Toţi împotriva lui! | PSD şi opoziţia, unite de “Jos, Băsescu!”

Tot balamucul actual, denumit eufemistic „reaşezare” înainte de prezidenţiale, are un numitor comun: cum să se delimiteze toţi de „băsistul” Băsescu. Au motive: Traian Băsescu a plătit tribut mediatic pentru încăpăţânarea de a fi ţinut cârma României pe direcţia UE&SUA şi asocierea cu el costă în prag de alegeri prezidenţiale. Dar merită despărţirea…

E simplu ca bună ziua! Nu-ţi trebuie nici lentile Zeiss, nici ochelari de cal. E clar ca apa-cristal că, de la stânga la dreapta, toţi jucătorii înscrişi în meciul pentru Palatul Cotroceni, cu excepţia PMP, desigur, şi-au croit astfel destinul încât să nu fie “contaminaţi” de imaginea şubrezită a preşedintelui actual.

Primul pe listă, cu voia dvs., Partidul Comunist Român, cel făr’ de Ceauşescu, încă supervizat de Iliescu, foarte consiliat de Adrian Năstase, dirijat de facto de baronimea penală şi condus de formă de ex-juniorul Victor Ponta. PSD, pe numele său de botez democratic, partidul-stat joacă de ani buni, dar mai ales de prin 2012 încoace, rolul pervers al social-democraţiei originale. După modelul “democraţiei originale”, născut de Ion Iliescu în sângele mineriadelor din anii ’90, PSD continuă cu maximă eficacitate un proiect de grup care, în ochii lumii, vorbeşte pre limba Occidentului, pentru ca odată întors în spatele uşilor ferecate cu lacăte sovietico-putiniste să administreze nonşalant afacerile antidemocraţiei cu profit.

Tot mersul târâş-grăpiş al liderilor PSD către NATO şi UE, pentru care se bat cu pumnii-n piept alde Iliescu, Năstase, Ponta&co., nu este altceva decât expresia unui interes de grup menit să salveze averile făcute fraudulos pe seama tranziţiei. O direcţie găsită vrând-nevrând la strânsoare, în negura tulburilor ani ’90, când URSS dispăruse iar altă cale nu mai exista pe piaţa politică internaţională. Un drum pe care PSD a intrat cu speranţa că apartenenţa la structurile euro-atlantice nu se va solda cu demolarea conturilor, afacerilor şi a imobilelor dobândite de aparatul de partid prin transferul bogăţiilor statului comunist în buzunarele înfometate ale activiştilor de tip nou.

Dar socoteala din casa PSD/ex-PCR nu s-a potrivit cu cea din târgul UE. Baronii şi-au dat seama abia târziu, când intrasem în clubul euroatlantic, c-au primit o mare leapşă prin asocierea cu UE şi cu SUA! Pentru că drumul ăsta pe care-au apucat-o orbeşte i-a dus într-o lume care le-a cerut ceea ce ei nu erau pregătiţi să accepte: lege şi ordine. Anticorupţie. Transparenţă. Decenţă. Şi aşa a început numărătoarea inversă. Ea se putea solda, în 2004, cu a face cale-ntoarsă spre Estul sălbatic dacă Adrian Năstase ar fi câştigat Preşedinţia României. Dar, prietenii ştiu de ce, n-a fost să fie. Şi aşa l-am avut pe Traian Băsescu. El, de multe ori DOAR EL, a luat în serios locul României în UE şi în NATO. Puteau s-o facă înainte vreme şi Năstase, şi Constantinescu. Reţeta era simplă: înarmează serviciile şi justiţia cu independenţă şi cu sânge proaspăt şi lasă-i pe meseriaşi să-şi facă treaba. Teoretic. Practic, misiune aproape imposibilă. Dar Băsescu s-a încăpăţânat să creadă. Şi a primit, inevitabil, decontul dureros pentru procesul de a europeniza pe repede-înainte România.

