La Vaioaga Waterfall, Beusnita National Park, Romania

Stimată doamnă ministru a Mediului Cristiana Pașca Palmer,

Îmi cer scuze anticipat pentru tonul acestei interpelări, dar arareori mi s-a întâmplat să citesc răspunsuri mai cinice și mai revoltătoare decât adresa primită din partea Direcției de Comunicare, Transparență și IT din ministerul pe care îl conduceți (și pe care cititorii RC o pot consulta aici), în legătură cu situația Planului de Management a Parcului Natural Cheile Nerei – Beușnița. Și spun asta în condițiile în care am avut de-a face în ultimii 15 ani cu ”mari maeștri” ai șmecheriei și minciunii, care v-au precedat la minister și care încercau să ofere un aer de acceptabilitate și legitimitate abuzurilor pe care le puneau în practică. Ei bine, această adresă concurează, de la egal la egal, în privința șmecheriei instituționalizate ridicată la nivel de artă, cu toate mizeriile emanate de autorități în cazul Roșia Montană și în multe altele asemenea. Ceea ce arată această adresă este, pur și simplu, bătaie de joc. După ce cititorii pot citi (aici) punctul de vedere al Ministerului pe care îl conduceți, iată și opinia mea personală:

1. Este inacceptabil ca reprezentanții Ministerului Mediului să nu vadă și să nu înțeleagă că Romsilva se află într-o poziție de superioritate în raport cu cercetătorii de la USMAVB Timișoara, în negocierile pe care le poartă în aceste zile și care sunt esențiale pentru salvarea Parcului Național Cheile Nerei -Beușnița. Când Ministerul Mediului face referire la ”consensul” care ar trebui să existe între elaboratorul planului (USAMVB) și administratorul parcului (Romsilva), nu face decât să atragă atenția acestuia din urmă că are la îndemână un instrument de presiune la adresa cercetătorilor, care ori acceptă introducerea cererilor Romsilva, ori riscă returnarea banilor din proiectul european. Oare nu vă sună asta a șantaj, doamnă ministru?

2. Este absolut revoltătoare inocența cu care reprezentanții Ministerului Mediului trec peste faptul că noul Consiliu Științific a fost convocat de către Administrația Parcului pentru a comite un abuz! Cum se poate scrie într-o adresă oficială așa ceva, ca și cum ar fi doar o… greșeală: Din punctul de vedere al MMAP, chiar dacă Administraţia PNCN-B a convocat noul Consiliu Ştiinţific pentru data de 27.06.2016 pentru analizarea şi avizarea Planului de management al parcului, acest demers este de prisos, deoarece Planul de management depus spre aprobare deține deja avizul Consiliului Științific (hotărârea nr. 909/21.09.2015) care era în funcție, înainte de aprobarea noului Consiliu, fără de care nu ar fi fost posibilă nici emiterea deciziei etapei de încadrare de către APMCS.”? Stimată doamnă ministru, convocarea noului Consiliu Științific pentru a aviza un (nou) plan de management în condițiile în care avizarea celui anterior fusese legală nu este doar ceea ce Ministerul numește eufemistic un ”demers de prisos”, ci UN ABUZ! Nu României Curate ar fi trebuit să i se adreseze Ministerul Mediului, confirmându-i ceea ce a arătat – că noul Consiliu Științific a fost convocat pentru a analiza și aviza un plan deja avizat -, ci Parchetului și DNA-ului! De ce altă dovadă mai aveți nevoie pentru a înțelege că Romsilva și noul Consiliu Științific acționează cu rea-credință?

3. Da, indignarea atinge cote uriașe, pentru că nu-mi vine să cred că actualul Minister al Mediului acționează precum Ministerul Culturii în vremurile de tristă amintire în care era condus de Răzvan Theodorescu, cel care a epurat Comisia Națională de Arheologie de specialiștii care se opuneau proiectului de la Roșia Montană, pentru ca noua Comisie să avizeze favorabil salvarea prin dinamitare și cianurare a monumentele din Apuseni. Doar faptul că informația a devenit publică a stopat, momentan, un abuz al noului Consiliu Științific al parcului, dar dovada intenției este cât se poate de clară și, repet, m-aș fi așteptat și mi-aș fi dorit să fi ajuns pe masa procurorilor în urma unei sesizări făcute de d-voastră.

