A ajuns să fie legea o tocmeală de Obor, un fel de troc penal din care câștigă administratorul pieței, o terță persoană care strânge impresii de la toți, dar dă tarlaua cui vrea… că doar e tarlaua lui!
Zornăitul de cătușe ar trebui să devină imn national și între timp, să se găsească o soluție pentru ca vinovații să fie legați de mâini și de picioare și să fie cărați cu targa de pe ușa DNA-ului până pe poarta de la Cercetări Penale.
Dacă între timp se întâmplă ca cineva să scape “marfa pe jos”, e clar că “forte oculte” au acționat pentu ca mortul-viu sa fie redus la tăcere.
Concomitent, niște indivizi dau năvală în camera unde se recoltează sânge, că să fie în caz de transfuzie. Nu pentru cel de pe targă, ci pentru ei, că doar le-o veni și lor vremea să cadă la pat.
Un sistem bolnav, cu oameni care au murit demult, a căror cinste și onoare zac într-un spirit care stă bine ascuns în lampa lui Aladin. Important nu este acela care își pune dorința, ci acela care o freacă. Lampa…
Un factor important pentru existența democrației este victima colaterală, un pericol public nu pentru societate, ci pentru bolnavul de pe targă care s-a accidentat imediat cum a fost nevoit să iasă din lampă, simțind nevoia de “o minune lumească”.
Pericolul public a devenit un fel de Sfânta Treime care insuflă “duh sfânt” peste „zornăitului de cătușe”.
Într-o țară atât de complicată pentru că noi ne-o facem complicată, sperăm măcar la recuperarea prejudiciilor. Cum se poate asta? Simplu! Cu ajutorul lui Baloo, ursul lui Nuțu Cămătaru. Doar el poate să-și bage coada în offshore-urile din Cipru, Elveția, Zanzibar, Papua Noua Giunee sau Dumnezeu mai știe de pe unde.
Provocare pentru politicienii suspectați sau dovediți că au luat mită: dacă trăiau în Botswana, unde băgau sacoșa plină ochi cu moneda locală?