Să ştiţi că pieţele financiare nu au avut o reacţie neapărat negativă după anunţarea rezultatului alegerilor din Grecia. Până la urmă, fiecare pasăre pre limba ei moare, iar dacă tot asistăm la o tragedie grecească, barem să ne bucurăm de spectacol, ca să avem de ce aplauda la sfârşit.
Vă mărturisesc că nu mă îngrijorează foarte tare faptul că, în Grecia, guvernul va fi format de către partidul de extremă-stânga Syriza. Deşi sunt mare fan, mai mult al Greciei, decât al grecilor, sunt la curent cu alunecările spre stânga, şi chiar spre comunism, pe care acceastă ţară le-a avut în ultimul secol.
În acest moment, mă fascinează mai mult capacitatea acestui neam de a se sinucide, la intervale regulate de timp, numai pentru a fi salvat spectaculos de către alţii. Aşa cum sugera colegul Vlad Petreanu, asistăm la repunerea în scenă a unei tragedii antice… şi să vedeţi de ce.
Alexis Tsipras a promis că va renegocia datoriile Greciei, iar votul popular primit este, de fapt, un mandat de a nu mai plăti datoriile, în caz de eşec în negociere. Dar este, oare, acest tip de condiţionare un avantaj la masa respectivelor negocieri? Aparent da, dar în final, nu. Mesajul dat, de către alegătorul grec Troicăi finanţatoare, este – uitaţi, v-am trimis un nebun care nu va mai plăti nimic, dacă nu vă înţelegeţi cu el să plătim mai puţin.
Bineînţeles că se vor înţelege, ceea ce nu exclude, totuşi, posibilitatea unor turbulente financiare, mai ales că euro nici nu trece prin cea mai bună perioadă din istoria sa. E ca un fel de ruletă rusească, pe care fiecare o înţelege, însă, altfel. Grecul crede că joacă această ruletă cu pistolul întins spre neamţ, iar neamţul nu înţelege de ce crede grecul ăla, care îşi ţine singur pistolul la cap, nu înţelege şi el, la rândul lui, că dacă apasă pe trăgaci asta îl va afecta şi pe el.
Alegătorul grec a mandatat partidul de extremă-stânga să-i negocieze interesele în faţa Europei, deşi sondajele arată faptul că grecii nu doresc să iasă, nici din zona euro, nici din Uniunea Europeană.
Deci, ce vor? Spectacol, lacrimi, suspans, dar nu un final tragic, ci un happy-end american. Dar nu, populismul nu poate fi o soluţie, nici pe termen mediu, nici pe termen lung.
Contextul european este foarte prost şi asta mă îngrijorează, cu adevărat. Nu Grecia. Grecia este doar manifestarea mai spectaculoasă a unor fenomene mult mai periculoase, aşa cum sunt Marine Le Pen – în Franţa, Viktor Orban – în Ungaria, sau UKIP – în Marea Britanie.
Sunt convins că, până la alegerile din 2016, politica românească va replica acest model extremist care, dacă va accede, sau nu, la o putere în regulă, nu ştiu să vă spun. Depinde doar de alegătorul român.
sursa biziday.ro
Comentariile sunt închise.