Şapte dosare penale de corupţie pe care procurorii le-au finalizat în ultimii 25 de ani arată că partidele politice din România folosesc şpaga provenită din mecanismele de corupţie pentru finanţarea formaţiunilor politice şi, în acest circuit, a campaniilor electorale, scrie comisarul.ro

Adrian Năstase a inventat concursul „Trofeul Calităţii”, Mircea Cosma este acuzat de DNA că îşi asigura şpăgile chiar din banii statului, forţând asfaltatorii, pentru a obţine în schimb contractele, la plata unui comision ilegal care umfla, în consecinţă costurile lucrărilor cerute de Consiliul Judeţean. Mai direcţi în relaţia cu contractorii, Horea Uioreanu, Valentin Preda, Bunea Stancu sau Silviu Bian – susţin procurorii în rechizitorii – cereau direct şpaga pentru partid de la firmele care aveau contracte cu statul. Florin Popescu (mâna dreaptă a Elenei Udrea) a vrut, din câte au arătat tot procurorii, doar pui grill: 60 de tone, pentru campanie. Circuitul de mai sus arată că banii partidelor sunt şi banii tăi. Tu ştii ce mai fac banii tăi?
„Oficial, în campanii, banii se primesc prin mandatarul financiar, dar ştim că se iau şi altfel”. Este declaraţia lui Silviu Bian, fost vicepreşedinte PDL Alba, condamnat la 6 ani de închisoare pentru luare de mită, după ce le-a cerut şpagă propriilor angajaţi, pentru finanţarea campaniei sale electorale.

De multe ori, corupţia nu se traduce prin simpla mituire a unui demnitar sau privat, pentru a-şi face datoria sau a închide ochii. Din marile dosare de corupţie la care procurorii au lucrat în ultimii 25 de ani şi în care judecătorii au şi dat sentinţe, o mică parte, atât cât au putut proba procurorii, arată căbanii proveniţi din mecanismele de corupţie care s-au ramificat către politicieni sau funcţionari publici nu alimentează doar buzunarele acestora, ci şi conturile partidelor politicedin care aceştia provin sau care îi susţin în funcţie. Se poate spune, deci, că o parte din sumele de milioane de euro pe care marile partide politice le cheltuiesc în campaniile electorale provin şi din corupţia pe care oamenii acestor partide o girează sau, în unele cazuri, aşa cum arată rechizitoriile, o patronează.

De la modelul patentat de fostul premier PSD Adrian Năstase, care şi-a finanţat campania electorală printr-o chetă impusă de Guvern companiilor private, în concursul-marionetă „Trofeul Calităţii”, până la comisionul rezervat partidului în Prahova, unde firmele de asfaltări cotizau şpaga la baronul PSDMircea Cosma şi la fiul său, de la puii grill de campanie electorală ai lui Florin Popescu (PDL), la şpăgile directe cerute, din datele relevate în dosare, de Horea Uioreanu (PNL), Valentin Preda(PSD) sau Silviu Bian (PDL), mecanismele corupţiei româneşti servesc nu doar conturile unor politicieni, ci şi bunăstarea partidelor lor în campania electorală.

Gândul vă prezintă cum au funcţionat şapte astfel de combinaţii corupţie-partide, în folosul finanţării campaniilor electorale, aşa cum reies din documentele juridice oficiale. Dosarele respective sunt fie finalizate cu sentinţe definitive, fie constituie deocamdată doar acuzaţii ale procurorilor, asupra cărora judecătorii se vor pronunţa.

Gândul, Ziarul Financiar şi Mediafax continuă astfel seria „Tu ştii ce mai fac banii tăi?” arătând, în următoarele zile, şi lista contractelor electorale acordate, în 2014, în judeţele Prahova, Brăila şi Cluj, pe care le patronează încă titularii acestor dosare. O serie editorială care provoacă partidele la transparenţă în finanţarea campaniei, companiile la denunţarea presiunilor politice, instituţiile de control la urmărirea mai eficientă a scurgerilor de bani gri către partide şi parlamentarii la modificarea legii, prin întărirea ei.

1. Adrian Năstase, PSD. Dosarul „Trofeul Calităţii” – chetă cu forţa la firme, pentru campanie

Dosarul „Trofeul Calităţii” este cel mai consistent dosar de corupţie, care priveşte finanţarea campaniilor electorale, fiind considerat, de altfel, şi cel mai răsunător dosar penal în care, pentru prima dată în România, un înalt demnitar a fost condamnat la închisoare pentru corupţie (infracţiunea pentru care a fost condamnat Adrian Năstase este una conexă corupţiei – folosirea influenţei de lider de partid politic, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii avantaje patrimoniale).

Metoda brevetată de Năstase a fost următoarea: sub pretextul unui concurs-mascaradă – „Trofeul Calităţii în Construcţii”, firme, instituţii de stat şi persoane fizice (patroni, politicieni, şefi de instituţii de stat) au cotizat sume fixe drept taxe de participare la concurs, iar o parte din bani a fost folosită la finanţarea campaniei electorale a premierului Adrian Năstase.

