Preşedintele Traian Băsescu e convins că România n-a recâștigat încrederea cancelariilor occidentale la un an dupa criza politică din 2012. Și asta din cauza declarațiilor unor politicieni care atacă justiția. Șeful statului a făcut aceste declarații la întâlnirea cu ambasadorii României, cărora le-a cerut să prezinte situația din țară așa cum este, să nu încerce să o cosmetizeze.
Discursul integral al preşedintelui Traian Băsescu
„Domnule ministru, doamnelor şi domnilor ambasadori, doamnelor şi domnilor, azi am două variante şi încă nu am decis pe care o aplic. Am un discurs de 19 pagini, făcut de consilieri, cu care v-aş putea tortura vreo două ceasuri şi mai am nişte notiţe. Problema este dacă optez pentru notiţe sau pentru discurs. Pentru că bănuiesc că nu are sens un discurs lung, o să optez, totuşi, pentru varianta care să vă salveze de o tortură de asta discursivă, mizând pe faptul că cei mai mulţi dintre dumneavoastră sunteţi diplomaţi cu experienţă, cu cei mai mulţi dintre dumneavoastră lucrez de mai bine de opt ani şi nu cred că este cazul să începem cu stadiul de la 2005, ci doar să continuăm sau să consolidăm nişte tuşe pentru politica externă românească. Ştiu că aţi avut deja întâlniri la Ministerul de Externe sau sub egida Ministerului de Externe, la Casa Poporului. Sau unde aţi ţinut-o, la externe? La Marriott. Aşa că o să mă limitez, dacă vreţi, mai mult la o analiză şi la nişte clarificări. Faţă de situaţia de la ultima noastră întâlnire, personal, consider că sunt evoluţii consistente în mediul internaţional. Mediul internaţional a devenit mai complex, mai complicat, mai sofisticat, dacă vreţi. Este mai instabil decât acum doi ani, mai violent şi vedem ce se întâmplă în Siria, vedem ce se întâmplă în Egipt, vedem urmările Primăverii arabe, este adevărat, s-a mai liniştit criza datoriilor suverane în Europa, dar avem o criză socială, generată de incapacitatea economiilor europene, cu mici excepţii, de a genera creştere economică şi în felul acesta, absorbţia forţei de muncă aflate în şomaj. Extrem de viguroasă mi se pare în ultima vreme apariţia jucătorilor internaţionali nestatali, de tip mişcări de opoziţie, armate sau mai puţin armate, dar violente, organizaţii internaţionale teroriste care au adus în stare state puternice ale Uniunii Europene să îşi închidă ambasadele, deci jucători nestatali, dar care devin tot mai importanţi în economia strategiilor diplomatice sau militare sau de securitate.
În ceea ce ne priveşte, este clar că la rându-ne suntem afectaţi chiar dacă nu în mod direct şi în imediata noastră apropiere, dar în zone de interes strategic pentru noi cum ar fi Nordul Africii sau Orientul Mijlociu suntem afectaţi de acest tablou care devine tot mai violent, parcă. În acelaşi timp, mai apare un lucru care se vede tot mai pregnant şi acest lucru este legat de ambiţiile unor state mai mari sau mai puţin mari, dar nu mici în orice caz, care vor să fie implicate ori în jocul global, ori în jocul regional unde se consideră îndreptăţite să creeze politici în favoarea lor, să genereze relaţii în favoarea lor, ceea ce devine o nouă componentă a vieţii internaţionale pe care trebuie s-o avem în vedere, mai ales acolo unde avem interese strategice, cum ar fi, spre exemplu, Orientul Mijlociu. Dacă luăm Siria, avem peste 10.000 de români care trăiesc acolo, atât estimăm că au mai rămas, în jur de 10.000. Au fost la începutul războiului civil circa 14.000 – 16.000, dar avem 10.000 de români. Avem Israelul care este în jurul unei zone de insecuritate