Sechestrul pe conturi la Vidanja TV nu e lovitură de stat

Dacă te-au acuzat de furt, declară-te victimă politică. Dacă spun că ai şantajat, plânge-te că te-au şantajat şi ei să-i dai în gât pe alţii. Dacă te-au acuzat că ai tras în piept statul cu rambursări ilegale de TVA sau deturnări de fonduri, acuză-l şi tu pe procuror de ceva, de orice, chiar şi de asasinarea lui Kennedy la Dallas. În general, dacă te-au prins în fapt sau post-factum, fă un tămbălău echivalent de zgomotos cu derby-ul galeriilor la un meci Steaua – Dinamo. Dacă taci, eşti mâncat. Şi nu uita să bagi vreo două-trei ştăngi că ştii şi tu destule despre destui oameni importanţi, care ar putea, la un moment dat, să fie acuzaţi ca şi tine, dacă ei te-au uitat iar tu uiţi, la rândul tău, să-ţi ţii lacătul la gură.

În caz că aţi ratat spectacolul televizat descris mai sus cu ocazia precedentelor audieri sau arestări preventive ale unor VIP-uri – unele cazate între timp pe la „Beciul domnesc” – nu vă faceţi griji.

Reprezentaţia se va relua la un moment dat. La încărcarea actuală cu dosare pe cap de procuror DNA nu există riscul unei suspendări timpurii a stagiunii.

Ultima jelanie care a îmbogăţit repertoriul îi aparţine deputatului Sebastian Ghiţă, în cazul căruia s-a extins urmărirea penală. Lăbărţată, miercuri, pe 30 de minute de spaţiu televizat, lamentaţia acestuia a inclus previzibila acuzare a acuzatorilor săi (i s-ar fi cerut să-l determine pe amicul său, premierul Ponta, să-şi dea demisia), previzibila autovictimizare politică (face parte din tabăra care a pierdut alegerile) şi, fără nicio urmă de umor, sintagma „tentativă de lovitură de stat”.

Efect al unei investigaţii care urmăreşte un traseu infracţional de 15 ani, cu prejudiciu estimat la mai mult de o sută de milioane de lei grei, procurorii au decis să-i interzică lui Ghiţă să plece din Ploieşti (implicit să se mai joace de-a deputăţia) şi au pus sechestru pe conturile a două firme prin care e controlată staţia România TV.

E clar că poprirea conturilor celor două firme e un necaz pentru stăpânii România TV şi pentru slujbaşii de acolo. Dar este, oare, lovitură de stat?

Să analizăm un pic situaţia: chiar dacă pe conturile din care se fac plăţile salariale nu s-a pus sechestru asta, pe termen lung, nu înseamnă mare lucru. O vidanjă de calibrul România TV înghite o grămadă de bani iar o firmă cu conturile blocate nu mai poate asigura fluxul financiar asociat unei activităţi – să folosim în acest caz cu mare precauţie cuvântul – normale.

Sus-semnatul a lucrat un număr de ani la firma din care s-a desprins, precum precum un copil al lui Frankenstein, România TV. Realitatea TV a avut conturile blocate în runde succesive în epoca de tristă glorie a lui Sorin Blejnar. Soluţia de avarie, dacă boala e cronică, e să muţi ce se poate muta – în cazul de faţă, oamenii – pe altă firmă, proaspăt înfiinţată. Lucrezi, spre exemplu, la „Paranoia TV” operată de „Bălăceanca” SRL dar îţi iei banii pe „Ţeape şi şmenuri” SRL. Un „bidon” de apartament, cu un birou şi un fişet la capitolul „active”, care poate fi lichidat în doi timpi şi trei mişcări dacă situaţia o impune.

De ce sunt importanţi oamenii în acest caz particular, când ştim bine că, de când cu criza, patronii de presă şi-au făcut aproape o religie din a-şi bate joc de angajaţi, neplătindu-i la timp (sau deloc), mizând pe vulnerabilitatea lor?

Simplu: nu pentru că stăpânii România TV şi-ar iubi din cale-afară prestatorii, ci pentru că aceştia din urmă sunt încă utili. Iar genul de muncă pe care sunt puşi s-o presteze impune plata lor cu o corectitudine elveţiană.

În peisajul absolut deprimant al presei de azi, despre care nu vreau să mai spun nimic, pentru că îmi vin în minte doar cuvinte murdare, mai găseşti, ici-colo, în diverse colţuri din diverse redacţii, oaze cu jurnalişti. Aceştia şi munca lor nu schimbă în mod esenţial condiţia breslei şi nici nu vindecă alterarea puturoasă, generalizată, a discursului editorial. Dar mai găseşti – puţini – jurnalişti care fac jurnalism la B1TV, de pildă, după cum mai găseşti câţiva şi la Antene. Mai sunt unii refugiaţi în online.

Există, de asemenea, locuri din care jurnalismul a fost complet exorcizat, enucleat, aneantizat. În astfel de locuri, angajaţii au legitimaţii de presă dar presa pe care o fac e perfect compatibilă cu demersul unui aurolac care zgârmă la Glina, în groapa de gunoi. România TV este o astfel de gaură neagră în jurnalism. Nu sunt singurul nebun din sat care spune asta. Au spus-o alţii în cuvinte alese mai bine decât am putut eu.

Revenind la slujbaşii utili de la România TV, sigur că printre respectivii sunt unii cu o educaţie decentă după cum sunt şi unii mai rudimentari.

Ce uneşte ambele categorii este contractul cu o firmă unde fişa postului cere – metaforic vorbind, deocamdată – să te bălăceşti cu voluptate în rahat, în direct. Iar dacă voluptatea nu e naturală, atunci trebuie mimată. Singurul motiv pentru care cineva normal la cap ar face asta sunt banii.

Am fost martor la situaţii în care – în lipsa banilor – jurnalişti din colective bine închegate, cu respect pentru meserie şi public, s-au chinuit să ţină în viaţă firme muribunde, dincolo de termenul de expirare al respectivelor firme.

Acest lucru nu se va întâmpla la România TV: când ultimul cent plătit ultimului angajat va fi, literalmente, ultimul, fosa respectivă se va surpa cvasiinstantaneu, în absenţa unicului factor coagulant, cel financiar.

Iar dacă se va întâmpla să fie, cândva, chestionaţi asupra perioadei în care au prestat pentru Ghiţă & Co, pariul meu este că o grămadă dintre viitorii foști slujbași ai mogulașului de Prahova vor spune: „Am lucrat la o firmă…”

Pentru că am scris – iarăşi – prea mult, îi las pe cititori să dea răspunsul la întrebarea: „Este aceasta – alături de celelalte invocate de Ghiţă – o lovitură de stat?”

O lovitură, fie şi indirectă, la temelia fabricii de produs zombi din filmele lui Romero mi se pare o măsură de igienă socială.

sursa: paginadepolitica.ro