
Nici n-apucă să se încheie citirea Sentinţei (transmisă în direct la tv) că Trustul Intact, aparţinînd lui Dan Voiculescu, preşedinte fondator al PC, formaţiune aflată în Coaliţia la Putere, se năpusteşte cu toate armele din dotare împotriva verdictului.
Relu Fenechiu, acuzat pentru că a vîndut unei companii de stat drept noi transformatoare vechi la un preţ supraevaluat, e bocit ca victimă a Justiţiei din România, iar Sentinţa e declarată eminamente politică:
Explicaţia acestei puneri la îndoială a Justiţiei din România?
Patronul Trustului Intact, Dan Voiculescu, fiica patronului, Camelia Voiculescu, precum și viitorul ginere a lui Dan Voiculescu, se confruntă cu procese pentru corupţie şi pentru şantaj.
Trustul Intact, avînd drept vîrf de lance Antena 3, şi-a făcut un obiectiv din a terfeli Justiţia din România.
Campania de contestare a anchetelor DNA şi ale Parchetului General, a deciziilor judecătoreşti, au drept obiectiv principal punerea la îndoială a Autorităţii Justiţiei.
Autoritatea care constituie unul dintre temeiurile democraţiei în orice stat civilizat.
Dar, mă rog,! să nu le cerem slujbaşilor din presa lui Dan Voiculescu atitudinea publică de acum aproape nouă decenii a ziariștilor Dimineaţa faţă de o sentinţă judecătorească pe care, în sinea lor, o găseau absurdă.
Ziariştii de la Dimineaţa îşi luau leafa din prestigiul ziarului în faţa cititorilor.
Ziariştii de la Intact îşi iau leafa din afacerile murdare ale lui Dan Voiculescu.
Mult mai grav, verdictul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie a fost pus la îndoială de politicienii aflaţi în fruntea ţării.
Liderii PNL, în frunte cu preşedintele PNL, Crin Antonescu, al doilea om în stat, copreşedinte al USL şi candidat la Preşedinţia României, s-a grăbit să-l proclame pe Relu Fenechiu nevinovat.
Verdictul Justiţiei a fost contestat public drept unul politic.
Articolul complet il puteti citi aici.
Acest „domn” face jocurile murdare ale cuiva. Oare „numerus clausus” îi spune ceva „distinsului” presar? Măiestru meșter mașter maiestre, ar vrea și pixu’ lu’ matale, oare, să re-re-rescrie istoria în a lui Historia/ Histeria? Muicăăă! Ce galerie de veleitari și de „rumâni” neaoși pe acolo…!!! Tisminețchi, Zoeeeeeeeeeeee, Cioroianuuuuuu. Și derectoru’ de redacție, biensur! Vezi, derectore, că pe goimi nu-i place nenii ăștia. Îi pune la zid, după ce s-au șters la fund cu ei, cum au făcut cu Pătrășcanu, și el avea școală (doctor și prof. la Univ. Leipzig), nu glumă (adică Șt. Gheorghiu). (http://www.youtube.com/watch?v=_9rOxe61KSY)
Și, de ceva timp, ne delectează Teszari și cu HistoryTv. Tareee! Măi, să fie, iaca înc-un rumân, Peter Imre. Fain, bre, ăștia ne re-scriu istoria, ca-n „1984” (ăsta-i roman, Georgiana, să știi, den ăla de se cetește, nu de alta, da’ tu o luași prin bozii cu balconu’, dincolo, că, din păcate, nu înțălăsăși nica).
Vorba unui amic, cu A mare: cuiva îi țâțâie rău turul pantalonilor. Nașule, mulțam de postare, e genială treaba. Sau mă-nșel? Hmm! Sper că nu.
Acuma, hai să vă arăt ceva: http://archive.org/details/ForMyLegionariesTheIronGuard , ca să vedeți contextul (începe de la pagina 106). Procesul, de la p. 131. Ca „fapt divers”, 19.300 de avocați s-au oferit să-l apere pe Corneliu Zelea-Codreanu. Oare, la Relu câți s-ar băga, pro bono? Altfel, Brătianu a vrut să-i înfunde pe studenți, după ce, anterior, îl decorase pe Manciu. Da’ nu i-a mers. De asta am spus să-ți fie rușine, „domnule” Cristoiu! Măcar de numele ce-l porți (http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis043isus.htm) .
La mai mare!
ce diferenta.
http://www.tvrplus.ro/editie-nocturne-110445
Parșivă „paralelă”. Cam atât, deocamdată. Să-ți fie rușine, „domnule” (a se citi to’așu’) Cristoiu!
Mda. Ai dreptate cu „paralela”. Chiar daca Ion Cristoiu vrea sa puna in antiteza atitudinea demnitarilor din 1925 cu cea a celor din 2013, cele doua cazuri sunt total diferite (ca si contextele, dealtel), deci nu incape comparatia. Putea folosi alt exemplu, de ce tocmai procesul Capitanului din 1925?
Corect, asa cred si eu.
Alunecos Cristoiu asta…intotdeauna joaca la doua capete. St. Gheorghiu se recunoaste…:(
Sus inima romani, este timpul sa ne primenim !