ca urmare a situaţiei palestiniene, a Siriei, a Egiptului unde avem jumătate de milion de vorbitori de limbă română ceea ce nu ne poate lăsa indiferenţi şi avem relaţiile economice tradiţionale cu ţări ca Egiptul, ca Siria, ca Libia, de ce nu Yemenul unde lucrurile nu sunt stabile din punct de vedere politic, ceea ce ne generează destule probleme din punct de vedere al relaţiilor noastre comerciale şi al valorificării potenţialului de export pe care România îl are. Într-un asemenea tablou cred că România trebuie să rămână consecventă. Sigur că vedem declaraţii legate de un stat, de altul, de întâmplările de pe teritoriul unui stat sau al altuia, vedem abordări mai mult sau mai puţin îndreptate către soluţii militare. Pentru România, esenţa este, în opinia mea, consecvenţă şi prudenţă. Sigur, prudenţa noastră are o limită şi anume aceea în care ni s-ar solicita să ne solidarizăm cu aliaţii noştri. O vom face fără rezerve, dar până când acest lucru se întâmplă, opţiunea mea este pentru prudenţă şi pentru menţinerea liniilor de politică externă pe care le-am avut până acum fie că vorbim de Orientul Mijlociu, fie că vorbim de Africa, fie că vorbim de Primăvara arabă care, în opinia mea, a cam eşuat atât timp cât marile democraţii n-au fost în măsură să şi susţină un regim democratic după înlăurarea dictatorilor. Prudenţa nu poate merge însă până la a nu fi solidari cu aliaţii noştri dacă la nivel de Consiliu de Securitate sau la nivel NATO sau la nivelul statelor occidentale se va lua o decizie sau alta.
Vom fi solidari cu aliaţii noştri. Dar nu cred că trebuie să ne situăm pe poziţia de campioni într-o poziţie sau alta pentru că n-avem informaţii. Şi aici vreau să fiu foarte precis. Există analizele noastre cu privire la utilizarea gazelor toxice de luptă în Siria, dar nu avem nicio certitudine. Imediat ce vom avea o poziţie a experţilor ONU, România se va pronunţa. Dar până atunci avem doar informaţii neconfirmate. Sigur că excludem posibilitatea să avem vreun fel de relaţii cu vreun stat care ar fi utilizat gaze toxice de luptă, indiferent care ar fi numele acestuia. Dar până atunci, poziţia mea este legată de prudenţă. Prudenţă, pentru că, dacă vorbim de Siria, avem cetăţeni români care până acum, deşi trăiesc pe teritoriul unui stat care este în război civil de doi ani, cetăţenii români nu au fost victime ale acestui conflict civil şi sper că găsim soluţii să nu fie nici în continuare.
În ceea ce priveşte diplomaţia noastră în această perioadă, perioada scursă de la ultima întâlnire, toţi aţi simţit că efectele evenimentelor politice din vara anului trecut încă nu s-au disipat şi există foarte multe semne de întrebare în diverse capitale. Obligaţia dumneavoastră este ca prin transmiterea corectă şi insistentă a ceea ce se întâmplă în România să facem ca impresiile sau abordările generate ca urmare a evenimentelor politice din vara anului trecut să fie diminuate şi şterse prin confirmarea faptului că România este un stat de drept destul de consolidat şi care îşi continuă drumul de consolidare a democraţiei. În acest context, am observat că unii şefi de misiune ţin să coafeze realităţile percepţiei dintr-un stat sau din altul. Renunţaţi, pentru că nu faceţi decât să faceţi deservicii României, cei care aveţi asemenea abordări, pentru că în acelaşi timp statele membre UE, statele membre NATO îşi iau informaţiile de aici, de la ambasadele lor. Deci o corectă şi echilibrată prezentare a realităţilor României este cea mai bună soluţie în acest moment. Altfel, bănuiesc