… atunci va putea premierul Victor Ponta să nu dea declarații decît instituțiilor media care sînt pe profit, nu au datorii și-și plătesc toate impozitele și taxele la zi. Căci altfel, un stat pe deficit este un stat care rămîne dator, punîndu-i să plătească pe cei din viitor.
Dacă prim-ministrul României vorbește serios atunci cînd a sugerat că-l interesează agrumentele stîrnite de ideea sa, iată cîteva dintre ele:
1. Premierul nu este proprietarul informațiilor publice ci, precum presa însăși, doar păstrătorul lor temporar. E ca atunci cînd se întreabă unii oameni ”cum de aveți curaj să publicați asta?”, iar răspunsul natural este: publicăm pentru că nu sînt informațiile noastre, ci ale publicului.
Guvernul, ministerele, autoritățile, demnitarii și, în final, jurnaliștii care intră în posesia datelor, sînt custozii informațiilor, nu arendașii lor capricioși.
Genul acesta de argument fundamental în orice democrație a fost adus în discuție de ONG-urile specializate, precum Active Watch sau Centrul pentru Jurnalism Independent.
2. Dreptul la libera informare, conform CEDO, nu e un privilegiu acordat de Guvern cetățenilor cînd acesta consideră că ei merită și retras dacă autoritățile consideră, de pildă, că sursa informațiilor este ilicită. Dreptul la informare este atît de bine apărat în societățile democratice încît, în unele situații, statele acceptă că presa îl poate culege și din surse nelegitime.
Dacă, de pildă, a comite teoretic o infracțiune prin faptul că te afli, ca ziarist, în poosesia unui document secret de stat este acceptat ca preț al dreptului la libera informare, cum se poate limita aceeași liberă informare dacă aparții de o organizație care, fără a comite vreo infracțiune, întîrzie plata impozitelor?
3. Statul însuși are datorii imense, pe care nu le plătește, unele dintre ele înregistrate chiar în media: TVR e un exemplu! Paradoxul a fost observat de Dragoș Stanca, imediat după declarația lui Victor Ponta.
Înainte de a certa presa că, dacă nu-și plătește datoriile, nu va mai primi declarații din partea premierului, guvernul poate demonstra felul în care se gestionează presa ”pe plus” în aceaste vremuri dificile, obligînd TVR să-și plătească datoriile. Căci datoriile TVR, chiar și în condițiile în care este finanțată prin taxa obligatorie plătită de către cetățeni, sînt mai mari decît ale oricui altcuiva de pe piața media.
Ca să nu vorbim despre faptul că primii dintre corecți ar trebui să fie chiar guvernanții. Șeful Integrității Fiscale, Gelu Diaconu, președintele ANAF, deține un hotel care nu eliberează bonuri fiscale la bar, conform experimentului făcut chiar ieri de jurnalistul Stelian Negrea.
4. Legea însăși permite anumitor companii, de pildă celor aflate în insolvență, să-și plătească cu întîrziere taxele și impozitele sau, prin decizie judecătorească, să plătească doar o parte din ele. Că în România se abuzează de aceste prevederi e adevărat. Dar, în esența ei economică, insolvența e o modalitate de a proteja activități și locuri de muncă și de a încerca să repari situația. Dacă premierul crede că a te afla în insolvență echivalează cu o boală rușinoasă, care merită taxată de către Guvern, asta poate fi o opinie privată, nu temeiul unei reacții publice.
Disclosure: Convergent Media, societatea care editează Gazeta Sporturilor, nu are datorii la stat. Dar asta nu înseamnă că am avea drepturi suplimentare în materie de informare față de jurnaliștii din companiile care au datorii.
sursa: tolo.ro
Comentariile sunt închise.