În 2004, Adrian Năstase era premierul României, şeful celui mai puternic partid politic – PSD, şi candidatul pentru funcţia de preşedinte al României, cotat cu cele mai bune şanse de câştig. Procurorii anticorupţie au demonstrat, iar judecătorii au confirmat faptul că în 2004, campania electorală a premierului Adrian Năstase a fost finanţată ilegal.

Ancheta DNA a arătat că înainte de alegerile din 2004, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) a organizat un concurs naţional, în care firme de construcţii au concurat cu diverse proiecte pentru construirea unor imobile. De fapt, judecătorii au constatat că „Trofeul Calităţii” a fost o operaţiune ilegală de strângere de fonduri pentru campania prezidenţială a lui Adrian Năstase. Firmele erau constrânse să participe la acest concurs-fantomă, plătind taxe de participare care variau de la 500 la 1.500 de lei, constrângerea provenind din faptul că Inspectoratul de Stat în Construcţii le autoriza activitatea şi clădirile produse, iar neparticiparea le-ar fi atras firmelor prejudicii.

Judecătorii au constatat că din peste 1,7 milioane de euro (70 de miliarde de lei vechi) cât a strâns ISC din taxele de participare la „Trofeul Calităţii”, aproape 860.000 de euro au fost folosiţi apoi pentru achiziţionarea de materiale de campanie electorală, pentru Adrian Năstase.

În documentele oficiale, Adrian Năstase şi PSD au declarat o sumă de patru ori mai mică, drept cost total al campaniei electorale a lui Năstase – 217.000 euro, au arătat procurorii DNA, acest lucru fiind confirmat de judecătorii instanţei supreme.

Potrivit documentelor din rechizitoriul întocmit de procurorii DNA, operaţiunea de strângere de fonduri s-a derulat în felul următor:

• Inspectoratul de Stat în Construcţii, condus de Irina Jianu, pusă în funcţie de Adrian Năstase, a decis organizarea concursului naţional „Trofeul Calităţii”.

• Pentru organizarea concursului, au fost contractate mai multe companii ale omului de afaceri Bogdan Popovici.

• La concurs, au participat câteva mii de persoane fizice şi firme. Deşi de organizarea evenimentului se ocupau companiile lui Bogdan Popovici, firmele de construcţie şi oamenii de afaceri sau politicienii erau invitaţi să participe la „Trofeul Calităţii” de către inspectorii ISC. Presiunea era evidentă, pentru că inspectorii respectivi îi controlau, le dădeau amenzi şi le aprobau construcţiile în munca de zi cu zi.

• Taxele de participare, de 500 de lei pentru persoanele fizice şi de 1.500 de lei pentru firme, erau colectate tot de către ISC, deşi de organizare se ocupau firmele lui Popovici. După ce taxele au fost colectate (peste 1,7 milioane de euro), ele au fost virate de la ISC către firmele lui Bogdan Popovici.

• De aici, o parte din bani (aproximativ 860.000 de euro) a fost apoi transferată către Eurografica, firmă care s-a ocupat de achiziţia materialelor electorale pentru campania lui Adrian Năstase.

Fostul premier PSD Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare în acest dosar, în 2012. Înainte să se prezinte la arest, Năstase a încercat să se sinucidă cu un pistol, fiind însă împiedicat de unul dintre poliţiştii prezenţi la locuinţa sa, pentru a-l duce la închisoare. Fostul premier a executat 8 luni din această pedeapsă fiind eliberat condiţionat.

2. Mircea Cosma, PSD. Contracte de asfaltare şi deszăpezire, contra şpagă pentru partid

Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma (PSD), a fost trimis în judecată în mai2014, într-un dosar de corupţie în care procurorii spun că el şi fiul său, deputatul PSD Vlad Cosma, au luat aproximativ 1 milion de euro mită, de la companii care îşi asigurau astfel câştigarea licitaţiilor publice organizate de Consiliul Judeţean Prahova. În dosar, unul dintre denunţători a declarat că Mircea Cosma şi fiul său susţineau că 10% din banii ajung la PSD. Această pistă nu a fost urmărită însă de procurori în acest dosar, fiind posibil ca ea să se constituie într-un nou dosar penal.

Spre deosebire de metoda Năstase, în cazul Cosma procurorii susţin că şpaga intra direct (uneori cu sacoşa) la liderul local al PSD sau la fiul acestuia, deputat PSD, iar acesta o distribuia mai departe la partid, conform afaceriştilor din construcţii, presaţi să plătească ilegal aceste comisioane.

Procurorii au arătat că, folosindu-se de metoda „subcontractării” şi a „actelor adiţionale”, reţeaua girată de Cosma ajungea să se hrănească cu până la 50% din banii alocaţi de Consiliul Judeţean Prahova unui contract public de achiziţie, banii ajungând în conturile inculpaţilor.