Cea mai urâtă formă a acestei operaţiuni anti-Europa a fost transformarea sa în sac de box şi în ţintă tip “scuipaţi aici!”, de către alianţa PSD-Dan Voiculescu. Aşa cum spunea adesea Traian Băsescu, dacă ar fi bătut palma cu mogulul de la Grivco, putea avea linişte eternă şi uşă deschisă veşnic la Antena 3. Aşa cum are astăzi Victor Ponta Cel Fricos, cel care a preferat plecăciunea în locul muşchilor statului de drept. Dar, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, Ponta nici nu există de fapt. El este doar numitorul comun al găştii de partid care are nevoie de un simplu papagal vorbitor, înşurubat cu cheiţă şi trimis în public pentru a face jocul adevăraţilor proprietari ai PSD. Din parvenire, de teamă sau din laşitate, ori pur şi simplu din toate aceste motive şi altele asemenea, Victor Ponta s-a predat discursului taliban anti-Băsescu.

Aşa a luat naştere “băsismul”, vina de a vorbi pe limba UE şi a NATO. Aşa au apărut linşaje mediatice fără număr şi fără seamăn în lumea civilizată, girate de o instituţie plătită din banii proştilor tocmai pentru a le împiedica -CNA. Aşa a apărut un cor naţional anti-Băsescu pentru orice motiv, care a explodat după model fascist în vremuri de criză financiară globală. În mod normal, o naţiune sănătoasă “la minte şi la trup” (vorba servilului membru CNA Radu Călin Cristea atunci când îi ridica osanale lui Victor Ponta) nu se apucă în vremuri de tragedie planetară să-şi regleze conturi politice. Dimpotrivă, caută unitate, soluţii, măsuri dure dar inevitabile pentru salvare. Iar n-a fost să fie! Şi iarăşi acelaşi Traian Băsescu a luat pe umeri povara dureroasă a tăierii salariilor şi a majorării taxelor, ca unică ieşire sângeroasă din infernul falimentului de ţară ce pândea la orizont.

Nici PSD, nici Dan Voiculescu&Antena 3 nu s-au mai întrebat ce-ar fi făcut ei dacă s-ar fi trezit cu conturile goale. Mai ales după ce Călin Popescu Tăriceanu prăduise toată creşterea economică anterioară pe majorări electorale de pensii care îi mai hrănesc şi astăzi “averea” sa de ex-premier al populismului antinaţional. Nu, demolarea lui Băsescu era unicul scop, iar pentru asta orice devenea folosibil – inclusiv utilizarea crizei financiare pentru a dirija ura populară împotriva “vinovatului” care îşi asumase aproape de unul singur măsurile de austeritate.

Iresponsabil, dar pragmatic “social-democrat”. Şi logic, din punct de vedere cinico-politic. Căci justiţia recalibrată, un SRI mult mai patriotic decât în epoca Vântu, DNA adevărat, nu de tip Năstase-PNA ( cu arestări de naşi de tren), spatele puternic pentru lupta anticorupţie oferit de naţiunile occidentale prin ambasadele lor din România, toate acestea şi nu numai obligau Grupul Infracţional Organizat să folosească ORICE armă împotriva celui care asigura GARANŢIA pentru schimbarea României pe calapod democratic european. Asaltul n-a mai aşteptat. Prin încălcarea tuturor cutumelor democratice, în ciuda scandalului internaţional provocat, alianţa PSD-Dan Voiculescu a aruncat ţara în aer declanşând suspendarea lui Traian Băsescu! A fost picătura care a umplut paharul în care turnaseră de-a valma în timp Tăriceanu, Geoană, Antonescu, Voiculescu, Ponta.

