Tiberiu Lovin, aviz amatorilor | Lecții pentru judecătorii și violatorii din Vaslui

Punerea în libertate a violatorilor din Vaslui e similară cu complicitate la viol, așa cum o văd eu, subiectiv, desigur. Și vinovați sunt judecătorii care au permis asta și care nu observă că rudele inculpaților îți permit să teorizeze victima, ceea ce încalcă mârlănește (nu-i un termec juridic) condițiile eliberării condiționate. Dacă aș avea putere legislativă, acești judecători ar fi trimiși să participe la coada de la șomaj, pentru că nu-și merită roba. Vorbim totuși de șapte flăcăi care au violat o elevă de 18 ani, după ce au răpit-o, dar nu s-au mulțumit cu atât, ci au suspus-o la perversiuni sexuale. Și instanța decide că indivizii nu reprezintă pericol public (o dovadă a pericolului a venit repede din gura unui violator, care a amenințat doi jurnaliști: o să dau cu maşina peste voi, pe trecerea de pietoni). Vom vedea dacă este așa după ce Inspecția Judiciară își va finaliza ancheta solicitată de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, sesizare făcută în urmă cu o zi.

Până atunci avem un viol în grup, indivizi care și-au recunoscut fapta, judecători care nu știu ce înseamnă ” cinci minute de plăcere” cu forța și cazuri similare la noi și-n lume. Prima lecție vine din SUA, unde un judecător din Alabama l-a condamnat pe Mark Anthony Beecham la 624 de ani de închisoare pentru răpire, viol și furt. În al doilea exemplu putem privi spre o țară care nu-i considerată cea mai democrată din lumea. Mai exact spre Iran, unde pedeapsa pentru viol este moartea prin spânzurare. Dacă dorim să ajungem ca în Congo, unde 48 de femei sunt violate în fiecare oră, atunci putem lăsa în libertate astfel de indivizi. În România sunt înregistrate zilnic șase violuri, dar sunt convins că sunt cel puțin de două ori mai multe cazuri, doar că victimele nu reclamă abuzul la care au fost supuse: de frică și de rușine, în general. Și a treia lecție e despre ce se poate întâmpla după o condamnare ușoară a acestei fapte penale. Avem cazul de la Topoloveni în care un violator a fost condamnat la șapte ani de pușcărie, a ieșit după cinci ani, apoi a violat și ucis o altă femeie. Și să nu uităm o statistică recentă în care se punctează că opt din zece violatori comit aceeași faptă după eliberare. Avem și un caz recent în Prahova, unde un pușcăriaș a ieșit după o condamnare de 18 ani pentru viol și uciderea victimei, iar la scurt timp după eliberare a comis un nou viol. De data asta asupra unei fetițe de 11 ani.  Violatorul n-a fost reținut, ci este cercetat sub control judiciar la decizia prim-procurorului Graure din Câmpina. Un alt caz este al lui Florin Mânzăraru, care, după ispășirea pedepsei pentru viol, a comis un alt viol, dar acum și-a ucis victima.

Soluțiile în astfel de cazuri sunt simple: cercetarea inculpaților în arest preventiv, majorarea pedepsei și eliminarea posibilității de eliberare înainte de termen pentru bună purtare. Altfel ajungem la riscul precizat de psihologul Daniel David: “Statul de drept este slab. Statul de drept este si el inconsistent, uneori rigid si dur, alteori prea ingaduitor astfel incat oamenii nu mai pot face predictii, nu mai au siguranta. Practic, siguranta sociala printre altele este determinanta si de predictibilitatea pe care o poti face. In conditiile in care nu mai pot face predictibilitate, oamenii se intorc la mecanisme sociale primitive, in care ne facem dreptatea noi insine“. Iar gândurile oamenilor nu pot fi controlate, ca în cazul unui blogger care a spus direct că i-ar ucide. Și unii chiar o fac, așa cum este cazul lituanianului devenit erou național după ce i-a executat pe violatorii fetiței sale.

Sursa: stiriexclusive.ro