Concret, în perioada 2012-2013, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii celor trei firme de construcţii şi Răzvan Alexe, o persoană cu notorietate în lumea interlopă din Prahova, prieten cu Vlad Cosma, omul care făcea legătura între firmele mituitoare şi baronul PSD Mircea Cosma. Întâlnirile aveau loc într-un birou închiriat de Alexe într-o clădire deţinută de o firmă controlată de familia Cosma, într-o comună din Prahova. Aici, se negocia, susţin procurorii, şpaga cu firmele care urmau să câştige diferite contracte atribuite de CJ Prahova. De regulă, înţelegerea era ca 10% din valoarea contractului trebuia să ajungă la Mircea Cosma, care să dea mai departe la PSD, 10.000 de lei să ajungă la Daniel Adrian Alixandrescu, şeful unor departamente din CJ, care se ocupa de atribuirea contractelor publice, iar o treime din valoarea contractului era împărţită în mod egal între Vlad Cosma şi Răzvan Alexe.

Primul pas pe care Mircea Cosma, Vlad Cosma, Răzvan Alexe şi Daniel Alixandrescu îl făceau înainte ca şpăgile să le intre în cont era să măsluiască licitaţiile publice. La aceste licitaţii, depuneau oferte mai multe firme din grupul celor care lucrau cu reţeaua Cosma, însă doar una dintre oferte era valabilă, celelalte fiind trucate. Acest lucru s-a întâmplat în cazul celor trei contracte analizate de procurorii DNA: “Modernizare DJ 101 I, Buda – Nedelea, jud. Prahova”, în valoare de 5,9 milioane lei, ”Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice – plombe”, valoare 2,1 milioane lei şi „Servicii de deszăpezire campania 2012 – 2013”, în valoare de de 12,47 milioane lei.

Contractele erau suplimentate în general prin acte adiţionale, iar din aceste majorări de preţ erau încasate „comisioanele” reţelei Cosma. Astfel, o parte din mita cerută, arată DNA, era plătită chiar din banii publici. Banii erau extraşi din conturile firmelor care primeau fondurile de la autoritatea contractantă – CJ Prahova, preluaţi de oamenii lui Răzvan Alexe şi aduşi acestuia în sacoşe. Alexe mergea apoi cu banii şi îi împărţea, într-o clădire a familiei Cosma, cu ceilalţi membri ai reţelei de corupţie.

Costin Gimi Palada, denunţătorul din acest dosar, era reprezentantul firmei Cast SRL din Băneşti, judeţul Prahova. Firma sa a câştigat contracte publice în judeţul Prahova. Afaceristul le-a spus procurorilor că i-a dat lui Vlad Cosma, fiul şefului CJ Prahova, 10 procente din valoarea unui contract oferit de Consiliul Judeţean, condus de Cosma senior: „Am avut o înţelegere cu Vlad Cosma în sensul de a-i acorda acestuia un procent de 10% din valoarea lucrării pentru ca acesta să intervină la Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, care era tatăl său, pentru a le încasa cu prioritate, din lucrările care fuseseră efectuate”.

Banii, cei 10%, urmau să ajungă, susţine Palada, în conturile PSD. În dosar nu a fost urmărită însă această pistă, procurorii nu au mai stabilit dacă aceşti bani au fost până la urmă vărsaţi în conturile PSD sau dacă au fost utilizaţi în campania electorală.

STENOGRAME:

Discuţie telefonică interceptată de procurorii DNA pe 19 decembrie 2012, ora 15.32, între baronul PSD Mircea Cosma şi Răzvan Alexe, prietenul lui Cosma junior:

MIRCEA COSMA: – Da!
ALEXE RĂZVAN: – Alo! Sunt pregătit. Unde te găsesc?
M.C.:– Băi, tu să nu apari pe-aici! Ţi-am spus să-l chemi pe BOGDAN să-mi aducă hârtia!
A.R.: – Nu. Bine.
M.C.:– Asta ţi-am spus eu când am plecat. Bă, dacă nu ţineţi minte…! Sunt consilierii judeţeni: BOGDAN, VITER ălea, ălea…
A.R.: – Gata! Gata, şefu’! Gata!”.
Discuţie telefonică interceptată de procurorii DNA pe 16 ianuarie 2013, între Răzvan Alexe şi Andrei David Viter, consilier al preşedintelui CJ Prahova, Mircea Cosma (PSD):
V.D.A.:– Adică nu mai sta tu să te gândeşti cum e, cum nu e, cum nu ştiu ce, ăştia-s banii. Te mai interesează pe tine de discuţii, de draci, de laci, de nu ştiu ce. Ăştia-s banii şi la revedere! Ce e atâta de discutat, s-o lungim, s-o lălăim, s-o nu ştiu cum?
A.R.: – Ştie fiecare ce-are de făcut, a redus omul din bugetul care l-ai făcut total, aproape la jumătate, ce vrei să-i fac mai mult?

