Unul şi Celălalt: Procurorii şi prezidenţialele

“Unul” se tîrăşte cu frică în spatele baronilor locali, e speriat că o carieră politică mai mult decît mediocră se poate sfîrşi mai repede decît ai bate din palme. E dispus să facă orice pentru a rămîne în politica mare. Se înconjoară de oameni dubioşi şi de o presă îndoielnică, doar-doar va rezista pînă în decembrie. Amînă pe cît posibil să spună clar dacă va intra în bătalia prezidenţialelor. Vrea certitudini, vrea să ştie că dacă va candida, va cîştiga sigur şi nu va avea soarta unui Năstase sau Geoană. Are legate de coadă un furt, o sinucidere al cărui mister nu a fost nici acum elucidat şi un posibil trafic de influenţă făcut din biroul său. A fost şi este în continuare scut pentru penalii din partid, vrea controlul politic al DNA-ului şi îi îndeamnă pe politicienii puşcăriabili să aibă puţintică răbdare pînă la toamnă. Le promite că dacă va ajunge la Cotroceni, se va aşterne liniştea peste justiţie.

“Celălalt”, de care Unul e legat doar prin meseria pe care şi-au ales-o amîndoi, a pus justiţia pe roate şi a dat încredere magistraţilor să judece fără teamă de politic, crede în DNA şi ANI, a propus criterii de integritate pentru colegii de partid, iar în Parlamentul European bilanţul e copleşitor: 40 de rapoarte elaborate, 157 de rapoarte amendate şi 297 de semnături pe moţiuni, potrivit statisticilor întocmite de votewatch.eu. Ultima, şi cea mai cunoscută, este Legea Confiscării Averilor infractorilor. În această lege europeană, aplicabilă şi în România, a introdus confiscarea extinsă.

Unul e presat să candideze de şleahta care îl înconjoară şi care vrea protecţie în faţa legii, care va să zică vrea să îşi vadă nestingherită de propria îmbogăţire. Celălalt e rugat de oameni necunoscuţi să intre în cursa pentru Cotroceni, oameni care îşi doresc o ţară în care nimeni să nu fie mai presus de lege, oameni care sînt conştienţi că sărăcia are drept cauză directă corupţia.

Unul aduce vii-morţi la vot cu ajutorul pomenilor electorale şi a primarilor presaţi de la centru să facă performanţă în alegeri cu orice preţ, şi morţi care pentru o zi devin vii şi îngroaşă numărul celor care pun ştampila pe el sau pe partidul său.

Celălalt e votat pentru performanţele pe care le-a arătat de-a lungul anilor.

Pentru Unul sînt pregătite trei sau patru aparate de partid, bine organizate în teritoriu şi degrabă aducătoare de voturi.

Pentru Celălat, propriul partid are îndoieli dacă să îi acorde nu sau sprijinul necesar. Se bucura însă de simpatia celor care nu sînt înregimentaţi politic şi, de ce nu, al celor care pînă acum nu au ieşit la vot pentru că au considerat că toţi sînt la fel. Are însă nevoie de mult mai mult ajutor pentru a candida şi a cîştiga. Din fericire, dacă Unul nu poate strînge mai mult de 40, 42 la sută, Celălalt poate însă mobiliza restul.

Unul, premierul Victor Viorel Ponta, apără corupţii şi e mîndru că e român în cea mai coruptă şi săracă ţară din UE. Celălat, europarlamentarul PDL Monica Macovei, fost ministru al justiţiei, insistă ca politicienii corupţi să plătească şi spune că nu se lasă şi nu ne lasă.

Restul, e tăcere.

Sursa: contributors.ro