Vicepresedintele CSM: Exista tendinte politice „rafinate” de subordonare a Parchetelor

Vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Haineala Schmidt a declarat intr-un interviu realizat de Romania Libera ca exista anumite tendinte politice de subordonare a Justitiei si ca acest sens metodele vor fi mai rafinate si mai complexe.

Vicepresedinta CSM il citeaza pe fostul judecator al Curtii Constitutionale, Viorel Mihai Ciobanu, un apropiat al anumitor grupuri din USL, care ar fi facut recent intr-o revista de specialitate „o pledoarie ce duce la ideea subordonarii parchetelor fata de Executiv”.

Citeste mai jos interviul realizat de Sabina Fati in ziarul Romania Libera:

Premierul Victor Ponta a spus zilele acestea, referindu-se la delegarea lui Daniel Morar in fruntea Parchetului General, ca „povestea cu interimarul care numeste un alt interimar incepe sa semene cu Oltchim”. Socotiti ca este exagerat acest sir de numiri si se incalca bunele practici in domeniu?

Premierul are discurs de politician, normal, iar aici suntem in inegalitate de arme pentru ca, dupa cum stiti, magistratii au anumite restrictii, asa ca voi raspunde tehnic… Nu vad nimic exagerat in delegarea dlui Morar si in preluarea de catre acesta a conducerii interimare a Ministerului Public. Delegarea este in acord cu Legea 303/2004, iar optiunea fostului procuror general este pe deplin justificata si de experienta dlui procuror in exercitarea managementului de nivel inalt.

Fostul ministru al Justitiei, Catalin Predoiu, spunea ca cea mai buna solutie in aceasta situatie ar fi amanarea numirii procurorului general si a sefului DNA pana dupa alegerile generale. Ar putea fi viabila o astfel de propunere?

Evolutia evenimentelor ne va arata in ce masura este viabila aceasta ipoteza.

Daniel Morar, fostul sef al DNA a sugerat ca ar fi vrut sa candideze pentru functia de procuror general, dar ca din cauza procedurii netransparente nu poate participa la „o farsa”. Ar fi fost mai bine sa se inscrie in aceasta cursa?

Parerea mea este ca participarea sau refuzul de a participa intr-o astfel de procedura este o optiune personala, am spus-o deja public acum doua saptamani. Referitor la alegerea lui Daniel Morar, pot spune doar atat: il inteleg perfect, asa cum ii inteleg si pe alti colegi care ar fi avut vocatia si aptitudinile necesare si care nu s-au inscris.

Ministrul Justitiei nu a respectat aproape nici una dintre recomandarile Comisiei Europene in privinta transparentei numirii celor doi procurori-sefi. Credeti ca aceasta pozitie a Monei Pivniceru va avea efecte negative asupra celui de-al doilea Raport MCV din acest an?

Cu certitudine evolutia procesului de numire a sefilor Ministerului Public este de interes pentru Comisie, fie ca place acest lucru unor politicieni, magistrati, membri CSM sau chiar teoreticieni ai dreptului procesual civil, fie ca nu le place. Am citit recent un articol al dlui profesor Ciobanu, pe site-ul juridice.ro, in care critica excesul de preocupare a Comisiei si a comisarului european pentru Justitie asupra evolutiilor sistemului judiciar din Romania, in general, si a procesului de numire in functiile de conducere din parchete, in special. Cred ca este cel putin nefericita si in orice caz venind din alte vremuri comparatia intre colaborarea dintre Comisia Europeana si Romania, respectiv expertii Comisiei si institutiile noastre, si implicarea vechilor comisari sovietici in „edificarea socialismului”. Suntem in Romania anului 2012, intr-o tara membra UE si NATO, intr-un stat modern si interconectat cu ceilalti actori statali nationali si supranationali. Trebuie sa constientizam ca globalizarea presupune o noua ordine pe paliere esentiale, de la cel economic la cel politic si la fel de bine, spre exemplu,  in zona de justitie, politie, intelligence. Toate acestea nu se mai gestioneaza doar prin mecanisme interne ale statului national. Sunt obligatorii armonizarea legislativa si institutionala si cooperarea internationala. Este adevarat ca multi dintre noi am „crescut” cu cartile dlui profesor, dar cred ca domeniul relatiilor internationale este unul la fel de specializat ca si cel al domniei sale, respectiv al dreptului procesual civil, si ca o analiza precisa si obiectiva nu poate ignora anumite realitati.

La CSM vor avea loc dezbateri publice cu cei doi candidati pe care-i desemneaza ministrul Justitiei?

Da, evident, toata procedura in fata sectiei de procurori este una publica. Candidatii nominalizati de ministru isi vor prezenta in fata sectiei pentru procurori proiectul managerial pe marginea caruia le vom adresa intrebari. Interviurile vor fi transmise live pe internet iar sedinta sectiei va fi una publica. Este foarte important ca opinia publica, membrii corpului magistratilor, societatea civila si partenerii internationali sa inteleaga de ce un candidat a primit un aviz pozitiv sau dimpotriva, negativ.

Se pot prelungi mai mult de o luna sau doua? In ce termen se pronunta presedintele?

Potrivit actelor normative care guverneaza activitatea CSM, termenul in care sectia se poate pronunta este de cel mult 60 de zile de la inregistrarea propunerilor ministrului. Termenul in care noi ne vom pronunta nu va fi lung, de 60 de zile, va fi unul rezonabil, dar suficient pentru a examina si documenta temeinic propunerile. Cand le vom primi, vom hotari in sectie, nu este decizia mea discretionara. De comun acord, membrii sectiei vom stabili data interviului. Presedintele Romaniei nu este tinut de un termen pentru a decide.