3. „Baronul puilor” Florin Popescu, PDL. 60 de tone de pui grill, pentru îmbunarea alegătorilor din Dâmboviţa

Fostul vicepreşedinte PDL şi şef al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, deputatul Florin Popescu, considerat mâna dreaptă a Elenei Udrea, a fost trimis în judecată anul acesta, sub acuzaţia pentru care a fost condamnat şi Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calităţii”: folosirea influenţei de lider de partid, în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

Concret, Florin Popescu este acuzat de procurorii DNA că în 2012, înaintea alegerilor locale din vară, l-a determinat pe administratorul Avicola Crevedia să-i pună la dispoziţie aproape 61 de tone de pui grill (deputatul a ţinut să specifice acest atribut al pachetelor de pui), în valoare de peste 100.000 de euro, pe care ulterior i-a distribuit, cu ajutorul primarilor PDL din judeţ, cetăţenilor, pentru a-i influenţa să voteze la alegerile locale din vara anului 2012. Popescu a candidat şi el atunci pentru obţinerea unui nou mandat de preşedinte al CJ Dâmboviţa, însă a pierdut în faţa lui Adrian Ţuţuianu (PSD).

Procurorii susţin că în martie 2012, un intermediar al lui Popescu s-a dus la administratorul Avicola Crevedia şi i-a spus că se apropie alegerile locale şi că ar trebui să dea fiecărui partid politic important din judeţ câte 250.000 de euro. Afaceristul nu a acceptat, suma părându-i-se prea mare, însă a fost de acord să cotizeze 100.000 de euro pentru campania partidelor. Ulterior, Florin Popescu s-a dus la Avicola Crevedia şi i-a cerut direct administratorului firmei să îi dea 50.000-60.000 de tone de pui grill (adică 60-80 de tone de carne), spunându-i că aceştia vor fi distribuiţi cetăţenilor din Dâmboviţa, înainte de alegeri. Înainte, Popescu îşi asigurase primarii PDL din judeţ că le va trimite ajutoare electorale, inclusiv alimentare. Puii au fost depozitaţi în camerele frigorifice ale altei firme şi au fost căraţi cu microbuzele în localităţile controlate de PDL.

Filmul operaţiunii „puiul grill”, aşa cum au descris-o procurorii DNA, arată astfel:

Ianuarie 2012. Florin Popescu s-a întâlnit cu administratorul Avicola Crevedia şi l-a asigurat pe acesta că îi va oferi ”sprijinul său”. „Discuţiile au avut un caracter protocolar, inculpatul dându-i asigurări administratorului că îl va sprijini în activităţile economice derulate, având în vedere că societăţile comerciale administrate sunt mari contribuabili la bugetul de stat”, arată anchetatorii.

Martie 2012. Florin Popescu şi administratorul Avicola s-au mai întâlnit şi au discutat despre cele 60-80 tone de pui, în valoare de peste 400.000 de lei, pe care urma să o distribuie cetăţenilor din judeţul Dâmboviţa.

Aprilie 2012. Pentru că era vorba de o cantitate mare de carne, era necesară depozitarea ei în spaţii frigorifice, astfel că Florin Popescu şi administratorul Avicola s-au întâlnit cu reprezentantul firmei Synergy Invest, care avea astfel de spaţii. Procurorii spun că pentru a ascunde destinaţia puilor, cei doi i-au spus celuilalt om de afaceri că este vorba de acţiune caritabilă a CJ Dâmboviţa. Au fost întocmite acte false, care atestau că puii erau achiziţionaţi de Avicola de la societatea care administra depozitul frigorific. În realitate, puii erau furnizaţi de Avicola, iar potrivit actelor, tot Avicola îi achiziţiona, ajungându-se în situaţia ridicolă ca Avicola să îşi cumpere propriii pui.

Mai 2012. Puii au ajuns la primarii PDL din Dâmboviţa. „O parte din puii grill au fost preluaţi în aceeaşi seară şi în zilele următoare de primarii din trei localităţi precum şi de candidaţii PDL la funcţiile de primar din alte 8 localităţi, un coordonator al colegiului PDL fiind cel care a stabilit cantităţile şi a supravegheat derularea întregii activităţi. O altă parte a produselor a fost ambalată de angajaţi ai SC Alfredo SRL în pungi distribuite în scop electoral cetăţenilor din oraşul Pucioasa”, spun procurorii DNA.

DNA susţine că Florin Popescu şi-a făcut şi el campanie electorală în localităţile unde au fost împărţiţi puii grill.

4. Horea Uioreanu, PNL. Şpaga de 15% pentru deblocarea contractelor publice era „pentru campanii electorale”

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, liberalul Horea Uioreanu, a fost trimis în judecată în 2014, fiind acuzat că a luat şpagă de la oameni de afaceri – un comision de 15% din valoarea contractelor atribuite din fondurile publice pe care le controla. Liberalul ar fi primit 100.000 euro şi ar fi urmat să primească încă pe atât, în schimbul atribuirii de contracte de 11 milioane euro, către firme agreate. În faţa procurorilor, liberalul Uioreanu s-a apărat, spunând că banii primiţi de la oamenii de afaceri nu erau şpagă, ci donaţii pentru campania electorală a PNL.

