Un preşedinte de nerecunoscut

Prin pactul de coabitare încheiat cu Victor Ponta, preşedintele Traian Băsescu şi-a asigurat încheierea mandatului prezidenţial la termen, anume în 2014.

Însă după cum îl cunoaştem pe preşedinte, este greu de crezut ca aceasta să fi fost singura garanţie pe care i-a cerut-o liderului cel mai important al USL, Victor Ponta.

De ani de zile preşedintele Traian Băsescu a fost identificat de o mare parte a românilor cu luptătorul fără rezerve împotriva corupţiei – în mod special a corupţiei clasei politice -, cu garantul cel mai credibil al independenţei Justiţiei. Ar fi cu totul nedrept să nu îi recunoaştem acest merit, fie şi doar făcînd un exerciţiu de imaginaţie prin care să ne închipuim că DNA ar fi funcţionat în toţi aceşti ani fără numirea lui Daniel Morar în fruntea instituţiei. Multe din marile dosare de corupţie au fost finalizate de procurorii de la DNA şi au ajuns în instanţă.

Faptul că multe dintre acestea se judecă de ani de zile, fără a avea sentinţe definitive, unele apropiindu-se de prescripţie, nu mai ţine de competenţa şi rectitudinea procurorilor, ci de tertipurile avocăţeşti de amînare a judecării unei cauze, pe care sistemul nostru judiciar le permite, dar şi de o serie de lacune legislative.

Exemplul cel mai concludent este acela al procesului lui Dan Voiculescu (dosarul de privatizare a ICA), proces care a suferit tot atîtea transferuri de la ÎCCJ la Tribunalul Bucureşti, cîte metamorfozări a traversat şi inculpatul, din calitatea de senator în aceea de „simplu cetăţean”.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat miercuri, 15 mai, că a semnat decretele de numire în funcţie pentru toţi cei şase procurori nominalizaţi de Victor Ponta în fruntea Parchetului general, DNA şi DIICOT. Nimic nou. Numele celor şase au fost stabilite de preşedinte şi primul ministru înaintea anunţului de nominalizare a acestora făcut de Victor Ponta, pe atunci deţinînd şi funcţia de ministru interimar al Justiţiei.

Secţia de procurori a CSM s-a conformat înţelegerii politice: o dată devansînd termenul stabilit pentru audierea celor şase, iar a doua oară avizîndu-i pe toţi pozitiv, în frunte cu Tiberiu Niţu. De la avizul negativ pe care Niţu l-a primit în noiembrie anul trecut de la CSM pînă la avizul pozitiv de acum, se pare că actualul Procuror general a parcurs o întreagă carieră. Dar nu una juridică, ci politică.

Interesant e jocul făcut de PNL în chestiunea numirii procurorilor din fruntea Parchetelor. În momentul în care Ponta a anunţat nominalizările, Crin Antonescu a afirmat că partidul său se spală pe mîini de orice responsabilitate în ceea ce priveşte Justiţia. Nu şi-a mai revendicat portofoliul de ministru al Justiţiei şi nu a cerut nici un altul la schimb. Întrebarea s-a pus atunci şi stăruie şi acum: Oare de ce?

Un posibil răspuns îl putem avea acum, după ce preşedintele Băsescu a semnat decretele de numire. Noii procurori din fruntea Parchetelor sînt pe deplin convenabili şi lui Crin Antonescu şi PNL. Au fost şi în momentul în care i-a nominalizat Victor Ponta. Cine crede că penalii din rîndul liberalilor s-ar teme de Laura Codruţa Kovesi se înşală. În starea de fapt în care corupţia la noi e transpartinică, şi ingerinţele politice în Justiţie sînt la fel.

Crin Antonescu nu a semnat un pact de coabitare cu Traian Băsescu, dar a fost prezent la semnarea pactului Băsescu-Ponta. În calitate de ce, ne întrebăm noi acum? Acelaşi Antonescu s-a spălat pe mîini, în ochii publicului larg, de orice responsabilitate în ce priveşte Justiţia. Cu toate acestea, numirea noilor şefi ai Parchetelor, şi în mod special a lui Tiberiu Niţu, e cu siguranţă o carte cîştigătoare şi pentru PNL.

Şi-a abandonat preşedintele Traian Băsescu cel mai important deziderat al său, acela de asigurare a independenţei Justiţiei? Răspunsul depinde de cît de liniştiţi vor sta în continuare, între alţii, baronii locali cu averi uriaşe şi penalii din Parlament.

– opinie publicată de Deutsche Welle –