că nimeni nu are dubii, principalele noastre obiective sunt legate de securitate, şi asta înseamnă consolidarea României în NATO, şi de integrare europeană, şi asta înseamnă paşi către Schengen, paşi către zona euro şi un MCV care să arate progresele justiţiei. Sigur, este destul de greu, având în vedere că zilnic partenerii noştri aud declaraţii împotriva instituţiilor care ţin de justiţie de la oameni politici importanţi, este destul de greu să convingem că politicul n-ar sări cu picioarele pe justiţie dacă ar putea. Eu sper ca oamenii politici de vârf, în perioada următoare, mai ales că în decembrie vom avea un raport MCV, să înţeleagă faptul că nu fac niciun serviciu României făcând afirmaţii gratuite de genul «Preşedintele i-a făcut doctorului Brădişteanu dosare» sau altul care spune că preşedintele utilizează DNA împotriva propriului partid. Astea sunt copilării lipsite de credibilitate, dar care pe dumneavoastră vă pun în situaţia de a le explica. Îmi este cunoscut faptul că aveţi acest tip de probleme. Dincolo de procesele de integrare în Uniunea Europeană marcate prin Schengen şi acces în zona euro, primul efect al evenimentelor din vara anului trecut îl ştiţi foarte bine: în octombrie 2012 trebuia să decidă intrarea României în spaţiul Schengen cu frontierele aeriene şi maritime. S-a amânat, urmând să convingem că suntem un stat de drept consolidat până în decembrie anul acesta. Să sperăm că vom reuşi şi să sperăm că se vor menţine ambele frontiere la intrarea parţială, frontiera aeriană şi frontiera maritimă. Aici, şi dumneavoastră, tuturor ambasadorilor din spaţiul Uniunii Europene, vă revine sarcina să pledaţi pentru intrare şi cu frontiera aeriană şi cu frontiera maritimă.
De interes major pentru noi rămâne diplomaţia legată de Balcani, Balcanii de Vest, şi accesul statelor din această regiune în Uniunea Europeană, ca un element de consolidare a propriei noastre securităţi şi ca element de diminuare a abordărilor naţionalist-extremiste care există în spaţiu. Cel puţin la fel de importantă este din punctul nostru de vedere relaţia cu Asia Centrală. Dincolo de Georgia, care e un partener important şi loial al României, relaţiile cu Azerbaidjanul, Turkmenistanul, Uzbekistanul, Kazakhstanul sunt extrem de importante, mai ales în perspectiva încheierii misiunii NATO în Afganistan. Este o contribuţie pe care România are obligaţia s-o aducă în alianţele din care face parte, în calitate de stat de frontieră al NATO, pe de o parte, şi al Uniunii Europene. Pe de altă parte, acolo este direcţia principală a evoluţiilor care vor determina şi prosperitatea şi securitatea la Marea Neagră, precum şi diminuarea riscurilor asimetrice, fie că vorbim de terorism, fie că vorbim de traficul de droguri, de traficul de fiinţe umane şi aşa mai departe. Deci diplomaţii din statele Asiei Centrale trebuie să-şi accelereze activitatea în vederea consolidării relaţiei României cu aceste state. Sigur, Orientul Mijlociu zbuciumat este, de asemenea, o zonă de maxim interes pentru noi din motivele pe care deja le-am evocat. Speranţa noastră este că în Siria nu s-a produs un atac chimic ordonat de partea guvernamentală. Am convingerea că un rezultat negativ pentru statul sirian în raportul experţilor ONU va genera intervenţie militară de dimensiuni suficiente pentru îndepărtarea regimului. De aceea, vreau să fim extrem de precauţi, dar în momentul în care se va impune decizia, cu certitudine, v-o vom comunica şi o vom lua, nu vom avea ezitări, dar până atunci, recomand prudenţă.
