Dacă citatele lui Paler s-au demodat, Poptamas și-a suprimat profilul pe FB și naționalismele lui Țuțea deveniseră răsuflate, iaca s-a găsit un melancolic cu comisură de căprioară încolțită să ducă mai departe tradiția înlăcrimării văduvelor și-a tristeții nemăritatelor, în persoana lui Radu F. Constantinescu (nu bag mâna-n foc că e un ”el”; nu e genul care petrece timp cu băieții la una mică. Mai curând l-aș vedea cum mânuiește andreaua cu îndemânare la vreo vestă călduroasă de mohair)
Pe blogul cu fond negru (vă spusesem că-i trist nativ) îți asasinează retina cu truisme de care și Hagi s-ar simți depășit: ”În viață faci și rău…dar faci și bine”, ”Femeia e bună…dar (surpriză!) e și rea”. Filozofia sexului se reduce la un buchet de trandafiri și-o sărutare de mână, nicidecum futaiuri, hardcore sau masochisme că Radu F. Constantinescu e de-acord cu buna creștere și-n pat, unde nu uită să se descalțe când are porniri erotice (de bun simț, desigur).
Și Garcia Marquez ar fi simțit pizmă pe român și citindu-l, ar fi realizat că ”Dragostea-n vremea holerei” pare un biet preambul al blogului care spune multe și absolut nimic. Altul care scrie de dragul de-a blogări că nu i-a răspuns nicio uzină la depunerea CV-urilor.
Sursa: www.bacaoanu.com
Bacoviană amalio, dragă, să știi că io nu ieram deloc curios (intenționată cacofonia) de blogu’ amărâtului cela, da’ țin, totuși, a semnala perversa alăturare a „căpriorului încolțit” de numele lui Petre Țuțea. Io înțeleg să nu ’l ai la inimă pe țăranul aista seniorial, având în vedere freudiana formație de psihopupu, dar, totuși, chiar vrei să te înscrii și tu pe lunga listă a detractorilor românilor adevărați? O fi la modă, da’, pe termen lung, e contraproductiv. O să vezi.
Acuma, dacă scrierea rămânea pe al tău interesant blog (acu’ că aflai de el), nu era nicio problemă, da’ cin’ ți l’a ’ncărcat aici, îți făcu un deserviciu, părerea mea. Io, cel puțin, nu mi ’s curios de a ta opinie despre loserii blogosferei. Capisci?
P. S.
trăgeau prea des cuvintele de plumb
înspre români aflați ca frunza’n vânt
tu’n van dusei meșteșugit cuvânt
ce îți ieși din inima de plumb
amorul îți era și el de plumb
de nu mă auzeai cum trist eu strig
români să apăr de al urii frig
să’i mângâi cu aripele ’mi de plumb