UE şi SUA au intervenit in extremis reuşind să blocheze deturnarea României de la drumul ei occidental. A urmat o perioadă de lins rănile, de pus cenuşă pusă-n cap de liderii tentativei de asasinat antidemocratic, după care totul a revenit la “normal”. La comanda lui Dan Voiculescu, Ponta a continuat cu tiradele sale împotriva “justiţiei băsiste”, în ciuda asigurărilor scrise şi verbale oferite Occidentului. Înţelegând că a mers muuuult prea departe cu jocul şi cu focul politic, Antonescu a încercat să-şi salveze partidul din incendiul socialist pe care singur l-a provocat prin formarea USL. Atacul la statul de drept trecuse. A reuşit în cele din urmă, târziu, foarte târziu, cu costul fatal al pierderii poziţiei sale de lider PNL, să scoată partidul născut genetic anticomunist din braţele socialismului uselist. Dar PSD şi Dan Voiculescu au continuat să se hrănească bine-mersi din “antibăsism”. Atacuri în rafale la Antena 3 împotriva tuturor normelor şi regulilor media, cu oblăduirea aceluiaşi CNA, încercarea de a confisca DNA, marţea neagră, etc. Acelaşi scenariu, acelaşi film, aproape aceiaşi actori. Tot acest decor iresponsabil, antinaţional, anti-UE şi anti-SUA continuă şi astăzi, cu singurul scop de a salva statul paralel şi reţelele mafiote conectate la banul public.

Băsescu, atât de terfelit, de lovit, de părăsit, a pierdut procent cu procent pentru încăpăţânarea sa de a rezista atacurilor în avalanşă declanşate de axa Ponta-Voiculescu (mai degrabă, invers). A rămas în picioare, dar tot mai cocoşat. Încă rezistă, dar măcelul pe care l-a suportat, dublat de propriile greşeli de strategie politică şi personală (totuşi, mai puţin semnificative) l-au transformat într-o piesă tot mai prăfuită pe care toată lumea se pregăteşte s-o trimită la Muzeul Figurilor de Ceară în care stau deja cuminţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Acum, când a absorbit tot răul stors poporului votant de tandemul PSD-Voiculescu, Băsescu nu mai e bun pentru nimeni. Nu doar pentru PSD, căci aici n-ar fi bun nicicând, dar nici pentru cei din aşa-numita opoziţie, foşti aliaţi mai noi sau mai vechi.

PDL l-a părăsit de mult, deşi el le-a spus adio cu viu grai. Era salutul de despărţire după ce Vasile Blaga&comp. au decis că Băsescu a suferit destule daune mediatice încât să mai aibă ceva de oferit. De aceea, i-au întors spatele în plină criză, când au cârcotit împotriva măsurilor de austeritate, de aceea l-au răsturnat pe Boc peste balustrada partidului şi a guvernării, de aceea au reînceput să apară la Antena 3 (fără a mai pune la cale RTV-ul atotputernicului Ponta), de aceea au inventat scuza numită Elena Udrea şi tot de aceea s-au combinat, mai nou, cu “puciştii” de până mai ieri ai PNL. Au fugit la greu, l-au lăsat de unul singur să încaseze la foc automat. Pe el, cel mai băsist dintre băsişti, Traian Băsescu în persoană. Cel care astăzi riscă să le “întineze” (vorba Iliescului) nobilele idealuri ale cumetriilor de partid.

Da, are dreptate Vasile Blaga. Băsescu e prea uzat. Dar s-o spună aşa! Nu să inventeze ţinte false de tip Elena Udrea. Aa, nu dă bine la “băsiştii” care încă mai confundă PDL cu PMP? Da, însă asta e lipsă de bărbăţie clasic românească. Şi blam faţă de alegerile celui care şi-a ales întotdeauna cu buna-credinţa membrii “echipajului” său, indiferent de handicapurile fiecăruia. Poanta cu Elena Udrea şi PMP sună a sofism ieftin şi arată ca un semn al dispreţului faţă de cel care a făcut bici din mai nimicul lăsat la zestrea PD-ului de Petre Roman. Este acelaşi acum uzat Traian Băsescu care i-a adus pe toţi la putere înotând împotriva curentului, şi în 2004, şi în 2009. Împotriva curentului, domnule Blaga! De pe vremea când justiţia se făcea la PSD, cu Năstase dând indicaţii ministrului de profil Rodica Stănoiu despre cum şi cui să facă dosare politice. Mai ţineţi minte, cu siguranţă, domnule Blaga…