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, mai ales ambasadorii din spaţiul Uniunii europene ştiu foarte bine că a început o puternică reformă internă a Uniunii economice şi monetare. Tratatul fiscal, unitatea bancară, six pack-ul, agenda UE 2020, toate sunt elemente principale ale unei transformări interne a Uniunii Europene, transformare uneori dureroasă, dar necesară pentru a menţine Europa competitivă şi pentru a genera integrare mai puternică a statelor membre. În ceea ce ne priveşte, mi-aş dori ca diplomaţii români să pună mai mult în evidenţă punerea în aplicare a acestor acte normative ale Uniunii Europene în capitalele în care îşi desfăşoară activitatea. Trebuie să vă spun că adesea constatăm că vin la Bucureşti miniştri de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene, prim-miniştri, şefi de stat şi trebuie să-i informăm când la Bucureşti despre progresele făcute într-un domeniu sau altul, ceea ce mi se pare inadmisibil. Dacă la nivelul misiunii diplomatice ar exista o preocupare pentru transmiterea informaţiilor cu privire la ceea ce noi facem, cu ceea ce se întâmplă pozitiv, cu certitudine şi imaginea României s-ar îmbunătăţi. Dincolo de apartenenţa noastră la NATO şi la Uniunea Europeană şi obiectivele de integrare Schengen, euro şi MCV, pe care îl tratez separat, deşi, din păcate, e foarte legat de Schengen, avem parteneriatele strategice. Trebuie să vă spun că parteneriatul, declaraţia de parteneriat strategic pentru secolul XXI pe care am făcut-o împreună cu preşedintele Obama la Washington în 2011 este una din cele mai complexe alianţe, dacă vreţi, pe care le avem în cadru bilateral. Cei care lucraţi cu acest document sau cei care lucraţi pe spaţiul Statele Unite ştiţi foarte bine că el vizează atât problematica de apărare şi de securitate, cât şi problematica legată de economie, problematica legată de transfer de tehnologie, problematica legată de cercetare şi multe altele. Trebuie, în acelaşi timp, să observ că partea americană chiar s-a mişcat. Şi în ultimii doi ani investiţiile americane în România cresc. Firme extrem de importante, care investesc în România şi nu mă refer numai la Ford, dar m-a impresionat, dacă vreţi, investiţia de la Ploieşti a celei mai mari companii de pompe pentru industria petrolieră, Lufkin. Am avut surpriza să constat că pompele realizate la Ploieşti se expediază în Statele Unite, ceea ce este un lucru foarte bun şi, în acelaşi timp, uzina şi-a deschis spaţiul de expansiune comercială exact în Asia Centrală, acolo unde, tradiţional, România a exportat echipamente petroliere. Deci Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI cu Statele Unite este, în opinia mea, cel mai complex parteneriat strategic pe care îl avem şi el nu înseamnă numai securitate, înseamnă şi economie, înseamnă şi educaţie, ştiinţă, cercetare, transfer de tehnologie. Trebuie să continuăm să lucrăm pe acest parteneriat, mai ales că el are toate şansele unei dezvoltări extrem de accelerate şi ca urmare a operaţionalizării în cursul anului 2015 a scutului de la Deveselu, dar şi ca urmare a unor repoziţionări militare din Asia Centrală către Europa, probabil către România.
Extrem de promiţător se arată parteneriatul cu Polonia, parteneriatul cu Turcia. Şi la iniţiativa noastră s-a reuşit organizarea acelei trilaterale, România – Polonia – Turcia care a avut deja trei sesiuni la nivel de secretar de stat şi care se dezvoltă foarte frumos. La fel de importantă este materializarea parteneriatului aprofundat cu China şi măsurile luate de Guvernul chinez la solicitarea noastră pentru diminuarea deficitului balanţei comerciale între România şi China încep să-şi arate roadele. S-a redus consistent deficitul comercial între noi şi China, sperăm să continue această reducere a deficitului în relaţia bilaterală. Sigur, relaţia cu Rusia. A părut anul acesta a exista un semnal de deschidere prin vizita lui Patruşev la Bucureşti. Este doar o uşă uşor deschisă. În ceea ce ne priveşte, înţelegem obiectivele de putere regională ale Federaţiei Ruse şi totul este perfect atât timp cât se ţine cont şi de interesele noastre de securitate şi în relaţia cu Republica Moldova şi, implicit, situaţia din Transnistria. Să sperăm că din acest punct de vedere se vor face paşi înainte, iar în ceea ce mă priveşte sunt adeptul unei relaţii pragmatice, corecte, cu respectarea intereselor ambelor părţi, dar ambelor părţi. Ca reacţie imediată cu privire la începerea negocierilor de aderare ale Serbiei, România este un susţinător fără rezerve al începerii negocierilor de aderare, dar în acelaşi timp chiar dacă recunoaştem unii paşi minimali făcuţi de autorităţile de la Belgrad pentru a crea condiţii minorităţilor româneşti de pe teritoriul Serbiei, nu putem fi satisfăcuţi, iar implementarea protocolului semnat în 2012, în integritatea lui, este obligatorie, lucru asupra căruia vom veghea pe timpul negocierilor de aderare ale Serbiei. Nu vom produce un blocaj, ceea ce nici nu am făcut de altfel la ultimul Consiliu, în ceea ce priveşte începerea negocierilor de aderare, dar pe toată perioada negocierilor, vom avea grijă să susţinem, punct cu punct şi în integralitatea lui, protocolul semnat anul trecut între România şi Serbia.