Procurorii susţin că Uioreanu a încasat şpăgi de nu mai puţin de 17 ori. În schimbul mitei, Uioreanu a suplimentat contractul pentru construcţia unei piste pentru aeroportul din Cluj cu suma de 10 milioane euro, în beneficiul companiei deţinute de omul de afaceri Ioan Bene. Anchetatorii susţin că liberalul a aprobat suplimentul de 10 milioane euro prin proceduri de achiziţie ilegale.

Uioreanu mai este acuzat de DNA că a cerut de la un alt om de afaceri aproape 700.000 lei mită. În schimbul banilor, Uioreanu şi alţi complici ar fi trucat licitaţii publice şi ar fi alocat fonduri publice discreţionar. Mai precis, firma SC Sinai Comimpex, care aparţine omului de afaceri Vasile Pogăcean, avea contracte cu mai multe primării din judeţul Cluj, iar Uioreanu i-ar fi cerut şi ar fi primit mită de la acesta. În schimbul banilor, şeful CJ direcţiona fondurile publice cu prioritate fix la primăriile cu care firma lui Pogăcean avea contracte, pentru ca acestea să facă mai repede plăţile către firmă. Astfel, ar fi fost direcţionate discreţionar fonduri în valoare totală de aproape 1 milion de euro, spun procurorii.

În acest dosar a fost trimis în judecată şi un director al companiei UTI Systems, deţinută de milionarul Tiberiu Urdăreanu. DNA susţine că Uioreanu, printr-un consilier judeţean, i-a solicitat directorului companiei UTI suma de 20.000 euro, în schimbul concesionării parcării şi serviciilor de parking din cadrul Aeroportului Internaţional din Cluj.

În faţa procurorilor, Uioreanu a susţinut că a primit bani de la omul de afaceri Ioan Bene, dar că banii ar fi fost sponsorizări pentru campania electorală şi în nici un caz mită.

„Sunt în relaţie apropiată cu Bene Ioan, ne întâlnim, ne vizităm, luăm masa împreună. Recunosc că am primit de la acesta în 2012 şi ulterior, diverse sume de bani însă în nici un caz în cuantumul reţinut în actul de acuzare şi cu certitudine necondiţionate de vreo atribuţie de-a mea ca preşedinte al CJ. Nu-mi amintesc şi nu-mi dau seama cât aş fi putut primi de la Bene Ioan de-a lungul celor doi ani, probabil că în total mi-a dat 100.000 -150.000 lei, dar toate sumele au fost date pentru campanii electorale şi niciodată pentru folos personal”, a declarat Horea Uioreanu în faţa procurorilor DNA.

STENOGRAME:

Şeful CJ Cluj, Horea Uioreanu, discută cu Răzvan Marius Pop, consilierul său, despre câtă şpagă mai are să dea un om de afaceri, cu tabelul în faţă şi cifrele pe hârtie:

POP RĂZVAN MARIUS: Deci ai avut aşa, în 2012 arierate la Fizeş, 1200, în 2013 la Câţcău OG 28, 200, la Fizeş 1000 şi aşa…
UIOREANU HOREA DORIN: Da.
POP RĂZVAN MARIUS: La arie….OG 28 a doua tură, la Câţcău atâta…
UIOREANU HOREA DORIN: Astea s-au încasat deja.
UIOREANU HOREA DORIN: Bun, şi el o dat…
POP RĂZVAN MARIUS: El o plătit…
UIOREANU HOREA DORIN: Şi total cât îi? Îmi spunea că …un miliard şi ceva până la urmă.
POP RĂZVAN MARIUS: El o plătit un miliard…
UIOREANU HOREA DORIN: Da.
POP RĂZVAN MARIUS: O sută până acuma.
UIOREANU HOREA DORIN: Bun, deci îi…
POP RĂZVAN MARIUS: Şi mai are …
UIOREANU HOREA DORIN: Deci trei.
POP RĂZVAN MARIUS: Aproape trei.
UIOREANU HOREA DORIN: Cu varianta 10 ? Cu varianta 10?

Altă discuţie între cei doi:

UIOREANU HOREA DORIN: VASILE mi-o dat 20 de mii, deci să-ţi notezi în chestia…20 de mii.
POP RĂZVAN MARIUS: Da, asta vroiam să te întreb, câţi ţi-o dat ca să ştiu să-mi notez. Ţin evidenţa totuşi.

