biserica 6
În investigațiile pe care le-am făcut acum două săptămâni prin Transilvania, am ajuns și în Alba Iulia, locul Unirii de la 1600… Aici, dar și în alte părți din Transilvania, se duce o luptă teribilă, mai mult din umbră, între cei care doresc să aducă la lumină istoria noastră și cei care o vor îngropată, pentru că nu le slujește interesul. Bătălia pentru primordialitatea locuirii în Ardeal este terminată doar în varianta oficială a indivizilor așa-ziși corecți politic, care nu vor să-și supere stăpânii.

Ei bine, dacă în urmă cu câteva secole, atât sașii, cât și ungurii se pretindeau urmași ai… dacilor (scriind și cărți pe astfel de teme fanteziste), scopul acestor pretenții fiind acela de a-și justifica „drepturile istorice” în Transilvania, astăzi, când este evident că doar românii pot vorbi despre o astfel de continuitate, se fac eforturi pentru a-i îngropa pe DACI cât mai mult, pretinzând, printre altele, că românii de astăzi nu prea mai au nicio treabă cu geto-dacii, din punct de vedere al continuității istorice.

Desigur, îngroparea istoriei noastre nu se rezumă doar la geto-daci. Pe lângă continuitatea geto-dacică, sunt și alte momente ale istoriei care s-ar dori trecute sub tăcere, scoase din conștiința omului de rând. Astfel, probele existenței valahilor (românilor medievali) în Transilvania, la venirea ungurilor, sunt o altă problemă pentru nucleele antinaționale din Cluj Napoca, