Când moţii priveghează, nomenclatura PSD chefuieşte!

E iarnă pe străzi și viscol în sufletele românilor. Sistemul păstorit de USL a făcut noi victime în luna ianuarie. Preţul corupţiei e plătit prin moartea românilor nevinovați, dornici să învețe, să se dăruiască, să construiască. Miile de oameni dornici să trăiască o viaţă normală, de la studenţi medicinişti, jurnalişti liberi sau antreprenori generoşi şi până la ciobanii, pădurarii ori salvamontiştii din Carpaţi, s-au trezit prizonierii un Stat mafiot. Furatul ucide, la propriu, destinele unor tineri ca Aura Ion.

În tot acest răstimp, nomenclatura tranziției benchetuiește, chefuiește, se distrează. Protipendada PSD – de la Victor Ponta și Liviu Dragnea până la Daciana Ponta & Ilie Sârbu – s-au distrat în ziua morții pilotului Adrian Iovan și a sublocotenentului Aurelia Ion, dar și în ziua înmormântării acestora. Unde se va opri nesimțirea? Unde va înceta sfidarea? Dar incompetenţa bazată pe nepotism şi monopol? Obrazul politicienilor a căpătat grosimea copitei de cal. În fața obrăzniciei pantagruelice și a minciunii nemăsurate arătate de clanul Ponta, românii au început să se trezească.

Concetăţeni sătui de hoție contestă întreagă clasă politică îmbogățită pe baza rentelor, a contractelor cu dedicație, a redistribuirilor arbitrare de bani către clientela de partid și de Stat. Premierul dispare dacă stresul impus de mass-media depășește nivelul prevăzut de consilieri. Crin Antonescu acceptă cu greu ostilitatea pe care ieşenii prezenţi la sărbătoarea Unirii i-o acordă.

Dacă Ponta Victor-Viorel fuge total de răspundere, membrii ai cabinetului precum Radu Stroe au avut nevoie de trei zile să-și asume, pe jumătate de gură, contribuția Guvernului la tragedia din Apuseni.

Prea puțini au observat și încă mai puțini au elogiat eficiența inițiativei private în contrast cu impotența Statului român: țăranii din Horea au umilit, prin bun-simț și dedicație, întreaga birocrație adormită și neglijentă din atâtea instituții ale Statului. România caritabilă, România sensibilă, România altruistă e departe de cinismul oficialilor și încremenirea politicienilor. Principiul subsidiarității a învins centralismul. În cuvintele economistului Bogdan Glăvan: „Se mai îndoiește cineva că, dacă moții nu săreau din pat să urce pe munte și nu le ofereau tractoare și motorină jandarmilor și angajaților SMURD, aveam zero supraviețuitori? Se mai îndoiește cineva că miliarde de euro sunt confiscate anual de la cetățeni pentru a finanța o sumedenie de servicii de securitate a căror singură misiune este… siguranța statului și nu a cetățeanului?”

Cel mai bun lucru şi cel mai preţios capital al României îl reprezintă compasiunea şi umanitatea, voluntarismul şi iniţiativa liberă a celor care nu vor să depindă de Stat. Aceasta este partea luminoasă şi optimistă a unui tablou altminteri sumbru. Milioane de cetăţeni ştiu, astăzi, că România ar funcţiona mai bine dacă ar fi condusă de bunul-simţ al moţilor Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Todea. Aceşti oameni n-au fost plătiţi să fie salvatori: să pornească singuri pe drumurile forestiere ale Apusenilor, să încălzească supravieţuitorii accidentului, să aducă pături, să facă focul, să construiască o targă din cetină de brad, să privegheze asupra trupului neînsufleţit al pilotului Adrian Iovan şi să conducă morţii pe ultimul drum…

Aceşti români întrupează idealul cetăţeniei active. Oamenii liberi sunt zestrea cea mai bună a ţării noastre.