Supendarea preşedintelui Băsescu nu are motivaţie, costă şi nu are nici un sens public. Cea de-a treia tentativă de suspendare a lui Traian Băsescu e, la fel ca şi precedentele – duse pînă la capăt, pînă la referendum, adica! – un exerciţiu cu miză politică. Ea, aşa cum a recunoscut onest domnul Ilie Sîrbu, nu contează pentru cetăţeni. Cetăţenii nu cîştigă nimic din acest demers. Are o miză exclusiv politică, aşa cum aceeaşi miză exclusiv politică au avut-o şi celelalte două. Pentru reîmprospătarea memoriei, să reamintim amănutul, deloc lipsit de importanţă , că nici la suspendarea din 2007, nici la ceea din 2012, nu au fost validate motivele suspendării identificate de către parlamentari ca fiind legale de către instanţa supremă, Curtea Constituţională din România. Şi că, de fiecare dată în contra avizului negativ de la CCR – un aviz care este „consulatativ” (deci, de care se poate ţine seama sau nu – funcţie de voinţa decidenţilor politici) -, s-a ajuns la referendum. Ambele, aşa cum se ştie, invalidate.
Iniţiatorul cele de-a treia suspendări este Călin Popescu-Tăriceanu, urmaşul lui Dan Voiculescu – din ce în ce mai mult şi pe linie de partid, căci noul său partid are o colaborare foarte strînsă cu Partidul Conservator. Tăriceanu, un produs demult expirat al liberalismului autohton (chiar din vremea în care era premier şi cînd, în această calitate, a mărit incredibil aparatul de stat şi a lasat, într-o perioadă de creştere economică extraordinară, un nu mai puţin extraordinar – şi studiat la universităţi la categoria „aşa NU!” – deficit celor care au venit după el la conducerea ţării). Motivele pentru care ar fi necesară această suspendare sînt extrem de subţiri, cînd nu de-a dreptul comice. Sînt, de altfel, atît de şubrede încît panelul de motive detectate de acum harnicul Tăriceanu nu găseşte deocamdată ecou nici măcar în partidul care poate decide dacă suspendarea se face sau nu – PSD. Liviu Dragnea mai tranşant, dar şi, prudent inclusiv fiindcă în curînd urmează să meargă în SUA, Victor Ponta nu par foarte încîntaţi de această perspectivă. Una a cărei foaie de parcurs a fost, iarăşi comedie autohtonă, greşit formulată de aceleşi Tăriceanu.
Tactic, suspendarea ar urma să se decidă la vot fix în ziua în care e primul tur al alegerilor prezidenţiale (şi avocaţii „prefraudării” de acum 5 ani, Victor Alistar, Georgiana Iorgulescu, Cristian Pîrvulescu şi Mircea Toma nu au nimic de spus de această dată!), dar, conform calendarului tăricean expus zilele trecute lucrurile nu se potrivesc. În plus, suspendarea costă cîteva milioane bune de euro – un cost inutil, în conditiile în care, peste două luni, oricum, Traian Băsescu pleacă de la Cotroceni.
Şi nu are sens public – nu e, cum am consemnat şi mai sus, aşa cum zice Ilie Sîrbu, „pentru cetăţeni”. Ar avea un sens politic – meschin, dar sens. Anume: la final de mandat, Traian Băsescu să plece umilit. Dar asta e riscant. Foarte riscant. Şi PSD, partidul pe lîngă care se gudură iniţiatorul celei de-a treia suspendări, ştie bine asta.
În fine, toate cele consemnate mai sus sînt valabile în absenţa unei alte idei care e adusă în discuţie cu privire la această a treia posibilă suspendare a lui Traian Băsescu. Mai precis: dacă între actanţii politici există un blat, atunci ideea de suspendare e doar o petardă. Încă o petardă electorală, căci deja avem mai multe…
Sursa: oradetimis.oradestiri.ro
Comentariile sunt închise.