5. Bunea Stancu, PSD. Cheltuieli de campanie electorală, plătite direct de miliardarul Ioan Niculae

Baronul PSD de Brăila, preşedintele Consiliului Judeţean Gheorghe Bunea Stancu, şi miliardarul Ioan Niculae, patronul grupului de firme Interagro, au fost trimişi în judecată de DNA în 2012, fiind acuzaţi de finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană, candidat la preşedinţia României în 2012. Procurorii susţin că Ioan Niculae ar fi finanţat ilegal campania prezidenţială şi ar fi oferit suma de 1 milion de euro în acelaşi scop. În schimbul banilor, Niculae i-a solicitat lui Bunea Stancu ca în funcţii importante cum ar fi cea de ministru al Economiei sau de directori la Transgaz şi Romgaz, să fie numite persoane agreeate de miliardar. Practic, din discuţiile interceptate de procurori, dintre Ioan Niculae şi Bunea Stancu, rezultă că omul de afaceri s-a angajat să plătească facturile PSD din campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009, Bunea Stancu fiind doar negociatorul acestor comisioane pentru partid, alături de Viorel Hrebenciuc, care nu a fost pus sub acuzare.

Ioan Niculae a plătit suma de aproximativ 150.000 de euro din milionul promis, către casa de sondare a opiniei publice INSOMAR, spun procurorii. Pentru a masca cumpărarea de influenţă – banii reprezentau de fapt cheltuieli ale PSD cu sondajele făcute de INSOMAR, între institutul de sondaje şi Interagro, firma miliardarului Niculae – a fost încheiat un contract fictiv, arată procurorii.

Concret, susţin procurorii, Ioan Niculae s-a întâlnit în noiembrie 2009 cu şeful CJ Brăila, Bunea Stancu, şi i-a spus că este dispus să ofere 1 milion de euro pentru susţinerea campaniei PSD şi a lui Mircea Geoană pentru Cotroceni. Miliardarul a menţionat că aceeaşi ofertă i-o făcuse şi deputatului PSD Viorel Hrebenciuc. În ceea ce priveşte modalitatea efectivă de plată, Ioan Niculae a menţionat că respectiva sumă va fi furnizată indirect, prin achitarea unor facturi ale PSD, puse la dispoziţie, conform afirmaţiilor omului de afaceri, de către Viorel Hrebenciuc, inclusiv dintre cele rezultate în urma unor sondaje de opinie efectuate de către institutul INSOMAR.

O astfel de plată a fost efectuată pe 10 noiembrie 2009, în valoare de aproximativ 150.000 de euro (641.730 lei), către INSOMAR, susţin procurorii.

În discuţia cu Bunea Stancu, miliardarul Niculae a solicitat ca la conducerea Ministerului Economiei, precum şi a Transgaz şi Romgaz, să fie desemnate anumite persoane pe care le-ar fi putut controla (avansând chiar câteva nume, atât din categoria celor pe care îi agreează, dând ca exemplu pe parlamentarul Iulian Iancu, cât şi din categoria celor pe care nu i-ar dori în această poziţie, spre exemplu, fostul ministru al finanţelor publice din perioada 2001 – 2004, Mihai Claudiu Tănăsescu), precizând totodată că „trebuie raşi mulţi de acolo. Daţi afară. Că dacă nu dai afară, nu se poate”.

Procurorii susţin că Niculae era interesat de Romgaz şi Transgaz deoarece firmele sale aveau datorii la aceste companii, iar pe de altă parte pentru a obţine gaz ieftin pentru combinatele sale. Firmele lui Niculae din grupul Interagro – Amurco, Donauchem, Gaprochemical, Amofil, sunt printre cei mai mari consumatori industriali de gaze naturale din România, în 2009 ele reprezentând circa 40% din consumul industrial chimic, cu 1 miliard de metri cubi de gaze. Datoriile Interagro erau însă pe măsură: către Transgaz, ele se ridicau în 2009 la aproximativ 14 milioane de euro, iar la Romgaz, situaţia era şi mai dramatică, Ioan Niculae datorând în 2009, aproximativ 148 de milioane de euro.

STENOGRAME:

Dialog Ioan Niculae – Gheorghe Bunea Stancu, surprins prin înregistrare ambientală de procurorii DNA, la Hotelul Marriott din Bucureşti:

Niculae: „Măi, zic: eu pot să dau un milion de euro pentru PSD. Dar trebuie să ştie cât mai puţine persoane. Ştii tu (n.a. – Viorel Hrebenciuc) şi Ionuţ Costea (cumnatul lui Mircea Geaonă, la acel moment preşedinte EximBank, n.red.), care nu ştie decât că m-am întâlnit cu el. El nu trebuie să spună. Atâta dau.”

Niculae: „Nu-mi pasă. Facem împreună. Mergem la el (n.a. – Viorel Hrebenciuc), îi spun: Băi, banii ăia, un milion de euro pe care ţi-i i-am dat, că nu dau prea mulţi în România un milion de euro, eu i-am dat pentru staff. Pentru ăia la Bucureşti, Hrebenciuc se ocupă de facturi, că are să-mi dea facturi. E ok. Că el se ocupă de facturi. El zice: Dă-i lu ăla. Dă-i lu ăla!”

Ioan Niculae: „Stănele, du-te la Geoană şi spune-i: Am vorbit cu Ioan Niculae, mi-a zis că dă un milion de euro, dar că mă roagă să nu spun că ăla e de la noi pentru … Că tu l-ai delegat pe Hrebenciuc să se ocupe de…”.

