Adio! Nu rămân cu tine

Aş fi vrut astăzi să scriu despre cum un festival a dat numele unei revoluţii şi Ceauşescu a devenit erou peste noapte în lagărul sovietic.

Puţini ştiu că „Primăvara de la Praga” – festivalul organizat în memoria compozitorului Bedřich Smetana -, şi-a împrumutat numele unei mişcări sociale şi politice care a dus la invadarea Cehoslovaciei. Sunt 46 de ani de atunci. Ceauşescu a ţinut un discurs public împotriva invaziei sovietice care a făcut înconjurul lumii. Toată România îl iubea.

N-am mai scris nimic despre acea primăvară zbuciumată în care mă năşteam.

Am privit cu un mare nod în gât aseară cum Preşedintele meu, căruia i-am dat votul meu de trei ori – două scrutinuri prezidenţiale şi o suspendare (2007) -, îşi interpretează cântecul de lebădă într-un studio tv. Dacă a făcut-o premeditat nu se aştepta la aplauze la scenă deschisă. Dacă este crezul lui politic că Doamna de la Pleşcoi este mai eligibilă decât Monica Macovei sau Cristian Diaconescu pentru cea mai înaltă funcţie în stat ne despărţim aici.

Până la urmă nicio iubire nu durează la nesfârşit.