Unii moti nu mai sint ce-au fost
Mi s-a intimplat o ciudatenie cu adevarat. Ma suna cineva care se recomanda, un domn care-mi spune ca e din Rosia Montana si ca vrea sa vorbim doua minute. Ce sa vrea – ma gindesc. Eu am tot iesit la protestele impotriva legii exploatarii aurului la Rosia Montana, am crezut ca e dintre cei pe care-i cunoscusem acolo, chiar daca vorbea cu accent de ardelean, mai intilnisem si dintr-acestia, asa ca nu ma mir. Zic sa opresc un pic unde e el. Dar intreb in prealabil: de unde stiti numarul meu de telefon? Zice – de pe internet. O prima ciudatenie. Numarul meu de telefon e destul de vinturat, nu e cine stie ce secret, dar pe internet nu exista explicit, ca m-ar suna zilnic vorbareti. Eh, imi inlatur eu temerile, o fi vreun hacker care l-a agatat intr-o corespondenta de-a mea, mai stii, nimic nu ma mai mira, nimic nu mai e secret. Dar ce vreti?- mai intreb indoita, deja parea o cunostinta pe care n-o facusem niciodata. Deja intrasem intr-o experienta pe care n-o invocasem. Dar daca omul are vreo problema, poate ar vrea sa-l ajut. Pai zice- eu vreau sa va pun niste intrebari. Hopa. In calitate de ce? Zice – vrem sa stim si noi In Rosia Montana – de ce va impotriviti proiectului de exploatare. Se stie de ce – daca ma sunati-, se stie ce valori promovez si de ce parte a disputei ma aflu. Sa reiau toate cele, nu e cazul. Dom’le zic, nu raspund nici unei intrebari, eu am zis pina acum ce-am avut de zis, pot vorbi cu dvs, desi de fapt nu stiu daca spuneti adevarul si cine sinteti. Mi-e clar, incepe sa fie vorba de cei pervertiti, care sustin ca poti pune cianura-n ceai si e chiar buna daca primesti bani pentru asta, cu conditia sa guste altii. Sau de papusile lor manevrabile. Dau sa plec din locul initial al intilnirii, apare o persoana…si inca alte cinci!!! Chiar ca hopa. O, sinteti cu colindul. Imi certifica faptul ca-s din Alba, mi-arata buletine si-ncep o pledoarie pentru locurile lor de munca. Intr-o parcare, de-a-mpicioarelea, ei cautind sa ghiceasca la mine un mic semn ca le dau dreptate, sau mai stiu eu ce li se ordonase, eu cautind sa dispar, ca vorb-aia, cine sint eu sa rezolv asa o problema. Niciodata astfel de discutii nu-s rodnice. Ei- indoctrinati acut, dar draguti, amabili, respectuosi. Am reluat rapid toate temele, unul din ei repeta mereu “Dar ginditi-va si la noi, noi ce facem??” imperativ catre mine, de parca eram cel putin prim ministru sau Mama India. Adresati-va politicienilor cu intrebarea asta zic, eu pot cel mult sa va distrez la televizor. Chiar, nu-mi dati si voi de munca ceva? Ca as putea sa va cint live Nani Nani,e noul meu single. Pauza…Dar – ma intreaba- ati fost vreodata in Rosia Montana? Intrebarea mea preferata, de parca a fi in locul acela e echivalent cu a avea dreptul sa vorbesti despre el. Nu, n-am fost. Si de ce vorbiti despre ce e acolo daca nu stiti, reiau ei vechiul truc de logica triumfatori. Dar noi romanii de ce vorbim de un personaj numit Mihai Viteazul, ca nu l-am vazut in viata noastra. Pauza..eee, asta e istorie…nu ne luati asa. Noi traim acum acolo si compania asta e singura noastra sansa. Dar peste 20 de ani cind compania n-o sa mai fie ce-o sa faceti, vi se ia si sansa asta. Pauza..Credeti ca ne-am otravi singuri copiii? Eu am o fata de 9 luni zice unul Exploatarea e sigura. Mai documentati-va -ripostez. Pe citi bani afirmati cu tarie voi asta? Mai vedeti demonstratii, argumente ale specialistilor, mai ascultati-i si pe altii, nu numai pe cei care vintura banii si va sugereaza ca exista o singura cale. Chiar asa usor de dresat sinteti? Altfel ma gindeam la moti. Cu respect, ca la niste oameni greu de dus de nas, demni si tari la orice agresiune. Nu asa plingaciosi. Mai bine sa lasam pe fetita de 9 luni sa se faca mare si sa ia ea decizia, de ce ne grabim? Ei, dar nu se va face mare, ca n-are ce minca. Dar minerii din comuna bunicilor mei, Sarmasag- care din tata-n fiu cu asta s-au ocupat, cu mineritul, si lor le-a fost luat, cum de au ce minca, cum de s-au adaptat de ce nu vin sa-mi ceara mie solutii? Sint vremuri grele,da, dar politicienii ni le pot fae mai usoare. Adresati-va lor, oricum va sustin, veti avea laptopuri si plasme color, masinoace in parcari pavate in curti anoste, dar nu veti mai avea cimitirul stramosilor vostri, legatura vie cu trecutul motilor, frumusetea naturii din jur, visele aerisite de ginduri curate, sanatatea intacta… Ei, doamna, oricum cimitirul era prapadit, acum s-a facut unul frumos, cu beton..
Din cind in cind un tip mai retras, cu un aparat –profy- de git ma intreaba: Putem face o poza? Nu. Nu vreau zic, nu e nimic frumos in jur de remarcat. Pai pentru comunitatea nostra. Lasati, sa vina comunitatea si atunci facem poze. Pozele se aranjeaza prea usor, mi-e sa nu-mi strice freza. Ma tot intrebam : ce vor oamenii astia? De ce sa fi venit atita drum sa intilneasca citeva personaje- amintisera si de Mihai Gotiu, care a scris cartea “Afacerea Rosia Montana”- de ce? Nu e ciudat ce raspuns e inclus aici? E cel putin ciudat. Si rau mirositor. Si rau prevestitor.
In orice caz, le-am dat un pont- daca nu mai aveti si chiar nu mai aveti cu ce sa va hraniti copiii si nu mai gasiti nici o sansa cautati-l pe un domn simpatic, poate va fi si generos, va gasi o solutie cel putin, ziceti ca v-am trimis eu. Cine? -intreaba ei usor nedumeriti. Notati-va: Bogdan Naumovici, poate are ceva bani pusi deoparte din publicitatea pentru RMGC. Surprinzator, nu m-au intrebat cine este. Ciudat. Nu le-am furnizat numarul lui de telefon, m-am gindit ca e privat. Curios, nici ei nu mi l-au cerut. Pentru ca – probabil – il aveau in agenda de lucru.
Minerii Apusenilor nu mai tin la Apuseni. Unii moti – nu mai sint ce-au fost. Pacat, locuim aceeasi tara.
Sursa: gianinacorondan.ro
Un bun exemplu de urmat , felicitari!
Comentariile sunt închise.