6. Valentin Preda, omul lui Radu Mazăre la Transporturi. Şpaga este cerută direct pentru cotizaţia la campania electorală

Fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda, a fost trimis în judecată de DNA pentru că ar fi cerut mită 200.000 de euro, în schimbul urgentării încheierii unui contract pentru extinderea sistemului informatic al rovinietei, între CNANDR şi o firmă. Personaj numit în funcţie prin susţinerea primarului de Constanţa, Radu Mazăre (PSD), Preda, alintat în partid „Valerică”, a motivat că pretinde de la un om de afaceri un comision ilegal pentru că PSD îi cere o contribuţie mai mare la partid, necesară finanţării campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2012.

În acest dosar, au mai fost trimişi în judecată, printre alţii, Dan Emil Manolachi, fost ofiţer de poliţie judiciară la DNA, care trafica informaţii secrete din anchetele DNA, Andrei Ştefan Caunii, reprezentant al firmei care a dat şpaga, şi Tudor Gabriel Bohîlţeanu, consilier al fostului ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, care a intermediat şpaga.

Concret, Valentin Preda i-a solicitat unui om de afaceri, Andrei Ştefan Caunii, bani pentru a depune în schimb influenţă şi eforturi pe lângă factori de decizie din CNADNR, pentru ca mai departe instituţia respectivă să urgenteze negocierile şi încheierea contractului cu firma respectivului om de afaceri, care câştigase în 2012 un contract public privind sistemul electronic de roviniete. Deşi firma câştigase contractul, negocierile trenau, iar afaceristul Caunii s-a întâlnit cu Tudor Bohîlţeanu, consilierul ministrului liberal al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, pentru a vedea ce se poate face. Afaceristul l-a rugat pe consilier să îl informeze şi pe Valentin Preda despre doleanţele sale, lucru care s-a şi întâmplat. Preda a discutat mai departe cu şeful CNADNR, numit politic, iar contractul dintre instituţia respectivă şi firma lui Caunii a fost semnat, o lună mai târziu urmând şi primele plăţi către firmă, tot la insistenţele lui Valentin Preda – peste 16 milioane de lei.

În schimbul acestor eforturi, Preda l-a informat pe consilierul Bohîlţeanu să-i transmită afaceristului Caunii că vrea 50.000 de euro. În aceeaşi perioadă, Valentin Preda s-a răzgândit, cerând mai mult: 200.000 de euro. Motivul: este campanie electorală şi are nevoie de bani (urmau alegerile parlamentare din 2012).

Omul de afaceri a fost de acord, cu condiţia ca CNADNR să facă şi mai multe plăţi către firma sa.Iniţial, Caunii a încercat să îi plătească lui Preda comisionul ilegal chiar din banii statului român, adică ai CNADNR. El a încărcat un contract de livrare de licenţe software către CNADNR cu suma pe care i-o promisese lui Valentin Preda, însă instituţia a refuzat semnarea contractului, pentru că firma lui Caunii nu deţinea legal licenţele. Deşi Preda a insistat la CNADNR pentru semnarea contractului, instituţia a refuzat. Atunci, omul de afaceri a găsit o altă cale pentru a-l plăti pe ascuns pe Preda: a încheiat un contract fictiv cu o altă firmă, a lui Radu Cătălin, din care banii urmau să fie extraşi şi daţi lui Preda.

Prima tranşă de 50.000 de euro urma să îi fie dată secretarei lui Valentin Preda, însă această întâlnire nu a mai avut loc pentru că ofiţerul de poliţiei judiciară din DNA, Dan Emil Manolachi, i-a avertizat pe cei trei că sunt filaţi de DNA, care organizase un flagrant. De aici s-a dezvoltat, de fapt, şi acest întreg dosar, după ce DNA şi-a găsit „cârtiţa” din interior, iar Manolachi a dat mai multe detalii despre întreaga combinaţie de corupţie în care era implicat Valentin Preda, omul lui Radu Mazăre. De altfel, firul penal al lui Manolachi este unul distinct în acest dosar şi arată cum acesta trafica informaţii şi documente strict secrete, din anchetele procurorilor anticorupţie, către omul lui Mazăre. În schimb, el spera la o funcţie de conducere în Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa şi la angajarea unei rude la filiala constănţeană a Arhivelor Naţionale.

7. Silviu Bian, PDL. 270.000 de euro şpăgi de la angajaţii săi, pentru propria campanie electorală

Pe 9 noiembrie 2011, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie l-au trimis în judecată pe Silviu Bian, fost vicepreşedinte PDL Alba şi fost şef al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), pentru luare de mită în formă continuată. Alături de el, au mai fost trimişi în judecată Cristache Ristea, fost director executiv al Centrului de Formare Profesională a Personalului ANOFM, şi Alexandra Maria Ţichindelean, fost director al Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul ANOFM.

