Scurt tratat despre cum ne demolăm înainte să ne cucerească rușii

E un fapt bizar ca stirea potrivit careia un tronson din autostrada Sibiu-Orastie va trebui demolat si reconstruit, din cauza lucrarilor proaste, nu a starnit nici pe departe tot atata isterie si comentarii pe cat a reusit sa provoace declaratia presedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care indemna UE sa trateze decent Rusia si sa nu lase SUA sa dicteze politica Europei in raport cu Moscova.

Nici macar posibilitatea de a returna Uniunii Europene finantarea de peste 300 de milioane de euro (nerambursabili) pentru constructia autostrazii Orastie-Sibiu nu a incins spiritele asa cum a facut-o apelul lui Juncker la normalizarea relatiilor cu Rusia. La limita, as putea sa inteleg.

Suntem atat de obisnuiti cu gandul ca nu putem construi cel mai simplu lucru din lumea asta – sa turnam beton pe pamant – incat legenda Mesterului Manole ne face probabil chiar mandri de contra-performanta ultimilor 25 de ani. In aceeasi logica intoarsa pe dos, ma gandesc, e cat se poate de normal ca intreaga noastra intelighentie sa tremure de nervi cand un oficial european gaseste de cuviinta sa nu declare razboi lui Putin, ci incearca o normalizare a relatiilor cu maica Rusia.

Daca excludem analizele celor care stiu cum sta treaba la milimetru in chestiunile de politica externa si pe cei gata sa plece la razboi fara sa stie de ce sau impotriva cui, pentru care declaratia lui Juncker echivaleaza oricum cu abandonarea Romaniei in bratele Rusiei, ce a spus in fond presedintele Comisiei Europene?

„Stiu din conversatiile mele cu Putin ca nu accepta fraze ca atunci cand Barack Obama a spus ca Rusia este o putere regionala. Ce inseamna acest lucru? Nu poti sa vorbesti despre Rusia asa. Trebuie, o spun deschis, sa tratam Rusia decent. Trebuie sa facem eforturi catre o relatie practica cu Rusia. Nu este sexi, dar asa trebuie sa facem, nu putem continua asa”, a declarat seful Comisiei cu ocazia unei vizite in Germania saptamana trecuta.

Sa le luam pe rand. Adevarul e ca Rusia este astazi doar o putere regionala, aici Obama a avut dreptate. La fel de adevarat este si faptul ca UE ar trebui sa o trateze tocmai in virtutea acestui fapt, intrucat este o putere cu care se invecineaza prin mai multe state si cu care principalele puteri economice ale Uniunii dezvolta relatii de afaceri importante.

Inteleg ca la Bucuresti un astfel de pragmatism este mai greu de digerat sau da frisoane existentiale, dar ma intreb daca o relatie conflictuala si eventual perspectiva unui conflict i-ar multumi mai degraba pe vitejii nostri patrioti. Aici nu mai este vorba despre cine joaca la doua capete si cine e cel mai fanatic ortodox dintre filoamericani. Aceasta e logica in care doar noi putem gandi cand vine vorba despre Rusia.

Pentru ca altfel, la Bruxelles, in timp ce domnul Juncker facea faimoasa declaratie, oficialii europeni negociau de zor la Parteneriatul Transatlantic pentru Comert si Investitii (TTIP), un acord comercial care va lega Europa de Statele Unite asa cum nu au visat nici cei mai vizionari antreprenori.

Dar in loc sa critice secretomania din jurul acestor negocieri si clauzele din acest tratat care ar putea transforma statele nationale in simple marionete in fata marilor corporatii, ai nostri bravi patrioti sar la razboi impotriva lui Putin si inchid ochii in fata amenintarilor interne la adresa sigurantei nationale.

sursa: ziare.com