Scrisoarea lui MRU

Fapte, nu vorbe!

I. Caderea Guvernului Ungureanu (29 aprilie 2012): Nu PDL a tradat, au tradat oameni din PDL. Unii s-au reintors in PDL si sunt in pozitii de conducere sau in Parlament.

II. Plecarea la Varsovia, in ultima zi de guvernare, a fost discutata cu Presedintele Traian Basescu. Premierul Romaniei nu putea lipsi de la o reuniune de lucru care insemna intalnirea cu Prim-Ministrul Chinei si alti Prim-Ministri din statele Europei Centrale. Miza era strategica pentru Romania. Prezenta mea la Varsovia atunci garanteaza astazi prezenta Premierului chinez in Bucuresti. Cum ar fi fost interpretata absenta Premierului Romaniei de la o astfel de intalnire, pe fondul asteptatei motiuni de cenzura? Ca Romania este instabila politic, ca Prim-Ministrul aseaza supravietuirea Guvernului deasupra interesului national. Fals! Interesele Romaniei sunt deasupra intereselor politice de moment.

III. Am avut incredere in conducerea PDL si in conducerile celorlalte forte politice din coalitie (UDMR, UNPR, Grupul minoritatilor) ca vor face tot ce este posibil ca Guvernul sa nu cada. Multi si-au tinut cuvantul. Nu am inteles insa niciodata de ce grupurile parlamentare nu au fost convocate pentru o intalnire cu Prim-Ministrul, asa cum s-a intamplat inaintea tuturor motiunilor de cenzura carora le supravietuise coalitia de atunci.

IV: Nu am absolut niciun repros sa ii fac dlui Presedinte Emil Boc. A fost alaturi de mine pana la sfarsit.

V: Cei care vorbesc astazi de istoria ultimelor zile ale Guvernului Ungureanu stiu doar cateva detalii. Cei care stiu, nu vorbesc.

VI: Daca partenerii de coalitie aveau o solutie mai buna in 8 februarie 2012, de ce nu au propus-o atunci?

VII: Coalitia a functionat bine cat am fost Prim-Ministru.

VIII: Celor care spun ca Guvernul a cazut din cauza lipsei de experienta, le raspund: da, Guvernul a cazut din cauza lipsei de experienta in a face compromisuri care sa nenoroceasca Tara. Pentru unii este lipsa de experienta, pentru mine este patriotism.

IX: Am avut o relatie buna cu toti parlamentarii coalitiei. Nu uit cat de surprinsa a fost majoritatea parlamentarilor PDL, UDMR, UNPR cand au vazut cum trec unii dintre colegii lor de cealalta parte a baricadei.

X: Nu mi-a propus nimeni sa devin membru PDL cat am fost Prim-Ministru. Sunt insa recunoscator membrilor PDL pentru sustinerea acordata Guvernului pe durata mandatului. Nu uit cum m-au primit sa le vorbesc in ziua de 6 mai 2012, la lansarea candidatilor pentru alegerile locale. Stiu ca ar fi vrut sa le fiu presedinte. Partidul insa avea conducere, o conducere aleasa.

XI: Pentru a fi in conducerea unui partid trebuie sa dovedesti ca poti lupta pentru partid si nu pentru sine, sa lupti in batalia electorala cot la cot cu militantii partidului, sa fii alaturi de ei la greu, nu doar la bine, sa fii recunoscut de toti membrii partidului ca fiind al lor, reprezentativ si loial. Ca sa ajungi in varf, trebuie sa dovedesti. Conducerea partidului nu este un premiu, este o responsabilitate.

XII: Am inteles ca am o datorie morala fata de partidul care m-a sustinut ca Prim-Ministru. Ma bucur ca, spre deosebire de alti membri ai conducerii PDL – eu nefiind PDL-ist – am putut sprijini candidaturile PDL in alegerile locale din 11 iunie 2012.

XIII: Cine vorbeste de unitatea dreptei sa puna mana sa contribuie. Unitatea dreptei nu este o chestiune de metafizica sau de comentariu – participi sau nu la acest efort, cand esti constient care sunt problemele. Unitatea dreptei nu este un cadou si nici un miracol. Unitatea dreptei este rezultatul unui efort comun la care sunt chemati sa participe toti cei care cred in el. Daca vezi ca lucrurile nu merg, vii si spui: pot sa ajut, pot sa pun umarul? Unitatea dreptei se face prin dialog si actiune comuna, altfel este plina lumea de teoreticieni.

XIV: Stiu ca si FC, si PMP, si PNTCD, si IRL, si PER, si multi din PDL inteleg acest lucru. Diferentele tin de nuante, nu sunt de fond. Unitatea de actiune a dreptei nu este imposibila.

XV: Cred ca este timpul sa reafirm care sunt principiile minime ale unitatii de actiune a dreptei, despre care am vorbit incontinuu incepand cu 10 decembrie 2012, cand altii se gandeau in primul rand la confortul politic propriu sau cand taceau rusinati de rezultatul din alegerile generale: lista unica la alegerile europarlamentare, candidat unic al fortelor de dreapta la alegerile prezidentiale. Atunci declaratiile au fost primite cu neincredere, astazi majoritatea imi da dreptate.

XVI: Si pentru ca vad ca urechile se destupa greu, in timp ce limbile se dezleaga prea repede, ii chem public pe presedintii PDL, PMP, PNTCD, IRL si PER la o discutie in care sa decidem asupra a ceea ce este de facut si sa transam raspunsul la intrebarea: este sau nu posibila unitatea de actiune a fortelor politice de centru-dreapta, incepand cu luna ianuarie 2014? Propun ca aceasta intalnire sa aiba loc cat mai curand, chiar si la inceputul saptamanii viitoare. E timpul sa aflam cine doreste victoria in 2014 si cine nu, cine vrea binele Romaniei si cine nu.