Pentru noi unul din obiectivele majore de politică externă îl reprezintă Republica Moldova. Îmi aduc aminte la începutul anului 2007, când am intrat noi în Uniunea Europeană şi foarte repede am început să vorbesc cu membrii Consiliului despre includerea Republicii Moldova în Balcanii de Vest foarte mulţi lideri europeni nu înţelegeau ce vreau. Iată că astăzi, în primul rând datorită eforturilor guvernului proeuropean al Republicii Moldova, datorită susţinerii noastre, datorită susţinerii altor ţări din regiune, Republica Moldova este pe punctul de a parafa acordul de asociere la Uniunea Europeană şi acordul de liber schimb cu ocazia Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius din luna noiembrie. Distanţa pare extrem de mare mai ales dacă ne uităm şi la faptul că Republica Moldova este într-un stadiu destul de avansat în ceea ce priveşte negocierea acordului pentru liberă circulaţie, acordul de vize, de liberalizare a vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova. Ca priorităţi avem menţinerea, dacă nu creşterea, numărului de burse pe care le acordăm tinerilor din Republica Moldova, stimularea investiţiilor companiilor româneşti în Republica Moldova şi interconectarea sistemelor energetice ale Republicii Moldova la sistemele României, implicit la sistemele europene. Vă pot spune că este în stadiu foarte avansat de realizare linia de 100 de kilowaţi Fălciu – Goteşti. Sper ca anul acesta să fie dată în funcţiune, să putem furniza mult mai lesne energie electrică pe piaţa Republicii Moldova, iar astăzi primul-ministru a inaugurat începerea construcţiei gazoductului care să interconecteze sistemul românesc de transport gaze cu cel al Republicii Moldova. Va trebui să continuăm această politică de interconectare. M-aş bucura mult dacă Transelectrica ar da drumul la primii kilowaţi înainte de începere iernii către Republica Moldova. Ştiu că au mai avut nişte mici probleme, trebuiau să mai ocolească o zonă în care nu ştiu ce se întâmpla, ceea ce le-a mai cerut vreo trei milioane de euro, dar am convingerea că până la sfârşitul anului această interconectare de energie electrică va fi funcţională.
