De la Tratatul de la Minsk, cand s-a dispus incetarea focului in estul Ucrainei, a trecut un an. Cum decurge astazi viata oamenilor in nordul frontului, aproape de Lugansk aproape ca nimeni nu mai stie.
Bombele au distrus mare parte din blocurile de locuinte din orasul cu 100.000 de locuitori, Lisichansk. In locul geamurilor, vezi astazi gauri negre. Doi pensionari, ambii de 66 de ani, locuiesc intr-unul dintre aceste blocuri din oras. Amandoi sunt vaduvi si locuiesc in doua apartamente diferite.
Apa curenta nu exista in blocul lor. Cladirea a fost bombardata in vara lui 2014, cand fortele ucrainene i-au inlaturat din oras pe separatistii prorusi. „Avem, din nou, electricitate”, spun cei doi. Asta le da posibilitatea sa incalzeasca macar cate o camera din apartament. Autoritatile locale le-au propus sa se mute in alta parte, dar cei doi au preferat sa ramana in blocul aproape distrus.
Cei doi spera ca statul le va plati sume compensatorii pentru locuintele distruse, bani cu care sa isi cumpere alte apartamente. „Vreau sa fiu sigur ca voi locui intr-o casa care e a mea, spune barbatul. Am scris si primarului nostru si premierului tarii, dar, pana acum, nimic”, adauga el, citat de Deutsche Welle.
Doua treimi din regiune se afla sub controlul guvernului de la Kiev, insa capitala regiunii, Lugansk, ramane in mainile separatistilor prorusi. De aceea, autoritatile locale s-au mutat in orasul industrial Donetk, la nord de linia de front.
Conform unor date ONU, numai in regiunea administrativa Lugansk locuiesc in jur de 224.000 de oameni care au fost obligati sa-si paraseasca locurile natale. Asta inseamna mai mult de o patrime din toti refugiatii interni ucraineni. Din pacate, autoritatile de la Kiev sunt aproape nepasatoare fata de oamenii de aici.
Citi’i articolul integral pe aktual24.ro
ANAF EXECUTĂ ANTENELE! 