Istoria ne confruntă, după decenii de aparentă acalmie, cu povara unor alegeri decisive. Atacul rebelilor din Ucraina împotriva zborului MH17 este unul dintre semnele care indică urgenţa acestor opţiuni. Nu ne mai putem consola cu ideea ca lumea din jurul nostru este predictibilă, nu mai putem crede în energia inepuizabilă a libertăţii. Ca şi alte naţiuni din Centrul Europei, România este chemată să îşi reafirme, fără ambiguitate, ataşamentul faţă de democraţie şi pluralism. Alternativa la aceste valori este palpabilă şi in plină expansiune- noul autoritarism al Rusiei lui Putin.
Alegerile prezidenţiale devin, în acest nou context, o încercare pentru capacitatea de a supravieţuire şi de dezvoltare a regimului nostru constituţional. Dincolo de jocurile de culise, de orgoliile care se ascund în spatele sondajelor de opinie şi al bovarismelor groteşti, perspectiva unui viitor al corupţiei şi erodării statului de drept apare ca realistă şi plauzibilă. O dată eliminate garanţiile care ţin de domnia legii, o dată domesticită justiţia şi codificată impunitatea trusturilor de televiziune aliniate PSD, care mai poate fi viitorul libertăţii în această ţară? Este aceasta o întrebare care nu are nimic retoric în ea.
În cele din urmă, din vastul proiect de reformare al statului demarat în mandatul Băsescu , ceea ce a s-a impus,organic şi vizibil, este regândirea atributelor şi rolului justiţiei independente. Magistraţii sunt, astăzi, bariera de care se izbeşte un curent teribil şi populist al omnipotenţei electorale. Capacitatea acestei ramuri a guvernământului de a asigura egalitatea în faţa legii este esenţială. Extinderea corupţiei ar însemna consacrarea arbitrariului politicienilor care manipulează voturi, spre a se privi pe sine ca intangibili.
În acest punct, victoria lui Victor Ponta la prezidenţiale echivalează cu distrugerea,programatică şi implacabilă, a acestui edificiu de protecţie închinat libertăţilor constituţionale.
Puterea PSD, oligarhică şi cleptrocratică, poate să se menţină doar în condiţiile în care integritatea aleşilor locali şi naţionali încetează să mai fie o miză publică.Castrarea justiţiei, reducerea ei la rolul de anexă docilă a puterii executive, iată proiectul de societate compatibil cu întărirea controlului feudalilor PSD asupra naţiunii. Este un proiect de societate în care subdezvoltarea cronică serveşte ca agent catalizator al dependenţei de stat.
Miza alegerilor prezidenţiale este, în ultimă instanţă, consolidarea sau mutilarea democraţiei constituţionale şi a componentelor sale. Spre a repeta un truism, (detestat de noii tirani electivi din lumea întreagă), ordinea democratică nu se reduce la mecanismul alegerilor. Domnia legii este liantul fără de care ţesutul pluralist nu se poate menţine, intact. În locul exerciţiilor de imagine, să privim cu luciditate România pe care o va gestiona Victor Ponta- profilul ei politic va fi mai aproape de cel al naţiunilor guvernate oligarhic decât de cel al statelor occidentale. Alegerile acestui sfârşit de an ne modelează destinul colectiv, pe termen mediu şi lung. Luciditatea este alternativa la involuţie şi sărăcie perpetuă.
Sursa: contributors.ro