Cât despre Elena Udrea, păi ea le-a fost alături mereu pedeliştilor de azi, desprinşi mai nou de Băsescu. Nu i-a deranjat până de curând, de când cu PMP-ul. De unde, atunci, gogoaşa umflată cu Udrea? Simplu: din motive de Traian Băsescu cel uzat. Teama de nu spune Antena 3, “iată, sunt tot băsişti!” Căci, mai nou, numele Băsescu spurcă tot. A avut grijă Dan Voiculescu de asta…

Istoria va vorbi însă altfel despre Traian Băsescu, dar Băsescu a făcut multă istorie în mandatul său. Vorbe mari? Pentru cei care mai ţin minte: priviţi în timp în 2004 şi uitaţi-vă cum arată România azi! Vedeţi diferenţa, dragi politicieni din (şi nu de) opoziţie? Vă place? Dacă da, în mare parte e meritul lui.Repet, hai înapoi în timp, în 2004, 2003, 2002! Sau întrebaţi-i pe cei care-au scăpat din lagărul PSD al acelei lumi, evadând peste graniţe încă din anii ’90, oameni care şi-au făcut un rost în lumea bună a democraţiei occidentale şi care vă pot aminti cum arăta ţara pe care ei au abandonat-o atunci.

Aşadar, merită un motiv precum Elena Udrea să-i întoarceţi spatele lui Traian Băsescu după toţi anii ăştia? Dacă da, atunci mergeţi pe drumul vostru, dragi pedelişti! El, cel fără de puterea anilor trecuţi, nu se pune de-a latul. Dar, atenţie mare, căci drumul ăsta vă poartă pe tăcute către cei de care tot el s-a şi v-a îndepărtat din 2004, atunci când a hotărât să-i dea justiţiei ce-i al justiţiei, asumându-şi orice risc. Inclusiv acela ca, la final, să nu mai aibă nimic de oferit. Nici măcar vouă, celor care v-a oferit totul când nu aveaţi nimic. Corect, aveţi candidat la prezidenţiale. Al PDL sau al PNL, nu se mai ştie…Şi ce “vinde” mai bine decât să nu fii “băsist”? O ştie şi PSD. O ştiu toţi. Toţi împotriva lui Băsescu. Asta e brandul tuturor candidaţilor pentru Palatul Cotroceni. “Jos, Băsescu!” Adică, exact ce tot serveşte publicului, cu încă destul succes, Victor Ponta. Sau Dan Voiculescu. Plus Klaus Iohannis. Ori Vasile Blaga. Toţi, dar toţi, uniţi de “Jos, Băsescu”!

Merită Băsescu asta? Repet, priviţi în oglindă România-2014 cu România-2004. Dar sincer. Şi iar întreb: merită? Ştim, politica se face cu socoteli fără sentimente, iar Băsescu aţi socotit că nu vă mai ajută la procente. Prea bine! E logic, deci, să luaţi acum distanţă de el. Da, Băsescu nu mai e locomotivă. Da, Băsescu a încasat mai mult decît au încasat-o toţi predecesorii săi. Da, Băsescu sperie vânatul care butonează pe Antene. Şi, da, Traian Băsescu greşeşte. Cu sau fără Elena Udrea. Şi chiar greşeşte. Dar tot el, tot cu Elena Udrea, tot cu voi, cu bune şi cu rele, a făcut echipă. La bine şi la greu. Ca în reclamele electorale de altădată. Ce vremuri! Mai ţineţi minte, nu? La bine, i-aţi fost alături. Dar la greu?

Sursa: paginadepolitica.ro