Hazardul guvernează România, iar pentru noi teroarea pare să vină mai degrabă din partea statului decât din afara lui. O demonstrează Raportul Corpului de Control al Guvernului privind intervenția de la Clubul Colectiv din 30 octombrie 2015, despre care nu vorbește nimeni, ca și cum în discuție ar fi doar fapte istorice, care nu ne mai interesează. Nici președintele, nici premierul nu trag concluzii despre responsabilitatea celor care au dirijat haosul în noaptea fatidică și în zilele următoare.
Pe baza documentului, însă, procurorii ar putea începe anchete penale împotriva celor care ne asigurau atunci că toate lucrurile merg ca pe roate și că România se descurcă singură și nu are nevoie de ajutor. Raed Arafat, artizanul sistemului de urgență autohton, cel care alerga de la un post de televiziune la altul, în loc să se ocupe de dezastru, ar trebui să fie primul care dă socoteală, urmat de Gabriel Oprea, pe atunci ministru de Interne, interesat să speculeze în folos propriu drama națională, și de Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății, care se lăuda cu sistemul precar, dar salvator pe care-l gestiona.
64 de morți și 150 de răniți. Câți dintre ei ar fi fost oare salvați dacă acești oficiali cinici ar fi fost mai organizați, ar fi aplicat imediat protocoalele de urgență, ar fi cerut ajutor din afară și ar fi activat mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene, pe care au refuzat cu obstinație să-l folosească? Sunt ei oare niște teroriști involuntari? Niște asasini fără vină? Niște oportuniști cărora nu le pasă de viețile noastre? Sau pur și simplu niște incompetenți impasibili? În orice categorie i-am încadra, ei trebuie să răspundă pentru ceea ce au făcut și mai ales pentru ceea ce au refuzat să facă.
Citiți articolul integral pe romanialibera.ro