Doamnelor, domnilor ambasadori, doamnelor, domnilor consuli generali, la 1 ianuarie 2014 se va produce un eveniment important. Liberalizarea pieţei forţei de muncă pentru cetăţenii români şi bulgari în tot spaţiul Uniunii Europene. Este un proces căruia vă rog să-i daţi maximă atenţie, mai ales că, aşa cum aţi văzut, au fost perioade îndelungate în care Marea Britanie, chiar şi în Germania şi în alte state au fost adevărate campanii împotriva liberalizării forţei de muncă. Nu cred că va exista vreun stat care până la urmă să nu respecte tratatul nostru de aderare, deci plec de la premisa că aşa cum se prefigurează până acum, liberalizarea totală se va produce. Din acest punct de vedere, aşa cum vă spuneam, vă solicit o atenţie deosebită în pregătirea acestui moment şi, mai ales, după 1 ianuarie 2014. În ceea ce priveşte proiectele europene, ştiţi foarte bine că a existat proiectul Nabucco, proiect care a fost abandonat în favoarea TAP. Sigur, toate declaraţiile sunt că proiectul nu este abandonat şi că o ramură a TAP va trece pe traseul Nabucco şi aşa mai departe. Eu nu spun că nu va fi aşa peste vreo 10 ani, dar deocamdată şi aici atenţionez diplomaţii din spaţiul Uniunii Europene şi de la Bruxelles, cu domnul Motoc am şi discutat subiectul, România se consideră îndreptăţită să fie compensată pentru abandonarea proiectului Nabucco. Ţineţi cont că România, în susţinerea ei pentru proiectul european, nu s-a aşezat între South Stream şi Nabucco, a spus pur şi simplu Nabucco. Pentru că acest proiect corespundea dezideratelor de multiplicare a surselor de aprovizionare a Uniunii Europene. South Stream nu e decât o consolidare a hegemoniei Gazprom în piaţa gazelor din Uniunea Europeană. Deci, România n-a făcut ca alţi vecini de-ai noştri care s-au dus şi la South Stream, s-au dus şi la Nabucco şi parcă erau mai veseli cu South Stream decât cu Nabucco. De aceea, un efort şi diplomatic, dar şi tehnic, susţinut tehnic din partea Guvernului trebuie să fie legat de proiectele de infrastructură regională gestionate direct de Comisia Europeană. Sunt soluţii şi avem nevoie şi de modernizarea căilor ferate şi de modernizarea drumurilor naţionale şi sunt bani, alţii decât fondurile de coeziune, sunt aşa numitele programe Connecting Europe, fie că vorbim de căi ferate, de drumuri, de trenuri de mare viteză, de extinderea internetului în bandă largă şi aşa mai departe. Deci, toţi diplomaţii, acreditaţi în state membre ale Uniunii Europene trebuie să susţină această nevoie, de compensare a României. Pentru că am fost singurul stat care nu a oscilat şi care a înţeles să fie consecvent cu un proiect al Uniunii Europene. Şi nu vreau să se înţeleagă de aici că mă deranjează South Stream, poate să se facă, dar el nu atinge obiectivul de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze a Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte alte proiecte decât cele care s-ar încadra în Connecting Europe, este momentul să fim extrem de activi în relaţiile cu statele membre ale Uniunii Europene şi care sunt riverane Dunării. România va aloca resurse din Fondurile de Coeziune pe programul legat de Strategia Dunării. Dar nu este suficient ca doar România să aloce resurse din Fonduri de Coeziune, va trebui să se întâmple acelaşi lucru şi la vecinii noştri bulgari, şi la vecinii noştri unguri, şi în Austria şi în Germania. Cred că diplomaţia noastră trebuie să îşi ia elementele de la Guvern, de la Ministerul de Externe şi să ştim exact ce vrem în aşa fel încât Dunărea să devină acea arteră de transport care să atragă şi investiţii pe un mal şi pe celălalt, investiţii industriale, pentru a-şi atinge scopul de dezvoltare al Strategiei Dunării. Dacă însă se ratează alocarea de resurse din Fondul de Coeziune pentru Strategia Dunării, ceea ce înseamnă în primul rând să avem un şenal navigabil sigur pe tot timpul anului şi indiferent de debite, ceea ce înseamnă să avem infrastructuri portuare şi terminale multifuncţionale de-a lungul Dunării. Deci dacă celelalte state nu vor aloca resursele necesare, Strategia Dunării va rămâne doar o declaraţie frumoasă. De aceea, atenţionez diplomaţia românească legat de nevoia de a contacta ministerele de resort din statele riverane Dunării, din a transmite informaţii cu privire la intenţiile de alocare de resurse, pentru că acolo unde vom aprecia necesar, suntem capabili să organizăm discuţii cu partenerii noştri europeni pentru alocări rezonabile acestui proiect atât de important pentru noi.
