Îmi permit și un pronostic (cunoscând lucrurile ceva mai bine decât cei care se îndeletnicesc cu bla-bla-ul de dimineață până seara): Grecia nu va ieși nici din UE, nici din zona euro. „Grexit” e un scenariu care va rămâne ficțiune. Noul guvern grec va ajunge la un acord cu creditorii internaționali după ce ambele părți vor ceda câte ceva. În câteva luni, apele se vor limpezi”
Scriam aceste rânduri pe 26 ianuarie 2015. Dovada se află aici. Îi rog pe isterici, fie pro, fie contra Greciei să se oprească aici. Pe toți ceilalți vă invit la lectură.
Bref: Noaptea trecută, Parlamentul de la Atena a votat cu o largă majoritate (229 „pentru” din 300) acordul pentru un al treilea bailout acordat Greciei.
Acordul a trecut fluierând și prin Parlamentul francez. Urmează alte 7 adunări naționale din cele 19 ale eurozonei, acolo unde Constituția obligă la votul parlamentar pentru un asemenea acord. Comentatorii germani afirmă că documentul nu va întâmpina probleme nici măcar în Bundestag, acolo unde Angela Merkel beneficiază de o majoritate confortabilă.
Așadar nu va curge sânge. Spre tristețea unora care și-l doreau cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Vinerea trecută, dar și sâmbătă, după reuniunea cu scântei a Eurogrupului, procentul celor care pariau deja pe un Grexit sigur se apropia de 100%. De ieri deja Grecia nu mai face primul titlu al televiziunilor internaționale. A căzut pe locul doi sau chiar pe trei, după alte subiecte, cum ar fi Acordul nuclear cu Iranul.
Grexit, un experiment geo-strategic cu consecințe imprevizibile
Pe ce mă bazam când scriam rândurile de mai sus în urmă cu 6 luni, atunci când toată lumea paria mai ceva ca la fotbal pe un Grexit? Pe un fapt simplu: Uniunea Europeană nu-și poate permite luxul unui experiment geo-strategic în situația economică, politică și militară globală din acest moment. Grexit-ul nu era doar o chestiune financiară, ci cu mult mai mult. Ar fi fost, așa cum am spus mai sus, un experiment geo-strategic cu consecințe greu de anticipat.
A trecut relativ neobservată o declarație făcută luni, după noaptea cea mai lungă de la Bruxelles a șefilor de state și de guverne din zona euro, de Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg:
Acordul privind Grecia la care au ajuns luni liderii din zona euro este important pentru securitatea statului elen și a aliaților săi din NATO”
Sună telefonul. Alo, sunt eu, Obama…
Does it ring a bell? Dacă nu, încă, iată o altă informație suplimentară. Duminică, înainte discuțiilor aprinse de la Bruxelles, Barack Obama a avut două convorbiri telefonice: una cu premierul elen Alexis Tsipras, cealaltă cu cancelarul german Angela Merkel… Asta după ce, anterior, Obama făcuse o declarație publică înțelegătoare vis-a-vis de Grecia.
Revenind la afirmația șefului NATO, să nu fim ipocriți. NATO înseamnă SUA și SUA înseamnă NATO. Iar la Washington perspectiva flotei militare ruse bântuind prin jumătate din Mediterana, din apele cipriote până în Marea Ionică, lângă coastele italiene, nu era deloc dezirabilă.
FMI: găsiți o soluție pentru relaxarea datoriei!
Au fost și declarațiile venite dinspre FMI, tot de pe tărâm american (sâc!) favorabile unei restructurări a uriașei datorii a Greciei. Înainte de reuniunea din weekend de la Bruxelles, dar și după.
Noaptea trecută, șeful FMI, Christine Lagarde (foto dreapta), a avut o intervenție în direct la CNN, la Christiane Amanpour, în care a vorbit despre ghiciți ce? Despre… necesitatea restructurării datoriilor grecești. Mai mult, și-a exprimat „speranța și convingerea” că CE va găsi o soluție avantajoasă tuturor părților în această privință.
După această intervenție, minune! Un oficial german citat de „Guardian” a afirmat că „Germania crede ca extinderea perioadei de maturitate a datoriilor Greciei la 30 de ani este o optiune, atat timp cat nu reduce „semnificativ” valoarea datoriilor”. Măi să fie! Asta după ce, cu doar o săptămână înainte, Angela Merkel afirma răspicat că „o reducere a datoriei Greciei este în afara discuției”.
A câștigat ceva Grecia?
De fapt, „flexibilizarea” poziției Germaniei era ușor de anticipat după ce în weekend cerberul finanțelor germane, ministrul Wolfgang Schäuble, a intrat în reuniunea Eurogrupului cu planul Grexitului pe 5 ani și a ieșit cu semnătura pe acordul pentru al treilea bailout…
Grecia se află în fața unor condiții extrem de dure, e adevărat. Și probabil că nici Troika (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI) nu va repeta greșelile făcute în Grecia între 2010 și 2014 la precedentele două programe de bailout. Cel puțin din punct de vedere al lipsei de supraveghere administrativă, legislativă și fiscală. Dar să nu uităm și ce a câștigat Alexis Tsipras pe lângă ce a pierdut. Pentru că a și câștigat două lucruri fundamentale:
1. Noul bailout are o durată de 3 ani și se anticipează o finanțare totală de 96 miliarde de euro. Planul din iunie, respins la celebrul referendum de la Atena, se întindea doar până în noiembrie 2015, după care urma o nouă evaluare și noi negocieri. Deci, 3 ani vs 6 luni.
2. Eurogrupul și Comisia Europeană au acceptat tacit că, după aprobarea acordului în cele 9 parlamente (inclusiv cel grec), se va discuta despre o „relaxare” a datoriei Greciei, fie că va fi vorba despre tăieri, fie despre anulări de dobânzi și penalități, fie despre extinderea perioadei de grație la 30 sau 40 de ani. Planul din iunie nu făcea nicio referire la această chestiune, considerată iată până mai ieri inacceptabilă.
sursa: reportervirtual.ro
„Restructurarea datoriilor” asa se numeste acum anularea datoriilor sau amanarea platii lor la… calendele grecesti. Grecia va invata ( ca si pana acum) cum si ce sa faca pentru a trai bine pe banii europenilor. Ce mama naibii !?