Victor Atanasie Stanculescu: Lovitura de stat din decembrie ‘89 nu a fost data pentru Iliescu

Intr-un interviu acordat Romania Libera, general si fost ministru al Apararii in ziua in care Ceausescu a fugit, Victor Atanasie Stanculescu recunoaste ca avea legaturi cu reprezentanti ai serviciilor secrete occidentale in perioada 1980-1990, pe vremea cand conducea Departamentul Inzestrarii din MApN.

Stanculescu recunoaste ca Ion Iliescu l-a protejat in perioada in care era presedinte, iar procurorul general al Romaniei din acea perioada a jucat in favoarea sa.

Victor Atanasie Stanculescu a preluat puterea, ca ministru al Apararii inainte de fuga lui Ceausescu, in dimineata de 22 decembrie, cand le-a si cerut soldatilor sa revina in cazarmi. Aceasta lovitura de stat avea mai multi clienti politici in acele zile: „Puteam sa aleg intre Ion Iliescu, aflat pe pozitii, Ilie Verdet, care era dispus sa faca repede un guvern reconditionat, Constantin Dascalescu, despre care aveam informatii ca vrea sa cheme Marea Adunare Nationala. Eu ma gandisem insa la Mihai Botez, dar nu stiam de unde sa il iau“.

Vezi mai jos interviul realizat de Sabina Fati

De ce l-ati tradat pe Ceausescu?

V.A.S.: Pentru ca in acele momente Romania era in pragul unei iugoslavizari, din cauza presiunii externe, chiar inaintea dezmembrarii propriu-zise a Iugoslaviei, dar si pentru ca eram in pragul unui razboi civil. In al treilea rand, tara era plina de agenti straini.

Deci v-ati hotarat sa-l tradati pe 22 decembrie?

V.A.S.: Da, am vazut ca alta solutie nu era, fie continuam actiunile care fusesera amplificate si din exterior, dar si de dorintele unora de a se reabilita, fie incercam sa oprim dezastrul.

Cine voia sa se reabiliteze?

V.A.S.: Va dau exemplul cel mai relevant: generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afara din armata si facut, din comandantul Armatei Bucuresti, adjunctul ministrului Constructiilor, in momentul in care s-a aflat ca fusese partizan al GRU –Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj militar a Moscovei din 1918 pana acum (n.a).

Acest lucru s-a intamplat dupa incercarea de rasturnare a lui Ceausescu din 1978 in care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, intr-o telegrama clasificata a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti se descrie si o alta incercare de asasinare a lui Nicolae Ceausescu din 23 mai 1974. Va aduceti aminte de aceste lucruri?

V.A.S.: Stiu despre miscarea din armata condusa de Militaru si de alti cativa generali, care erau legati de structurile rusesti, dar nimic despre ce s-ar fi intamplat in 1974.

Vreti sa spuneti ca singurul complot impotriva lui Ceausescu despre care ati auzit este cel la care a participat Militaru?

V.A.S.: Am auzit si despre Scrisoarea celor 6.

Dvs. v-ati gandit vreodata la posibilitatea rasturnarii lui Ceausescu?

V.A.S.: Nu.

In afara de Nicolae Militaru, care intr-un fel a fost adversarul dvs. personal, cine ar mai fi vrut sa se reabiliteze in decembrie 1989?

V.A.S.: Ceilalti pe care i-a adus Militaru langa el, este vorba despre 25 de generali care fusesera pensionati toti pe criteriu de varsta, nu politic, dar care aveau in comun faptul ca studiasera la Moscova.

Generalul Militaru a fost numit ministru al Apararii imediat dupa condamnarea la moarte a cuplului Ceausescu de catre Ion Iliescu, pe atunci sef al Frontului Salvarii Nationale, care a preluat puterea politica. Facea si el parte din grupul celor care studiasera la Moscova.

V.A.S.: Da, s-a si vazut care au fost consecintele imediate.

Pana in 22 decembrie 1989, cand l-ati tradat pe Ceausescu imediat ce v-a numit ministru al Apararii, i-ati fost loial?

V.A.S.: Eu am fost loial Romaniei.

Pana pe 22 decembrie 1989 ati fost de acord cu tot ceea ce facea Ceausescu si i-ati respectat ordinele?

V.A.S.: Nu.

Vreti sa spuneti ca ati avut momente in care v-ati revoltat?

V.A.S.: Da, cand m-am dus la Timisoara si am vazut ce se intampla acolo nu am mai fost de acord cu el.

Ati fost trimis la Timisoara pe 17 decembrie 1989?

V.A.S.: Da, dar nu de Ceausescu, ci de ministrul Apararii, Vasile Milea.

Care respecta un ordin dat de Ceausescu.

V.A.S.: El m-a trimis sa vad nu doar care este influenta miscarii de la Timisoara, ci si pentru lucruri mai tehnice, fiindca se incheia anul bugetar si trebuia sa vedem care este stadiul livrarilor de catre industria din Timisoara.

Dupa sedinta din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde Ceausescu si ceilalti au luat decizia reprimarii revoltei de la Timisoara, dvs., impreuna cu alti generali de armata, militie si Securitate, ati fost trimisi sa puneti in aplicare acest ordin.