Şi pentru că suntem la Dunăre vă propun ca în baza instrucţiunilor Ministerului de Externe să declanşăm o ofensivă diplomatică legată de interconectarea în termeni reali a Rinului cu Dunărea, a Constanţei cu Rotterdam şi cu Anvers. Pentru că în momentul de faţă este clar, deşi fizic există condiţiile prin canalul Rin – Main – Dunăre, în mod real din punct de vedere al utilizării acestui coridor de transport care străbate Europa, lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Avem Comisia Rinului cu regulamentele ei şi propriile regulamente de navigaţie, standarde tehnice pentru nave, avem Comisia Dunării, cu alte regulamente, cu alte sisteme de semnalizare pentru Dunăre, cu alte standarde pentru nave. Începerea negocierilor pentru unificarea regulilor Rinului cu ale Dunării sau ale Dunării cu ale Rinului, este după părerea mea fundamentală şi ar trebui să avem ca obiectiv pe termen mediu şi lung, ca o dată cu implementarea Strategiei Dunării să se producă şi interconectarea sau compatibilizarea regulamentelor de navigaţie pe Rin şi pe Dunăre şi a standardelor tehnice pentru nave. Deci, cred că este un obiectiv important pe care diplomaţia românească şi-l poate asuma, eu am început să vorbesc despre acest obiectiv în Consiliul European, sigur, până când nu trece la nivel guvernamental şi să înceapă să se lucreze diplomatic, el rămâne doar un obiectiv declarativ. De aceea, cer astăzi diplomaţiei româneşti să înceapă tatonările, discuţiile legate de unificare regulilor Comisiei Dunării cu regulile Comisiei Rinului, pentru a putea să spunem peste câţiva ani, peste cinci ani, peste zece ani, că pleci cu o navă fluvială de la Constanţa, după ce s-a descărcat de pe un transatlantic marfa şi ai ajuns cu ea până la Rotterdam pe apele interioare. Sigur, nimeni nu va face acest exerciţiu, probabil doar teoretic, dar interconectarea este necesară pentru că generează afacere, generează reducere de poluare, generează reducere de costuri de transport pentru toţi cei interesaţi, iar România, ca ţară care are 1075 de kilometri de Dunăre este extrem de interesată de un astfel de proiect.
Domnilor, mai avem un subiect relativ sensibil, legat de care sunt evoluţii şi anume Kosovo, unde noi am avut şi continuăm să avem o poziţie extrem de limpede şi nu putem amesteca principiile. Îmi permit să spun ca nu suntem o super putere care găseşte explicaţii pentru orice. Noi suntem o ţară care ne putem apăra oricând cu dreptul internaţional în mână. De aceea, văzând evoluţiile relaţiei Priştina – Belgrad şi România, şi asta am stabilit şi cu Guvernul şi cu toate instituţiile interesate, s-a flexibilizat atât cât s-a flexibilizat Belgradul. Deci, atât timp cât nu se poartă însemnele naţionale nu mai respingem participarea Kosovo la diverse formate regionale, aşa cum s-a înţeles Belgradul cu Priştina. Este o flexibilizare a poziţiei noastre pe care o vom corela tot timpul, atât cu Belgradul, cât şi cu celelalte patru state europene care nu au recunoscut Kosovo, este vorba de Cipru, Slovacia, Spania şi Grecia, plus România, cinci. Nu ne vom singulariza în acest grup de cinci, am observat că şi celelalte patru state s-au armonizat cu ultima poziţiei a Belgradului, deci vom merge în acest ritm. În ritmul în care Belgradul ajunge la înţelegeri graduale cu Priştina. Nu o vom lua însă înaintea Belgradului. Pentru că poziţia noastră are un reflex imediat în capacitatea noastră de a ne menţine poziţia pe Transnistria. Cam acestea erau elementele pe care voiam să vi le aduc la cunoştinţă. Poate ar trebui să mai fac o precizare pentru clarificare, pentru că a fost la un moment dat o declaraţie de la nivelul Guvernului că eu sunt gata să recunosc Kosovo. Deocamdată cel care recunoaşte sau nu este şeful statului, conform Constituţiei. V-aş ruga să nu se creeze confuzii. Nuanţa pe care am introdus-o acum urmare a flexibilizării Belgradului şi a înţelegerilor dintre Belgrad şi Priştina care au făcut posibilă începerea negocierilor Serbiei, a negocierilor de aderare, este nuanţă introdusă în poziţia noastră faţă de Kosovo. Cam atât.
