Scriitorii si animalele mici

Stenograma sedintei din 13 aprilie 1976 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. ne aminteste de absurdul vremurilor prin care a trecut Romania odinioara.

„Nu stiu de ce este nevoie de o cantina a scriitorilor… Am trecut acum cateva zile pe la Lahovari si am vazut casa lui Bratianu, care este o casa foarte mare, si mi s-a spus ca acolo este restaurantul academicienilor… Trebuie sa revedem acest lucru, pentru ca restaurante avem, sa se duca si academicienii la Athénée… Au loc de intalnire la Academie, la biblioteca“, le indica Nicolae Ceausescu membrilor Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., reuniti in sedinta in ziua de 13 aprilie 1976 ca sa (re)dezbata subventiile acordate „uniunilor, societatilor si asociatiilor“, de la Uniunea Scriitorilor la Asociatia Columbofililor.

Indicatiile cu pricina au fost consemnate, cum cerea regula, intr-o stenograma. Am publicat-o, fara comentarii, in „Romania literara“ din 26 iulie, ca o a doua parte a dezbaterii pe aceeasi tema. Prima parte a aparut tot in „Romania literara“ cu cateva numere inainte.

Stenograma va aparea in intregul ei in volumul al treilea de „Documente“ ale Cancelariei C.C. al P.C.R., alcatuit pentru Editura Polirom de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu. Documentele sunt inedite. Isi datoreaza tiparirea desecretizarii prilejuite de „Raportul  Tismaneanu“.

Suprarealism si comic

Sunt doua lucruri demne de a fi remarcate in stenograma. Unul este cunoasterea de catre Ceausescu a situatiei asociatiilor in cele mai mici amanunte, chiar daca nu in esenta ei. Nu e o noutate. Ceausescu avea obiceiul sa se amestece in toate, dar si sa le amestece pe toate in aceeasi oala, cu o desavarsita lipsa de discernamant.

Stenograma pare desprinsa, replica dupa replica, dintr-o piesa a lui Eugen Ionescu: suprarealista si comica. Nici Ceausescu, nici ceilalti vorbitori nu par constienti de acest caracter. Ei discuta in modul cel mai serios despre lucruri complet diferite, sarind nonsalant de la unul la altul.

Lui Virgil Trofin, de exemplu, nu i se pare ridicol sa-i alature pe scriitori de columbofili, ci ca exista doua asociatii deosebite, una pentru columbofili, alta pentru crescatorii de animale mici. Cu ce se ocupa una sau alta din aceste asociatii, nu le este tocmai clar membrilor C.P.Ex. Era si greu, data fiind diversitatea lor.

Spune Ceausescu insusi in marea si totala lui stiinta a rea­litatii: „Sigur, aceasta care se ocupa cu albinele are cu pasarile si animalele mici mai mult decat cu animalele de rasa“. Si imediat: „Scriitorii sunt de acord ca presedintele (Uniunii) sa primeasca numai indemnizatie.“ Cum sa nu fi fost de acord! In orice caz, scriitorilor li se da ceva, in timp ce columbofililor si crescatorilor de animalemici nu li se mai da nimic.

Deosebiri de opinie si riposte

Stenograma mai arata un lucru interesant. Suntem in 1976, cinci ani dupa Tezele din iulie 1971, cand, dupa cum se considera indeobste, cultul personalitatii e temeinic instalat in constiinta si in limbajul activistilor de toate gradele. Sedintele de pregatire la nivel inalt a Tezelor (in care se ilustreaza in chip energic Ion Iliescu) se desfasoara dupa un ritual nou: toti participantii incep cu formula „Mult stimate si iubite“, inexistenta inainte, si se declara neconditionat de acord cu declaratiile lui Ceausescu.

Iata insa ca, pe de o parte, stenograma din 1976 ne intoarce la relativa decenta a adresarii, iar pe de alta, dezvaluie deosebiri de opinie si chiar riposte. Substratul e dublu: control strict si bani putini. Nu se poate ca secretarul Uniunii Scriitorilor sa aiba o indemnizatie mai mare decat presedintele, sustine de exemplu Gheorghe Radulescu. „Secretarul este permanent“, ii atrage atentia Ceausescu. „Presedintele este mai permanent decat secretarul“, i-o intoarce Gheorghe Radulescu. Sare Dumitru Popescu-Dumnezeu: „Ei au fost de acord“. „Daca ei sunt de acord, ce sa mai discutam?“, le-o taie Ceausescu. „Sigur presedintele nu a putut spune nimic…“, constata sec Gheorghe Radulescu.

„Cearta“ se incheie in coada de peste. In orice caz, indemnizatia lui Virgil Teodorescu, presedintele USR, nu va fi diminuata. Amuzant este ca de fata, ca invitat, era viitorul presedinte, George Macovescu.

La sfarsitul sedintei, Dumitru Popescu-Dumnezeu vrea sa se asigure ca ramane cum am vorbit: „As vrea sa stiu in legatura cu Asociatia (sic! Uniunea) Scriitorilor cum ramane, ca in fiecare an se reduce numarul de posturi“. Se baga in vorba si Vasile Valcu: „Sunt foarte multi care sunt membri ai Uniunii, dar care nu scriu; si la scriitori, si la artistii plastici“.

Ceausescu nu pierde ocazia sa spuna ce crede despre artisti: „Sunt cam liberalisti. La primirea in Uniuni exista foarte mult liberalism“. Dumitru Popescu-Dumnezeu: „Acum primirea este mai severa“. Vasile Valcu nu pierde ocazia de a fi din nou ridicol: „Ar trebui pusi sa dea niste examene“.  Gheorghe Radulescu nu se lasa: „Nu-i primeste fara sa aiba scrise cateva carti“.

Nu mai conteaza ca Nicolae Ceausescu inchide sedinta dandu-le scriitorilor indicatia pretioasa de a face munca obsteasca (fara plata) la Uniune, in loc sa se duca la carciuma. Nici aceasta indicatie nu va fi aplicata.

Articol publicat de Adevarul.ro