Toţi ochii sunt în aceste zile îndreptaţi spre cei 20 de miniştri din echipa premierului Dacian Cioloş, dar mulţi uită că centrii de putere ai administraţiei din România nu mai sunt demult la Palatul Victoria.
Din 1998 încoace, de când la sfatul FMI şi al Băncii Mondiale România a spart toată administraţia, transportul şi energia, constituind case, autorităţi şi companii independente, guvernul a devenit mai mult un grup de păpuşi de carton scoase în faţă după care să fugă atenţia presei şi a opiniei publice.
Banii adevăraţi sunt derulaţi prin alte instituţii, conduse de oameni care nu sunt audiaţi în Parlament, aproape invizibili opiniei publice, dar de competenţa şi energia cărora ar trebui să depindă sectoare cheie ale României.
Sănătatea, infrastructura şi pensiile sunt administrate, în fapt, de Casa Naţională de Sănătate (CNAS), de Compania Naţională a Drumurilor (CNADNR), de Casa de Pensii (CNPP). De partea cealaltă, la strângerea veniturilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este stăpână pe colectarea a 40 miliarde de euro pe an.
Şi lista poate continua. Sute de instituţii independente sau cvasi-independente, cu bugete proprii de funcţionare, multe din ele auto-finanţate, sunt ţinta unor subterane ale vieţii politice.
Casa de Sănătate are un buget anual de 5 miliarde de euro, CNADNR cheltuie anual aproape 2 miliarde de euro (pe ce?!), iar Casa de Pensii are un buget de cheltuieli de 11 miliarde de euro (dar venituri de doar 8 miliarde de euro, deci pentru 3 miliarde de euro sunt necesare subvenţii).
Oricine este nemulţumit de situaţia din spitalele României ridică ochii spre ministrul sănătăţii. Dar Ministerul Sănătăţii are un buget de un miliard de euro pe an şi este cu mâinile legate atunci când vine vorba de calitatea serviciilor din spitale.
Citiţi articolul integral pe zf.ro