“Din 19 noiembrie 1946 si pana in 2 noiembrie 2014, Partidul Comunist din Romania si urmasii sai au castigat de fiecare data alegerile.
In 1990, FSN a iesit pe locul intai, cu 67,02 %.
In 1992, FSDN-ul lui Ion Iliescu.
In 1996, PDSR ajunge pe locul 2, dar nu e depasit decat de larga coalitie „de dreapta” intitulata CDR, nu de vreun alt partid.
In 2000, PDSR castiga clar din nou, pe locul 2 fiind PRM.
In 2004, Alianta DA, PNL-PDL, nu reuseste sa invinga PSD.
In 2008, PSD obtine cele mai multe voturi.
In 2012, impreuna cu PNL, PSD castiga cu din nou peste 60%, ca in 1990.
Candidatii prezidentiali Iliescu, Nastase, Geoana au pierdut alegeri – Partidul niciodata.
De mai bine de o jumatate de secol, romanul statistic nu a renuntat vreo clipa la optiunea rosie. Care nu inseamna neaparat comunism, decat daca frica romanului statistic de libertate, de libertatea castigata pentru el de cei omorati si aruncata ca o povara din spinare, obsesia burtii pline, „murim de foame!”, intr-o tara plina de obezi si aflata pe locul 3 in Europa la aruncat mancare, tanjala dupa alcool la discretie, „iefteneste, Doamne, bautura” si inlocuirea chinuitoarei ocupatii de a gandi cu bascalia si hlizeala, „mai bine-un cantec vesel sa cantam”, simpatia pentru hotii de comitet, „ciordeala sa fie, dar sa luam si noi!” in tara spertului si a spritului, dragostea arzatoare pentru pomeni si recunostinta fata de pomanageri, nevoia mistica de liniste, „avem nevoie de liniste, oameni buni”, adica de anestezia a ceea ce se numeste constiinta, daca inca nu s-a operat de ea – trebuiau sa poarte un nume.”
Pentru a citi intregul articol click AICI