Ce negociaza Voiculescu? Cateva indicii ca atacurile PC la PNL nu sunt de forma

Baletul retoric pe care il executa de saptamana trecuta liderii PNL si PC – atentie! – pornit din initiativa celor din urma, nu este o linistitoare “gimnastica de televizor”, nici o furtuna intr-un pahar cu apa, ci involutia normala a unei aliante politice cladita pe baze nefiresti, atat din punct de vedere ideologic, cat si moral.

La vremea respectiva, uimit de cat de rapid l-a cocotat pe cele mai inalte culmi amatorismul multora dintre fostii lideri ai PNL, Crin Antonescu a gasit de cuviinta sa faca din partid pres la intrarea in sediul central al trustului Intact, cu scopul declarat de a ajunge, el insusi, mult mai departe – la Cotroceni.

Drepturile si obligatiile au fost impartite in mod injust:  Crin a venit cu ambitia, iar PNL cu efortul si riscurile aferente (accidentele de munca – in ultima vreme, tot mai dese si mai grave).

Urmarea? Sub Crin Antonescu, liberalii au abdicat masiv de la doctrina, principii, statut, apoi s-au trezit pe post de zilieri la spalatorul de imagine al turnatorului Dan Voiculescu, in fine, s-au transformat in promotorii unor initiative legislative profund anti-reforma, preparate in laboratoarele GRIVCO, pentru a le da un damf de credibilitate, intrucat PC-ului i-ar fi fost imposibil.

Toate astea, pe linia ACD.

Pe de alta parte, nici celalalt pachet de concesii pe care PNL a fost nevoit sa-l care in spate pe distante lungi, cel de pe relatia USL, nu a fost mai putin consistent.

E drept, combinatiile lui Antonescu i-au adus pe liberali la guvernare, dar de la paritate la realitate e cale lunga, astfel ca rezultatele impartirii puterii cu PSD pot fi definite, in ceea ce priveste PNL, printr-un singur cuvant: remorca.

Dupa cum se stie, acest instrument din lumea tractoarelor si camioanelor nu se poate autopropulsa, iar cand il decuplezi in curba intra, de regula, direct in parapet.

Privind cu luciditate relatia PSD-PNL, se poate conchide ca liberalii sunt mai aproape ca oricand de un asemenea deznodamant, dar asta fusese deja anticipat.

Interesanta pentru momentul in care ne aflam este, insa, deteriorarea in viteza a relatiilor dintre PC si PNL.

Trebuie luate in seama trei elemente-cheie: cine sunt acuzatorii, care sunt acuzatiile si care a fost succesiunea atacurilor si a reactiilor la ele, din perspectiva pozitiilor pe care politicienii care s-au implicat direct in disputa o ocupa in ierarhiile PC si PNL.

Primul a iesti la rampa Bogdan Ciuca. „Nu functioneaza protocolul fizic, datorita problemelor de guvernare, problemelor locale. Avem o relatie buna, dar nu functioneaza, motiv pentru care toate pozitiile, declaratiile politice, interpelarile, initiativele legislative pe care vi le prezentam ca fiind ale PC sunt ale PC si nu ale ACD-ului, iar PNL bineinteles are pozitii proprii. Nici pe dansii nu e cazul sa ii intrebati daca sunt ale PC”.

Ciuca nu este doar deputat al partidului controlat de Dan Voiculescu, ci si purtatorul de cuvant al formatiunii. Formal, deci, omul care a initiat atacurile la adresa PNL este, alaturi de presedintele in exercitiu, cea mai avizata voce a PC-ului in spatiul public. In general, purtatorul de cuvant nu vorbeste in nume propriu, ci al partidului/institutiei pe care o reprezinta.

De aceea, devenea de la bun inceput greu de crezut ca ofensiva la care s-a angajat PC-ul impotriva PNL, prin purtatorul de cuvant Bogdan Ciuca, ar fi doar un bazait de musca sau, cum i-a placut premierului sa spuna, “mici frecusuri”.

Crin Antonescu nu s-a grabit sa comenteze acuzatia, dar liberalii le-au dat replica partenerilor din ACD prin purtatorul lor de cuvant, Mihai Voicu, asadar omologul lui Ciuca: „Nu am fost informati in prealabil, din punctul nostru de vedere relatia a functionat si functioneaza normal. Sunt convins ca exista posibilitatea de discutii la nivel de lideri, dar nu cunosc motivele de substanta pentru care dl. Bogdan Ciucasi PC au facut acest anunt”.

Probabil ca liberalii au fost luati prin surprindere de atitudinea partenerilor, cel putin asa rezulta inclusiv din declaratia lui Voicu.

Cert este, insa, ca “Felix” a vrut mai mult, caci prea s-a chinuit sa ajunga la Crin Antonescu.

De obicei, Daniel Constantin – ministru al Agriculturii si presedinte al PC – tace cu harnicie si, sestie, initiativele sale politice sunt lipsite de liber arbitru sau, daca admitem ca el exista, are totusi alt nume – Dan Voiculescu.

De data asta, seful de paie al PC a vorbit chiar mult.

La cateva zeci de ore dupa subalternul Ciuca, Daniel Constantin a spus doua lucruri: a repetat ca protocolul ACD nu functioneaza si l-a aratat cu degetul pe Crin Antonescu, care ar fi ignorat problemele pe care conservatorii s-au tot caznit sa i le puna in vedere. Ce s-a intamplat? De fiecare data, a primit replica de la omolog, Voiculescu scotandu-l astfel pe Crin din barlog pentru a-l implica personal in ceea ce pare a fi o noua batalie “imorala” inceputa de Felix.

O batalie care se afla abia la inceput, in care Dan Voiculescu tatoneaza, deschide fronturi, dar lasasi portite pentru retrageri tactice.

De pilda, si Ciuca, si Constantin, in ciuda declaratiilor fara precedent la adresa liberalilor, au precizat, ca dupa dictare, ca, desi unele drumuri se despart, proiectele ACD si USL raman niste experiente dragi, sunt prioritare, stau in picioare, etc.

In lipsa unor informatii ceva mai consistente, e prematur sa ne lansam in explicatii docte cu privire la motivele pentru care Voiculescu a dat un astfel de semnal, pana unde este dispus sa mearga si ce va obtine la final.

Stim, insa, ca fondatorul PC si al trustului Intact este obligat sa se adapteze rapid la noile paradigme – politica si penala -, ne amintim ca a mai facut-o in trecutul recent.

Nu in ultimul rand, este tot mai evident ca beneficiile politice si cele de ordin personal, care ar fi trebuit sa decurga din asocierea cu Crin Antonescu, sunt incomparabil mai firave decat se asteptase lumea.

Iar perspectivele sunt chiar mai nelinistitoare.