Problema indemnizației pentru jurnaliștii pensionați nu e o surpriză. Înainte de a deveni proiect de modificare a Legii 8/2006 privind instituirea indemizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite, ea s-a discutat în breaslă, de exemplu la întrunirea din ianuarie a Convenției Organizațiilor de Media-COM, o confederare de câteva zeci de asociații media din toată țara. Analiza situației economice a presei și pauperizarea vădită a jurnaliștilor, prin reducerea veniturilor și restrângerea locurilor de muncă, a dus la o concluzie amară: incapabilă de solidaritate, dezorganizată și insuficient sindicalizată, comunitatea media a rămas singura profesie liberală fără statut cert și fără beneficii sociale.
Scriitorii, artiștii plastici, muzicienii, arhitecții, medicii, magistrații, diplomații etc. stau sub reglementări stabilite în timp și se bucură de protecția lor. Care e situația jurnalistului din România, care a zburdat fluturând drapelul libertății de exprimare, în vremea entuziastă a anilor ’90 și s-a opus în mod legitim unei legi a presei, preferând autoreglemetarea? Schimbările survenite în piața media în al doilea deceniu postrevoluționar, preluarea patronatului de către moguli autohtoni după plecarea/alungarea investitorilor străini, criza financiară resimțită la noi din 2007-2008 până azi, toate au dus la vulnerabilizarea breslei prin instituirea unor relații nesănătoase, de supunere a agendei jurnalistului la comanda concubinajului patron-politică. Deveniți adesea ”sclavi pe plantație”, jurnaliștii au făcut nu doar compromisuri morale, ci și de statut, acceptând să fie plătiți cu un salariu minim pe cartea de muncă, urmând să primească în plus bani negri sau diverse bonusuri care nu se adaugă la vechime. Așa se face că jurnaliștii, cu excepția celor angajați legal în mediile publice, se pomenesc cu pensii de 500-1000 de lei după zeci de ani. Ceea ce nu e drept, față de importanța și responsabilitatea socială a acestei profesii.
Acestea ar fi argumentele de fond pentru a se adăuga categoriilor definite în art.1 a Legii 8/2006 și categoria jurnaliștilor, așa cum este formulată în propunerea senatorului UNPR, Haralambie Vochițoiu, la solicitarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști-UZPR. Deși se suprapune scandalului pensiilor speciale pentru parlamentari, cele două propuneri trebuie judecate separat. Articolul amintit nu face decât să extindă dreptul prevăzut de lege și asupra jurnaliștilor, pe bază de dosar și criterii, la solicitarea personală de a primi o indemnizație lunară reprezentând 50% din pensia stabilită. Consultările cu Academia Română au fost favorabile propunerii: ”Secția de Filologie și Literatură și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual, au opinat că actul jurnalistic, publicistic din presa scrisă și cea audiovizuală constituie un act de creație a jurnalistului, când produsul jurnalistic este de calitate și respectă Codul deontologic al profesiei de jurnalist”, este concluzia academicienilor Eugen Simion și Răzvan Teodorescu. Supus dezbaterii în interiorul breslei, cu precizări clare și fără partipriuri, proiectul ar putea fi un act de reașezare a profesiei de jurnalist într-un context echitabil, așa cum sugerează și inițiatorii.”Meseria de jurnalist este cel puțin la fel de solicitantă, dacă nu chiar mai grea, sunt ziariști care mor în timpul exercitării acestei meserii și nu întotdeauna au un contract de muncă prin care să contribuie la asigurarile sociale. Atunci, te trezești la bătrânețe, la 65 de ani, cu o pensie foarte mică și atunci această completare de 50% este binevenită pentru toți ziariștii din România”, a declarat Vochițoiu. Dealtfel, pe agenda întâlnirii din 3-5 mai a COM, când se va celebra și Ziua Mondială a Presei, figurează și dezbaterea proiectul legislativ.
O propunere inedită a lansat Valentin Jucan, membru al CNA, pentru ajutorarea televiziunilor în dificultate financiară, sub forma unui Fond audiovizual constituit din contribuția de 5% a cabliștilor și distribuitorilor de programe și din sumele colectate de CNA pentru acordarea licențelor audiovizuale. Practic, Jucan propune o modificare a Legii Audiovizualului, care să autorizeze acordarea ajutoarelor de către CNA și să stabilească criterii.”În principiu, dacă statul consideră că anumite televiziuni trebuie sprijinite, acest lucru se poate face. Numai că trebuie să vedem care sunt criteriile după care ar fi alese acest televiziuni. În opinia noastră, regula ‘must carry’ este prea largă… fiindcă este gândit în legislaţia europeană ca să ajute televiziuni care sunt utile publicului, dar care nu sunt viabile din punct de vedere economic, gen programe culturale, programe pentru minorităţi”,crede Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. E mult de discutat și greu de decis, în condițiile unui CNA grav bolnav de politizare și a unui mediu audiovizual pervertit. Premierul s-a arătat pozitiv propunerii, dar pe el nu-l putem crede pe cuvânt, iar președintele Iohannis a răspuns scrisorii lui Jucan cu o nouă tăcere.
sursa: contributors.ro
Comentariile sunt închise.