4. Mai vreți dovezi ale ”bunei-credințe” cu care acționează Romsilva în acest caz? Păi citiți-le declarațiile și argumentele (unele dintre ele reluate voalat și în adresa Ministerului) în care cei care luptă pentru mai multă pădure sunt puși în opoziție cu interesele comunităților (!?). Chiar nu putem trece, în anul de grație 2016, peste aberația asta? Chiar trebuie să sugereze și reprezentanții Ministerului Mediului o asemenea tâmpenie într-o adresă oficială, că ”ecologiștii ar fi împotriva intereselor comunităților”? Doamnă ministru, întrebați-i pe cei de la Romsilva, care zic că UE n-ar vrea dă dea compensații pentru comunitățile care conservă natura, cine sunt cei care s-au opus să implementeze în România acordarea unor asemenea compensații, până când CE a ajuns la concluzia că programul ar fi ineficient și că ar trebui stopat! Stimată doamnă ministru, nu vă vine să spargeți nimic prin preajmă când îi auziți tocmai pe cei care au blocat implementarea acordării acestor compensații că acuză acum UE că nu vrea să le acorde?! Chiar e așa de greu de înțeles că ideea de ”dezvoltare sustenabilă” pornește de la premisa de a nu epuiza/distruge resursa pe care se bazează dezvoltarea și că ar fi un non-sens, o aberație, o șmecherie de furat ochii lumii și, eventual, de ciordit niște fonduri publice, guvernamentale sau europene, să mai fie denumit Parc Național o zonă în care aria protejată coboară la aproape jumătate din cea recomandată de organismele internaționale de specialitate?

5. Și dacă toate cele de mai nu v-au iritat, și nu v-au revoltat, și nu v-au convins de reaua credință a Romsilva (și, bag seama, a unora dintre sfătuitorii d-voastră) cum se face că taman în zilele acestea, în care, teoretic, se negociază planul de management (deși acest plan este, cum rezultă inclusiv din adresa menționată, spre aprobare la Minister!), primim fotografii cu tăieri de păduri în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița taman din zonele care ar fi protejate dacă s-ar aproba planul inițial?

6. Și, of, mi-e greu să-mi rețin iritarea: spuneți-ne exact de partea cui e Ministerul pe care îl conduceți? Nu de alta, dar noi, ăștia care cică am fi ”împotriva intereselor comunităților”, știm că principiul precauțiunii spune că studiile de impact se fac ÎNAINTE de o intervenție care ar putea afecta mediul pe termen mediu și lung. Și acum vine Ministerul Mediului să ne spună să lăsăm liber la drujbe, apoi facem studii dacă trebuia sau nu protejate zonele respective!!! Chiar nu sesizează nimeni dintre autorii adresei în discuție ce enormitate s-a pus pe hârtie?! De genul, te împușcăm apoi îți citim ce drepturi ai avut și te-ar fi putut salva… Și apropo, pe banii cui se vor face aceste studii suplimentare? Și în ce condiții se vor face, tot cu ”aprobarea” Romsilva?

Stimată doamnă ministrul al Mediului Cristiana Pașca Palmer este cazul să luați o decizie, care nu are legătură doar cu Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, ci și cu imaginea cu care vreți să rămâneți în ochii opiniei publice după încheierea mandatului. Puteți să le cereți colaboratorilor și subordonaților d-voastră să ne asalteze cu hârtii și adrese și alte documente ”acoperitoare”. Mai era unul, Piedone, care se considera ”acoperit de hârtii”, ei bine, dacă veți continua în acest mod, cu o asemenea imagine veți rămâne.

Sau puteți să faceți, pentru început, o sesizare către DNA, să vadă cine își permite să convoace un Consiliu cu o ordine de zi abuzivă, iar apoi să descindeți în Cheile Nerei să vedeți la fața locului de ce un Parc Național nu poate fi salvat și nici nu se poate dezvolta durabil cu drujba ori cu TAF-ul. Să vă întrebați câte dintre cascadele și peisajele de poveste de aici vor mai supraviețui după ce pădurea va fi făcută varză și cine ar mai fi curios să vadă așa ceva.

 

Citiți mai mult pe site-ul: romaniacurata.ro