Înţeleg că marea evaziune a fost strivită şi tot ce mai are de rezolvat ANAF-ul este să-i prindă pe chelnerii evazionişti. De ce să te baţi ca să recuperezi prejudiciul din dosarul Dan Voiculescu sau să sancţionezi diferenţele uriaşe dintre cheltuielile unor politicieni şi veniturile lor, când poţi băga spaima în frizeri şi taximetrişti?
Ordonanţa de urgenţă 8/ 2015 privind impozitarea bacşişului este o monstruozitate juridică, un atac împotriva micilor întreprinzători şi o uriaşă sursă de abuzuri a statului. Nu am mai văzut niciodată un act legislativ în care să scrie că amenda este „de la…”, dar să nu fie prevăzut un prag maxim. Vă dau un exemplu, articolul 13, alineatul 1 (vi) din ordonanţă, unde se prevede sancţiunea: „cu amendă în cuantum de la 27.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei…”.
Şi în Statele Unite se impozitează bacşişurile, denumite „tips”. Să nu credeţi însă că Internal Revenue Service (IRS) nu s-a ciocnit de nenumărate proteste, în septembrie 2013, când a schimbat regulile de impozitare a bacşişurilor. Însă sistemul din SUA nu a fost nici o clipă conceput să devină un coşmar birocratic al micilor antreprenori sau al unor angajaţi care câştigă sub 20.000 de dolari pe an. Nu există, în Statele Unite şi, după câte am citit, nici în alte ţări care impozitează bacşişul, acel sinistru „registru de bani personali” care-i obligă pe toţi angajaţii să declare sumele deţinute la intrarea în tură. Cum o să verifice ANAF banii personali ai fiecărui angajat? Va face percheziţii corporale? Agenţii ANAF (domnul Ponta ne spune că mulţi sunt, de fapt, ofiţeri SRI) vor fi însoţiţi de un judecător care va da mandat pentru fiecare percheziţie corporală? Realizaţi ridicolul situaţiei? Am citit ordonanţa atent şi nu am descoperit cu cât se impozitează bacşişurile, dar acesta este probabil un amănunt pentru domnul ministru de Finanţe Orlando Teodorovici. O să ia cât vrea dânsul!
Un efect pervers – ca să folosesc un termen din sociologie – va fi că va scădea calitatea serviciilor. România nu a strălucit niciodată în relaţia dintre prestatorul de servicii (chelneri, tehnicieni de la service-ul auto, recepţioneri) şi client, iar ideea că toate bacşişurile vor trebui declarate şi vămuite de către stat cu siguranţă nu va îmbunătăţi situaţia.
M-am uitat, zilele acestea, pe ultima execuţie bugetară. Da, este evident că această campanie de terorizare a antreprenorilor a dat, pe moment, rezultate: încasările la buget au crescut substanţial. Bănuiesc că şi domnitorii fanarioţi îşi îndestulau visteria când îi afumau cu ardei iute pe cei datornici la plata birurilor. Dar, am mai spus şi o repet: este un succes temporar al ANAF. Cum vor înceta presiunile heirupiste ale domnului Ponta, cum vor scade încasările.
Un jurnalist de la Dilema Veche, Matei Martin, povesteşte cu umor ce se întâmplă în vagonul-restaurant de pe ruta Bucureşti-Sibiu: „Nici n-am trecut bine de Ploieşti că m-am şi înfiinţat în vagonul-bar. Acolo, în spatele tejghelei, am găsit un nene prăbuşit pe un scăunel. Chelia îi lucea, ochii îi erau trişti. „O bere!” „N-avem”, zice chelia. „Atunci, o cafea şi-o votcă”, am propus eu. „N-avem nici de alea”. De fapt, aveau şi bere, şi cafea, şi votcă, dar nu vroia să vîndă (…) „N-avem case de marcat. Şi, pînă se liniştesc lucrurile, nu putem vinde.” Legea „nouă” nu e nouă deloc. Obligaţia de a emite bon fiscal există în lege încă dinainte să existe vagonul-bar. Doar sancţiunile sînt noi. În loc să facă rost de casă de marcat, cheliosul şi mustăciosul aşteaptă însă să treacă deranjul”.
Relatarea lui Matei Martin, expresia “până se liniştesc lucrurile”, spun tot ce ar mai fi de spus! De fapt, ceva va rămâne după această cmpanie brutală şi nedreaptă a guvernului Ponta împotriva antreprenorilor: va creşte rezistenţa faţă de stat, un stat perceput ca opresiv şi corupt. Eu, în locul inspectorilor ANAF, aş fi extrem de îngrijorat după cele petrecute de 1 Mai pe litoral, când au fost huiduiţi, iar geamul uneia din maşini a fost spart. ANAF a ajuns să fie perceput ca braţul armat al guvernului corupt Victor Ponta, cu ajutorul căruia socialiştii de caviar îi hăituiesc pe nişte oameni care-şi câştigă cu greu pâinea.
În loc de concluzie: când o să ne explice ANAF-ul de unde a avut bani partidul “interesului naţional”, UNPR-ul, să hrănească, la 2 mai, câteva mii de oameni, cu mici şi viţei la proţap, atunci o să susţin şi eu impozitarea bacşişului primit de un chelner plătit cu salariul minim pe economie.
sursa: contributors.ro
Comentariile sunt închise.