Antonescu şi Blaga, groparii dreptei

Cu o scurtă şi controversată istorie comună în diferite alianţe – CDR şi D.A. -, dar despărţite ani buni de falia Băsescu, de raportarea diferită la instituţiile europene şi de abordarea statului de drept, astăzi PNL şi PDL se află şi pe fond, şi ca stilistică mai aproape ca oricând. Spectacolul zilnic oferit de cele două partide arată că, pe căi diferite, ambele au ajuns la izolare pe scena politică şi la dependenţă de mai marele fârtat, PSD. Motivul ţine, în primul rând, de leadership şi de camarilă.

Deşi unul la putere şi altul în opoziţie, pro­blema comună a PNL şi PDL este că au şefi care le vor îngropa, mai devreme sau mai târziu. Asta nu înseamnă că vor dispărea ca PNŢCD, ci vor ajunge să-şi negocieze în ge­nunchi supravieţuirea. Pierzând rit­mic în sondaje, în primul rând din cauza cantonării în tranşeele proiectului eşu­at şi fără perspectivă elec­to­rală numit „jos Băsescu“ versus „coabitare“, An­to­nescu nu are altă alter­na­tivă, dacă vrea să rămână candidatul USL, decât să se facă preş în faţa unui PSD care nu-l mai vrea. Dar chiar şi aşa, şansele sunt re­duse, fiind evident că Ponta este dispus să joace până în pânzele albe cartea marilor cancelarii, al cărei punct central este res­pectarea pactului cu Băsescu şi un par­te­ner de dialog la Palatul Cotroceni şi după 2014. Antonescu şi Voiculescu sunt excluşi din ecuaţie, acesta fiind unul dintre mo­tivele pentru care cancelariile au închis ochii la împărţirea procurorilor şefi între clanurile care conduc acum România. Cu un partid tot mai nemulţumit de cioz­vâr­tele pe care Ponta le aruncă PNL în actul de guvernare şi politizare, lui Antonescu nu-i mai rămâne decât să-şi menţină alu­ra de mână forte – iată, a reuşit să-i ex­clu­dă pe Chiliman, Tuşa, Moisescu – şi să-şi caute aliaţi în PDL-Blaga. „Reconstrucţia“ dreptei în jurul PNL, arma la care visează Antonescu, este o utopie, pentru că exact acest electorat e cel care nu-l va ierta vreodată pentru alianţa cu Felix-Voi­cu­les­cu şi pentru aventura din vara lui 2012. Aruncarea pes­te bord a lui Antonescu es­te însă puţin probabilă, atâ­ta timp cât acesta va ră­mâ­ne pe locul doi în sondaje.

Excluderea lui Chiliman, Tu­şa, Moisescu şi a altor di­sidenţi la Antonescu intră în logica de mai sus, dar şi în cea a împiedicării coa­gulării unei alte mişcări pe dreapta, fatală PNL. Tot în aceleaşi coor­donate se înscriu şi ameninţările lui Vasile Blaga la adresa adepţilor partidului născut din Mişcarea Populară, de care „se va ale­ge praful şi pulberea“. Sau grobianismele lui Traian Ungureanu (singurul jurnalist ca­­re a reuşit performanţa să trăiască la Lon­dra din comentariile scrise în România, evident, pe banii lui Vântu) faţă de Preda şi Baconschi. În PDL, situaţia este şi mai complicată, partidul se va scinda pe linia Băsescu, cu electoratul aferent cu tot. Prac­tic, la masa negocierilor cu PNL, Bla­ga ar putea aduce în tolbă doar vreo 10 pro­cente. Spre deosebire de Antonescu, Bla­ga nu este un lider de care partidul să nu se poată dispensa – are vreo 12% în sondaje, nu a câştigat nicio alegere, ba mai rău, a intrat în parlament de pe locul 2, nu-i carismatic şi nu are discurs, ne­intrând în ecuaţia prezidenţialelor. Nu es­te deci o miză pentru PDL. După ruperea partidului şi un previzibil scor prost la europarlamentare, nimic nu ar trebui să oprească debarcarea lui, moment în care se poate deschide drumul, singurul logic, spre o coagulare a diverselor facţiuni – Par­tidul Popular, Forţa Civică, Iniţiativa România Liberală. Altfel spus, PDL cu Bla­ga este izolat, singura zonă de manevră fi­ind PNL. Până atunci, Antonescu şi Blaga rămân groparii dreptei.

Cele două partide mai au o problemă co­mună, care le creează un dezavantaj ma­jor: poziţionarea faţă de presă. Mizând ex­clusiv pe televiziunea de partid, Antena 3, PNL şi-a ostilizat de-a lungul timpului, prin obrăznicii, aroganţă, acuze nefondate şi atacuri la persoană, restul presei. Şi PSD le-a practicat până la un punct, dar noua strategie comunicaţională, mult mai per­versă (şi pe bază de bani, după cum zic gurile rele din diverse redacţii, unde cen­zura atacurilor la PSD şi Ponta a devenit uzuală, mulţi spunând că epoca Năstase era parfum de tei), a schimbat cumva lu­crurile. În cazul în care Voiculescu va tră­da, PNL va avea o mare problemă. Antena 3 şi Realitatea lui Vântu nu doar că au aruncat în morcilă jurnalismul şi deon­to­logia, dar au distorsionat ireparabil relaţia politician-ziarist. Obişnuiţi cu ziariştii de casă, cărora le comandau emisiuni, arti­co­le, campanii, linşaje sau ode, politicienii USL au avut mereu o reacţie de adversitate faţă de puţinii jurnalişti care nu se în­scri­au în această categorie.

La rândul său, PDL şi chiar Mişcarea Po­pu­lară par captivi aceleiaşi mentalităţi co­mune, dovedind că nu înţeleg nici inde­pendenţa de opinie, nici faptul că şi sus­ţinerea, şi critica venite din partea jur­na­liştilor oneşti sunt făcute în virtutea unor principii şi valori. Că nu persoanele sau par­tidele contează. PDL şi MP au devenit agresivi faţă de criticile ce i-au fost aduse de aşa-zişii „jurnalişti băsişti“ apropo de nu­mirea procurorilor şi nu numai. Elena Udrea acuză (într-un drept la replică la un articol publicat de Cristian Câmpeanu în România liberă) existenţa „unui grup de jurnalişti“ cu „un evident interes po­li­tic“, dovedind astfel că nu poate ieşi din această logică strâmbă. Sebastian Lăzăroiu, consilierul prezidenţial rămas de veghe printre piticii Albei ca Zăpada, dă lecţii ace­loraşi despre cum ar fi trebuit tratată ches­tiunea procurorilor şi apariţia Par­ti­dului Popular, îl acuză pe Dan Tăpălagă de „minciună şi manipulare“. Până la re­to­rica USL din ultimii ani, nu mai e decât un pas mic, dar esenţial. În fond, îşi do­resc şi ei, ca toţi politicienii, un Gâdea şi o Antena 3. Insistând pe drumul ăsta, le vor avea. Va fi un moment de neuitat.

– Articol publicat de Revista 22 –