Ţara lor e foarte mică.
Pentru că ei văd totul dinăuntrul maşinilor de lux care îi duc de la vila unde locuiesc sprebiroul unde ar trebui să muncească.
Uneori văd oameni pe stradă, dar nu înţeleg mare lucru şi nici nu au timp să se uite mai lung la ei: primesc mesaje pe telefon, mai stabilesc oîntâlnire cu semeni de-ai lor, au treburi, deh!
Nu prea au timp de ţara asta: şi nici nu ştiu ce ar trebui făcut.
Din punctul lor de vedere, totul e OK pentru că lor le e OK.
Păcat doar că nu se pot distra, nu se pot relaxa şi ei, ca toţi oamenii: iată de ce uneori mai pleacă la Paris, la cumpărături sau dau o fugă în vreun bar din Dubai. C-aici n-au cum, ar da ochii cu lumea aia pe care ei o tot evită.
Sărăcia le cade greu, nu pot cheltui aiurea într-un loc unde oamenii sunt atenţi la fiece monedă.
Şi apoi, ei nu sunt obişnuiţi cu aşa ceva, cu plebea.
Se mai şi tem, ce-i drept, că na, îi mai ia vreunul la întrebări sau la palme pe stradă!
Ţara lor e foarte mică şi aproape neînsemnată.
Habar nu au că există uliţe acoperite de zăpadă, că există ţărănci cu bundiţă care coc cozonaci de-mpărţit, cu o lumânare alături, la tot satul, nu ştiu ce vorbesc bărbaţii în crâşme şi nu au idee cât costă o pâine sau un litru de ulei.
Nu ştiu cât suferă un bolnav într-un spital fără medicamente, nu ştiu că unii fac împrumuturi să-şi poată cumpăra tratamentul, nu ştiu ce înseamnă să depui CV-uri peste tot şi să nu primeşti nici măcar mail de confirmare; nu ştiu ce înseamnă să faci naveta, să aprinzi focul cu lemne umede, să plănuieşti că luna viitoare vei cumpăra multe perechi de ciorapi pentru copii, să fii nevoit să renunţi la o carte pentru asta!
Ei nu ştiu nimic.
Au doar bani în cont.
Dar România noastră e mai mult decât atât şi e păcat că ei nu ştiu.
Pentru că noi ne bucurăm de zăpada uliţelor, de parfumul de cozonac abia scos din tăvi; ne bucurăm să fim puternici, să trecem peste greutăţi, să ne alintăm copiii seara chiar dacă suntem obosiţi după navetă, să-i luăm la cumpărături să-şi aleagă ei vreo căciuliţă, ne bucurăm să mergem la un spectacol sau să ieşim pe munte.
Ne bucurăm să oferim vecinilor prăjituri atunci când le facem, ne bucurăm să mergem în piaţa cu verdeţuri proaspete, ne bucurăm să ne ajutăm unul pe altul la necaz, să jucăm şah în parcul mare sau să ieşim la o îngheţată, pe bulevard.
România noastră e frumoasă.
Chiar dacă suntem departe, tot ea ne doare şi ne fericeşte, în acelaşi timp!
Ei, ceilalţi, nu au habar de nimic.
Sursa: aquiahora.ro