Dacă sunt întrebări legate de ceea ce am spus, deşi pentru nişte diplomaţi cred că nu sunt necesare lămuriri. Aş mai face o observaţie care: ştiu că vă vine să o spuneţi, dar degeaba mi-o spuneţi mie, legată de finanţarea misiunilor diplomatice şi asigurarea personalului de care aveţi nevoie. Pot să vă spun în mod categoric că şi acum susţin ceea ce v-am spus şi la ultima noastră întâlnire. Este o mare eroare ca personalul economic din ambasade să fie independent, să nu răspundă în faţa ambasadorilor. În opinia mea, aceşti reprezentanţi trebuie trecuţi imediat în subordinea ambasadei, ambasadorului şi a Ministerului de Externe. Lucrând cu duble instrucţiuni, pe de-o parte cele care vizează obiective economice le primesc de la Ministerul Economiei, dar ei sunt şi nişte diplomaţi, nişte reprezentanţi diplomatici ai statului român şi ei cred că trebuie subordonaţi imediat, necondiţionat Ministerului de Externe. Nu am reuşit acest lucru în relaţia cu guvernul anterior, parcă încerc să am ceva speranţe acum, dar mă tem că iarăşi nu se realizează. Marea greşeală a fost când au fost scoşi din subordinea ambasadorului reprezentanţii economici. Sper şi vă rog să mă credeţi că apreciez foarte mult acei ambasadori, acele ambasade unde ştiu că au o lipsă acută de personal, au o lipsă acută de resurse, dar reuşesc să menţină foarte caldă relaţia bilaterală între România şi statul unde sunt acreditaţi. De altfel vă pot spune că şi eu am anulat zborul la sesiunea plenară a ONU exact din constrângeri bugetare, dacă cineva avea vreo curiozitate de ce nu mai plec în Statele Unite în septembrie, din acest motiv. Deci vă înţeleg constrângerile financiare şi apreciez pe cei care în aceste condiţii de constrângeri reuşesc să se descurce. Pe de altă parte, am convingerea că sunt locuri în care avem şi câte 2 – 3 ambasade, Bruxelles fiind tipic din acest punct de vedere, poate că mai putem face o redistribuire către Asia Centrală pentru că acolo este partea noastră de greutate în care suntem şi extrem de importanţi şi în care avem şi obligaţii majore. Ştiu că se stă mult mai bine cu personalul în ambasadele de pe teritoriul Uniunii Europene şi mult mai prost cu cele din spaţiul fostei Uniuni Sovietice. Aici aş cere Ministerului de Externe o reajustare chiar dacă unii diplomaţi sau mulţi dintre diplomaţi nu au apetit pentru aceste ţări, v-aş ruga să gândiţi să vă deschideţi apetitul pentru că relaţia cu ţările din Asia Centrală ne este necesară şi este unul din argumentele noastre majore în interiorul Uniunii Europene şi în interiorul NATO. Deci va trebui făcută o prioritate din relaţia bilaterală din această regiune. Cam atât. Dacă există nuanţe neclare, în rest problemele sunt pentru Ministerul de Externe în opinia mea. Neexistând, vă mai întreb o dată, ştiţi ca să nu spuneţi că am ridicat şedinţa sau întâlnirea fără să insist. Deci doar dacă sunt nuanţe, neînţelegeri faţă de cele ce le-am spus. În general, m-am referit doar la lucruri care sunt, care au mai primit nuanţe diferite, în rest relaţiile rămân sau priorităţile rămân cele stabilite anterior, inclusiv cele legate de relaţia cu românii din afara frontierelor, unde nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, noi am intensificat activitatea guvernamentală şi a instituţiilor noastre în relaţia cu românii de pretutindeni, dar asupra acestui subiect nu am dorit să revin pentru că nimic nu s-a schimbat. Doamnelor ambasadori, domnilor ambasadori, doamnelor consul general, domnilor consul general, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc şi vă doresc succes.”
asta e,asta e,asta e !!!