Delirul persecutiei: El Crin si imbecilii

Crin Antonescu sufera de incontinenta verbala. Dupa ce a afurisit Occidentul intr-un discurs de pomina rostit in stil peronist (ori mussolinian) pe stadion, micul caudillo de Dambovita isi iese din nou din fire si injura ca la usa cortului. Si-a mutat candidatura in zona „padurii nebune” si ii ataca furibund pe cei care vad in aceasta fuga proba fricii marelui chiulangiu national de o competitie veritabila. Cineva spunea ca Sandra Pralong, candidata ARD, n-ar avea sanse in fata demagogului aflat intr-o permanenta transa. Ma indoiesc.

Vladimir Tismăneanu

Sandra Pralong este o intelectuala veritabila, cu merite exceptionale in lupta pentru dezvoltarea societiatii civile din Romania. Poate spune lucruri importante despre ce inseamna educatia occidentala, competitivitatea si criteriile de integritate academica. A fost consiliera pentru problemele diasporei in timpul presedintiei lui Emil Constantinescu. Este o persoana competenta si echilibrata. Pe scurt, tot ce nu este El Crin. Inteleg ca pe acea pozitiei va candidadin partea USL politologul Daniel Barbu, cel care a fost consilierul lui Crin in cele cincizeci de zile cat s-a instalat pe post de tantos interimar la Cotroceni. Va fi o lupta cat se poate de interesanta.

Cand nu mai gaseste argumente, El Crin recurge, ca si Ion Iliescu, la sudalma. Iata ultima-i isprava: „Dacă cineva crede că este îndreptățit să folosească formula «a fugit din București» o poate folosi. Sunt deja imun la revărsarea de ură, de calomnie, de insultă, care îmi este adresată de toată echipa bine hrănită a propagandei băsiste, așa încât o formulă în plus nu mai contează.” Deci aceia care spun adevarul despre comportamentul las si isteroid al celui care s-a infratit cu xenofobul Gigi si care sta sluj in fata lui Felix si a lacheilor acestuia, sunt catalogati automat drept „imbecili”.

Am revazut recent, in cadrul seminarului despre dictatori si dictaturi pe care il tin la mine la universitate, filmul „Downfall” despre ultimele zile ale lui Hitler. Mecanismul mental al Fuhrer-ului, delirul de persecutie al Fuhrerului era exact acesta: toti cei care aveau cea mai mica indoiala privind geniul sau erau „tradatori” (v. cazul Moisescu-Chiliman), „cretini” si „imbecili”, instrumente ale „propagandei iudeo-bolsevice”.

Hitler spunea ca isi urmeaza destinul cu certitudinea unui somnambul. Cam asta stau lucrurile si cu omul nostru din Isaccea. Traind mereu in lumea conspiratiilor, El Crin nu poate vedea decat conspiratii in jurul sau. Este vorba de o patologie mentala care il va pierde, mai devreme sau mai tarziu. Eu unul cred ca mai devreme.

– opinie publicată în Revista 22 –