Laurentiu MihuDupa un an de la instalare, guvernarea USL a plasat Romania intr-o zona a relativului cu o rapiditate care greu ar fi putut fi anticipata chiar si de catre cei mai inversunati critici ai modului in care PSD, PNL si PC au stabilit, atunci cand s-au aliat, ca trebuie acaparata puterea.

Iar aici nu e vorba doar de versatilitatea, fermitatea de cameleon si pozitionarile schizoide executate de premier in chestiuni, de pilda, precum exploatarea (atentie, nu doar explorarea!) gazelor de sist.

Nu, e vorba de mult mai mult – de doua procese macro care, odata finalizate, influenteaza decisiv cursul oricarei tari de pe suprafata globului, nu doar pe cel al Romaniei: revizuirea Constitutiei si redesenarea administrativa a teritoriului.

Ce au aceste procese in comun? Ei bine, nimic mai putin decat ceea ce este mai prost.

Anume, o simpla existenta a unor termene de executie (finalul lui 2013), o incompatibila cu vremurile lipsa de transparenta, un deficit medieval in materie de consultare a societatii civile si chiar a diferitelor ramuri ale Autoritatii, evidenta mutilare a fondului problemei si, pe termen lung, expunerea tarii la riscuri inca dificil de cuantificat exhaustiv.

In fine, supremul numitor comun al celor doua teme lasate de USL in grija parlamentarilor de Teleorman, Crin Antonescu si Liviu Dragnea, tine de condensarea puterii tocmai spre acea zona a politicului care a condus la ceea ce cu pretiozitate am putea numi fentarea modernitatii – baronii locali.

Nu este oare cinic ca tocmai aceia care au pus in opera feudalizarea, la propriu, a sistemului de administrare a tarii sa fie acum mai aproape ca oricand de dobandirea puterii absolute si consfintirea acesteia prin plasarea unor articole convenabile in Legea fundamendala ? Este.

Dar tot adevarat este ca in societatile slabe asa ceva devine la un moment dat inevitabil.

Degeaba se trag semnale de alarma in presa, degeaba prezinta ONG-urile rapoarte, analize,  recomandari (IPP, Expert Forum sau Alianta pentru o Romanie Curata ar merita, pe drept, un laudatio) – toata aceasta munca aduce cu un frustrant si periculos Monolog al surzilor.

Mult mai eficient pare, in schimb, Dialogul surzilor promovat de tandemul teleormanean Dragnea-Antonescu.

Regionalizarea si revizuirea Constitutiei sunt transate in spatele usilor prin negocieri, cu siguranta dure, intre baroni si delegatii lor la Centru.

De aceea, oficial, in spatiul public nu transpira nimic. Cel putin nimic din ceea ce conteaza in mod real.

In cazul modificarii Legii fundamentale, in fiecare zi a saptamanii care s-a scurs tot ceea ce a fost transmis opiniei publice au fost amendamentele ADOPTATE in comisia de specialitate, dar a vazut cineva vreo dezbatere prealabila pe marginea lor? Nope.

Dinamica amendarii amendamentelor si a supunerii lor din nou la vot a avut in vedere strict nemultumirile partidelor care au majoritatea in Parlament.

Liberalul Tudor Chiuariu poate depune marturie si, astfel, confirma ca, daca s-a schimbat ceva in toate aceste zile dupa ce comisia se pronuntase deja, ei bine, acel ceva a fost repus in discutie doar pentru ca el sau vreun coleg de la PSD sau PC au facut presiuni in sensul reevaluarii.

Celelalte voci nu conteaza.

Circuitul revizuirii este inchis, cu toate ca asistam la mutarea centrului de greutate al republicii spre un original de deviant model parlamentar, croit dupa interese individuale sau de grup, in nici un caz nationale.

La fel stau lucrurile in ceea ce priveste regionalizarea.

Nimic din ceea ce este esential nu este supus unor dezbateri care sa angreneze, cumva, un spectru cat mai larg al vietii publice.

Nu stim nimic despre cum s-a gandit actuala putere sa eficientizeze administrarea celor peste 3.200 de localitati, din care jumatate sunt incapabile sa functioneze cu adevarat singure; nu stim nimic despre mecanismele prin care vor ajunge banii in teritoriu; ce stim, oare, despre cum vor fi cheltuite sumele respective?; ce stim despre sursele lor, despre drepturile si obligatiile administratiilor locale; avem vreo idee despre cum va arata, in Romania regionalizata, relatia dintre centru si periferie?; ne este cumva clara schema accesului la fondurile europene? Iar exemplele pot continua.

Stim, in schimb – iar daca insusi domnul Dragnea a tinut sa precizeze asta public, inseamna ca e groasa rau – ca se duce o batalie colosala pe desemnarea capitalelor de regiuni, pe ocuparea posturilor la varful viitoarelor centre regionale de putere, pe conservarea actualului sistem in care alocarile bugetare de la Bucuresti se fac dupa criterii clientelare, s.a.m.d..

In campania electorala, USL a promis, in schimbul voturilor, o noua epoca de LINISTE. Acum ne-o livreaza!

Le mai poti spune ca nu s-au tinut de cuvant?

3 COMENTARII

  1. Da , da si citez ceva in context:

    Ponta cauta functionarul care a schimbat textul votat, zice el, in guvern cu un altul, nu se stie de unde aparut. Apoi, copilul durerii, ne crezi idioti? Pai Monitorul oficial nu publica OUG semnate de functionari, ci de primul ministru! Asta ai semnat, asta s-a publicat. Iar Avocatul poporului, pus de popindau, nu face nimic! Numai el poate contesta OUG, ca asa ati facut la lovitura de stat de vara trecuta, cind ati pus oameni de partid si ca madame de bordel!

  2. super! si din pacate real! spuneti-le celor inconstienti care i-au votat spre ce se indreapta tara, poate se mai trezesc unii la timp!

Comentariile sunt închise.