Potrivit procurorilor anticorupţie, în perioada decembrie 2010 – octombrie 2011, Silviu Bian a primit peste 270.000 de euro de la opt angajaţi în cadrul a două proiecte destinate dezvoltării resurselor umane, finanţate din fonduri europene, pentru a vira 25% din costul acestora, reprezentând cofinanţarea din fonduri proprii, alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Practic, Bian a condiţionat alocarea fondurilor necesare desfăşurării acestor proiecte şi deci salariile celor 8 angajaţi, de şpaga primită. El primea şpaga în pachete.

În faţa instanţei, Bian a recunoscut că a primit banii, însă i-a descris ca fiind ajutor pentru campania electorală, nu şpagă.

„Recunosc faptele din septembrie, octombrie 2011, ţin să menţionez că Ristea nu avea cum să îmi dea banii în pachet, pentru că de fiecare dată când veneam la Râşnov bagajele mi le căra şoferul sau Căliman. Am primit bani. Eu am înţeles de la Ristea că el se descurca. Am avut percepţia faptului că el coordonează de fapt societatea care derula proiectul. Am luat aceşti bani pentru a începe să îmi fac campania electorală. Oficial, în campanii, banii se primesc prin mandatarul financiar, dar ştim că se iau şi altfel. A existat o înţelegere între mine şi Ristea, în septembrie 2011, la o întâlnire de la Cluj în care, la un dineu, el mi-a promis că mă poate ajuta, fără a-mi detalia în ce consta ajutorul. Eu, între timp, am plecat în concediu, dar el a continuat să mă cheme la Râşnov. Îmi asum că am primit banii, am avut percepţia că sunt bani pentru campania mea electorală şi că reprezintă un ajutor de la un prieten, în calitate de persoană fizică, nu de director. De aceea eu cred şi acum că banii primiţi nu reprezintă mită, iar eu nu pot fi acuzat de luare de mită”, a declarat Silviu Bian în faţa instanţei.

Silviu Bian a fost condamnat definitiv anul acesta, la 6 ani de închisoare, pentru luare de mită.

STENOGRAMĂ:

„RISTEA CRISTACHE: Bună, GABI!
GABI: Am adus dijmuiala!
RISTEA CRISTACHE: Ia loc!… Ă?
GABI: Am adus dijmuiala pentru… BIAN!
RISTEA CRISTACHE: Mă câţi bani ai acolo?
GABI: Nouă mii! Ca de obicei!
[Conform imaginilor, GABI se aşază pe scaunul din faţa biroului lui RISTEA CRISTACHE, dialogul continuând]
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Scrie pe plicu’ ăla acolo?
GABI: Poftim?
RISTEA CRISTACHE: Scrie pe plic?
GABI: Domnu’ de ne-o da, cât durează totuşi comedia asta? Că… deja… nu ştiu dacă…
RISTEA CRISTACHE: O da Dumnezeu într-o zi…
GABI: Mi se pare că s-a întrecut orice limită. Ştiţi că v-am spus de nu ştiu câte ori …[neinteligibil]…
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Ne-a anunţat că mâine vine încoace!
GABI: …[neinteligibil]… vorbim, că vorbim serios! Ce mai …[neinteligibil]… Nu se mai poate, aşa ceva… Ştiu că nici dumneavoastră n-aţi, n-aţi acceptat, nici eu şi suntem prinşi în chestia asta de nici nu mai dormim noaptea. Nu ştiu! Aproape toţi oamenii sunt revoltaţi şi chiar nu se mai poate. Trebuie să facem ceva! Concret.
RISTEA CRISTACHE: …[oftează]…
GABI: Ne gândim la nişte măsuri, ce putem face…
RISTEA CRISTACHE: Probabil că…
GABI: Nu ştiu!
RISTEA CRISTACHE: N-o să mai dăm! Asta e!
GABI: Trebuie să fim, nu ştiu, mai inteligenţi decât el şi să vedem cum putem să-l… prindem, cumva, cu chestia asta! E ceva care întrece orice putere de acceptare, nu ştiu… Cât mai înghiţim chestia asta?
RISTEA CRISTACHE: El e acolo unde e şi profită de…
GABI: Ştiu, ştiu! Ă… Tocmai pentru că e factor de decizie, poate forţa nota, dar nu-i normal! Nu-i normal, eu zic că trebuie să facem ceva!
RISTEA CRISTACHE: Bine, GABI, deci, cât ai aici, cât ai aicea? Că nu văd.
GABI: Dacă, dacă n-am fi discutat de atâtea ori, că nu se mai face şi de rest. …[vorbeşte în şoaptă]… Ce vrei tu?
RISTEA CRISTACHE: Nu!
GABI: Trebuie să ne întâlnim sau cum? Nouă mii, nouă mii…
RISTEA CRISTACHE: Bine, lasă-i aicea!
GABI: A fost ca-n fiecare lună de altfel!
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Bine!”.

Sursa: gandul.info

 

Comentariile sunt închise.