Daca, de pilda, CSM care poate da doar un acord consultativ in aceasta privinta, il respinge pe unul dintre candidati, iar Traian Basescu va tine cont de acest aviz, ce se va intampla?

In aceasta situatie, ministrul face noi propuneri. Aceasta ar fi evolutia logica a evenimentelor, cel putin.

Este posibila reluarea intregii proceduri? Cine stabileste care este calea de urmat?

In mod normal, o procedura finalizata prin respingerea unui candidat sau a unor candidati trebuie reluata de la T 0. Din punctul meu de vedere, este una din garantiile unei competitii corecte, deschise. O situatie de acest gen a aparut, de exemplu, in 2009, cand presedintele Romaniei a respins propunerea sectiei pentru judecatori a fostului CSM de numire a dnei Lidia Barbulescu in functia de presedinte al ICCJ. Daca nu s-ar fi aplicat regula reluarii procedurii, ma intreb, care ar fi fost finalitatea? Sectia ar fi propus-o la nesfarsit pe dna Barbulescu? Sau pe contracandidatul (daca o fi existat) initial respins? Ar fi fost cel putin ciudat, in opinia mea. De aceea, in discutiile cu ministrul Justitiei, noi, sectia de procurori, am insistat foarte mult asupra eliminarii acestui punct din procedura de selectie avansata de MJ. Aceasta a fost si una din criticile adresate de plenul CSM procedurii, in sedinta din 18 septembrie. Din pacate, prevederea a ramas acolo. Ce va face, este decizia ministrului.

  In ultima perioada au existat o serie de atacuri asupra unor membri CSM. Care este miza presiunilor ce se fac acum asupra Consiliului?

Acum, depinde la care dintre atacuri ne referim, la cele din afara, sau la cele de dinauntrul Consiliului… Referitor la cele din exterior, Consiliul a luat atitudine publica, le-a sanctionat, a reactionat. Au fost si mi-e teama ca vor mai fi presiuni, reprize de linsaj mediatic focalizat pe anumiti membri ai consiliului ale caror luari de pozitie au deranjat, dar important este sa nu cedam, sa fim constienti de atributiile noastre si sa ne facem datoria fata de colegii nostri din sistem, care merita – procurorii – sa aiba o conducere profesionista si impartiala, iar judecatorii – sa aiba toate garantiile pentru pastrarea independentei, fata de societate – care are nevoie de magistrati pregatiti pentru implementarea reformelor legislative de genul noilor Coduri si fata de tara noastra, in conditiile in care avem Mecanismul de Cooperare si Verificare, iar implicatiile si consecintele acestui instrument sunt multiple. Nu poti sa ramai intotdeauna „on the safe side”, sa nu deranjezi si sa-ti faci si datoria. Uneori, iti asumi si riscuri, inclusiv de imagine.

Dar despre atacurile in interior?

Recentele atacuri, mai mult sau mai putin surprinzatoare, au venit de la un grup minoritar din Consiliu. Este adevarat ca in acest an Consiliul si-a indeplinit rolul sau principal, de garant al independentei Justitiei. Exercitarea atributiilor intr-o perioada de framantari sociale si politice nu este ceva soft, poate ca unii au fost luati prin surprindere de evenimente. Stiti, finantistul american J.P. Morgan spunea ca un om are intotdeauna doua motive pentru a face ceva: unul bun si unul real. Motivatiile s-ar putea sa difere de la caz la caz si nu vreau sa speculez, dar daca in unul din cazuri miza este o pre-campanie electorala pentru obtinerea unei functii viitoare in Consiliu, strategia si tactica sunt eronate si un lucru trebuie lamurit bine, si anume  cum se compatibilizeaza dorinta de a conduce o institutie, ceea ce presupune si asigurarea bunului ei mers si indeplinirea atributiilor constitutionale cu initierea de atacuri asupra aceleiasi institutii si consecventional, vulnerabilizarea ei? O functie nu inseamna satisfacerea unui orgoliu personal, ci maxima responsabilitate si asumarea si a unor posturi incomode. Pe de alta parte, imi amintesc  de un comentariu al unui istoric despre succesiunea la coroana Marii Britanii, spunea ca este important sa le „supravietuiesti” sustinatorilor tai…

Credeti ca politicul va incerca sa isi subordoneze Justitia?

Cred ca nuantele se vor rafina si vor deveni mai complexe. Din nou, fac referire la articolul profesorului Ciobanu. Lasand la o parte o serie de inexactitati privind dinamica si natura relatiilor internationale si o serie de erori cum ar fi sustinerea ca pentru ca un magistrat sa fie ales in Consiliu nu exista o conditie de vechime (ea exista, este de 6 ani, se regaseste in legea organica 317/2004), am vazut acolo, dupa o argumentatie in care se spunea ca de fapt numirile in parchete nu intereseaza pe nici unul dintre actorii interni in mod special, o pledoarie care duce la ideea subordonarii parchetelor fata de Executiv. Aceasta inseamna implicit eliminarea statutului de magistrat al procurorului in Romania, statut garantat constitutional, si privarea procurorilor de garantiile de independenta in indeplinirea rolului lor. Aceste teorii nu sunt noi si ne-au preocupat dintotdeauna. Nu vrem ca tot ce s-a castigat in materia reformarii Justitiei si din punct de vedere structural, si din punctul de vedere al mentalitatilor, sa se piarda. Nu si daca noi putem face ceva in privinta asta. Cred ca aceasta va fi una din provocarile anului viitor si cred ca si atunci, rolul Consiliului va fi unul important si va trebui asumat ca atare.

Credeti ca mesajul lui Viorel Mihai Ciobanu, fost judecator CCR, apropiat de grupuri USL, reprezinta un trend politic?

Poate. Oricum, ofera argumente juridice unei tendinte politice.