V.A.S.: Acest ordin nu exista nicaieri, mai putin in hotararile justitiei, fiindca nu exista nici un martor care sa fi spus ca eu am primit ordin sa trag.

Inainte de 22 decembrie au murit la Timisoara 73 de oameni si au fost raniti mai mult de 300. Nu va simtiti in nici un fel responsabil fata de ceea ce s-a intamplat atunci?

V.A.S.: Ba da. Ma simt responsabil ca nu am putut sa opresc acest lucru. Prea multe nu aveam de facut. Cand am ajuns la Timisoara, ni s-a spus sa nu intram in oras ca se trage. Ordinul se daduse deja de la Bucuresti.

Dvs. sunteti inocent, nu va aduceti aminte de nimic?

V.A.S.: Imi aduc foarte bine aminte ca nu am putut ajunge la Comandamentul Diviziei din Timisoara pentru ca fusese atacat.

Aveti remuscari pentru cei care au murit la Timisoara in perioada in care dvs. ati fost trimis acolo?

V.A.S.: Am remuscari si imi pare rau.

Dar pentru inabusirea miscarii studentesti din 1956 de la Timisoara?

V.A.S.: Nu, pentru ca atunci nu am fost implicat deloc.

Dar erati la Timisoara in perioada represiunii din ‘56.

V.A.S.: Am fost trimis la Timisoara in 1952, eram seful Statului Major Artilerie nr. 38, si eram intr-adevar la Timisoara in ’56, dar generalul Dragnea era seful Corpului 38 Armata, care s-a ocupat nemijlocit de aceasta activitate.

Au fost agresati si dusi la inchisoare aproape 3.000 de studenti.

V.A.S.: Eu nu am fost implicat.

Generalul Dan Voinea povesteste ca i-ati fi spus ministrului Milea, inainte sa plecati, urmatoarele: “Lichidez tot, ca in 1956”.

V.A.S.: Inventii.

Ati avut o cariera de succes in perioada regimului comunist.

V.A.S.: Am avut fiindca atunci cand au fost adusi multi oameni noi pentru refacerea armatei, eu eram deja un om cu un trecut politic bun pentru dosar, pentru ca trecusem pe la Santierul Tineretului Bumbesti-Livezeni.

De ce v-a inaintat in grad Ceausescu in timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, in 1968?

V.A.S.: Pentru ca la Marele Stat Major eram seful Directiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Inzestrare, Incorporare si raspundeam de mobilizarea armatei. Am condus 12 sau 13 variante de mobilizare partiala si doua variante de mobilizare totala pentru a face fata celor 22 de divizii ale Bulgariei, Ungariei si URSS. Fiecare din aceste state ar fi avut interesul sa vina in Romania.

Cand ati fost contactat pentru prima data de serviciile secrete straine?

V.A.S.: Dupa ce am devenit seful Directiei Economice din MApN, deci intre 1980 si 1989. Reprezentantii acestor servicii straine veneau la mine sub forma unor industriasi.

Era deci vorba despre servicii secrete occidentale?

V.A.S.: Da, voiau sa vada ce pot cumpara.

Discutati cu ei si altceva?

V.A.S.: Erau destul de ermetici in ceea ce priveste colateralele pentru care venisera.

Va trageau de limba?

V.A.S.: In general voiau sa afle daca sunt pro sau contra. Si nu cred ca au reusit sa afle.

Pana cand n-au aflat nimic despre optiunile dvs.?

V.A.S.: Pana pe 22 decembrie, dar nici eu nu am avut incredere in nimeni in jurul meu. Am fost un fel de lup singuratic.

In anii ’80 erati in amicitii cu atasatii militari occidentali acreditati la Bucuresti. Aceste relatii erau incurajate sau tolerate de conducerea politica?

V.A.S.: Ambele. Eram in relatii bune cu atasatii militari din SUA, din Franta, din Japonia, din Marea Britanie etc. Toti atasatii militari isi faceau program sa se vada cu seful departamentului Inzestrare pentru a afla ce producem, cat vindem, ce vindem, cui vindem, cu ce pret vindem. Ii invitam la expozitiile pe care le organizam ca sa nu fiu nevoit sa le fac expuneri individuale.

Totusi, legaturile cu ei erau permanente, discutati si politica?

V.A.S.: Si nu doar cu ei, si cu ambasadorii, fiindca eram maestru de ceremonii al vanatorilor pe care le organiza MApN. Organizam vanatori pentru corpul diplomatic si atasatii militari.

Era deci o politica sa-i cultivati pe diplomatii occidentali?

V.A.S.: Nu. Asa se intampla.

Securitatea va urmarea in aceasta perioada?

V.A.S.: Da. Eu nu m-am ferit de Securitate, ci de cercetarea celor din exterior.

Dupa ce va intalneati cu acesti diplomati din state membre NATO, deci adversare, faceati rapoarte despre discutiile avute?

V.A.S.: Nu eram obligat.

Nu trebuia sa le spuneti nici superiorilor dvs. despre aceste discutii?

V.A.S.: Vorbeam despre aceste discutii cu seful Marelui Stat Major si cu ministrul.

Diplomatii straini pe care-i intalneati nu erau interesati inainte de 1989 sa afle amanunte despre politica interna sau despre ideile lui Nicolae Ceausescu?

V.A.S.: Poate, dar nu cu mine.

Pentru a citi interviul integral click aici