La fiecare vot împotriva Justiţiei, aleşii repetă Marţea Neagră în Parlament. Au făcut-o în cazul lui Vosganian care pupa icoanele precum antrenorul Iordănescu înainte de meci, au repetat-o în cazul lui Borbely. Şi – la cum arată jocurile şi declaraţiile – o vor face, dacă le permitem noi, alegătorii, în cazul senatorului PSD, Dan Sova. Fiecare bilă pentru neîncuviinţarea cerută de procurori este o palmă la adresa românilor, e un act de sfidare de nepermis după 25 de ani de libertate pe care au furat-o aceşti indivizi de neatins până mai ieri.
Când partidul îi cheamă în plen ca să voteze cum le zice şeful prin SMS, separaţia puterilor în stat devine marea necunoscută pentru parlamentari. Execută ordinele venite de la sediul central, transformându-se în nişte roboţi care ridica mâna la comandă, pe principiul <Cine nu votează e exclus din partid> . În toate legislaturile, în multe momente, aleşii au stat drepţi în faţa guvernului. Puterea legislativă a fost realmente încălecată de puterea executivă.
Când e vorba să-şi taie din drepturi sau să se pună scut în faţa Justiţiei, aleşii neamului îşi amintesc dintr-o dată că au drepturi, conştiinţă, judecată şi sentimente. Cazul încuviinţării urmăririi penale şi arestării pentru Dan Şova i-a făcut pe parlamentari să-şi dea în petec. Călin Popescu Tăriceanu spune că Parlamentul nu este „fabrică de trimis la eşafod”. Cât despre premierul Victor Ponta, întrebat într-o emisiune cum va vota PSD, îşi aminteşte, la fel, că membrii legislativului sunt oameni, nu roboţi: „Nu, nu am discutat. Ştiu ei să asculte şi să decidă. În cazul Vosganian şi noi, şi PNL am făcut recomandări şi până la urmă au votat ce au crezut ei că e mai bun”.
Scenariul în privinţa votului în dosarul Şova se proiectează a fi încă o piedică în mersul Justiţiei. Semnalul a fost dat în comisia juridică, unde membrul UDMR pare să fi returnat PSD favorul cu votul în cazul Borbely. În comisie, toţi aleşii PSD şi cel al UDMR au votat împotrivă încuviinţării cererii DNA în cazul lui Dan Şova. În Senat, acolo unde sunt majoritari, rezultatul pare clar încă de pe acum.
În toată ecuaţia, atât Victor Ponta, cât şi Călin Popescu Tăriceanu, ca de altfel toţi aleşii, uită cel mai important jucător: alegătorii. Cei de pe liste, de la care cerşeau voturile ca să între în Parlament, cei care sunt bombardaţi la 4 ani cu afişe pe toti stâlpii. Cetăţenii cu drept de vot, cei care sunt ademeniţi cu promisiuni şi asaltaţi în cutiile poştale cu flyere. V-aţi întrebat vreodată care este parlamentarul care vă reprezintă interesele în Legislativ? Ştiţi unde este cabinetul la care primeşte cetăţenii în audienţă? I-aţi dat, vreodată, un telefon să îi spuneţi cum vă aşteptaţi să voteze?
Eu, in calitate de cetăţean al României, am să îmi sun senatorul care a câştigat alegerile în Colegiul de care aparţin. Am să îi scriu un email sau am să îl abordez pe contul de Facebook şi am să îi transmit un mesaj clar, răspicat, corect: „Dumneavoastră mă reprezentaţi în primul rând pe mine şi interesele mele. Iar solicitarea mea imperativă către dumneavoastră este să votaţi la vedere, în favoarea oricărei cereri din partea Justiţiei în dosarul lui Dan Sova, ca de altfel în toate dosarele colegilor dumneavoastră, indiferent de partid. Nu sunteţi mai presus decât cei care vă votează. Nu aveţi dreptul să daţi verdicte dacă are voie sau nu Justiţia să meargă înainte pe un dosar”.
Este un exerciţiu democratic, este un moment bun să le reamintim că în 2016 ne vor cere iarăşi să punem ştampila pe numele lor. Este un moment potrivit că cetăţenii României să reamintească acestei clase politice, la început de primăvară, care este semnificaţia votului din 16 noiembrie 2014. Şi poate e un ceas bun ca politicienii să reflecteze adânc, să se întrebe cine i-a trimis în unde sunt, de unde vine setea românilor pentru dreptate şi mai ales cum arată Bucureştiul în noaptea din turul 2 al prezidenţialelor, când tinerii rupeau afişele de pe stâlpi şi se îndreptau valuri, valuri, spre sediul PSD, că să îi trimită definitiv acasă pe cei care îi sfidează.
sursa: gandul.info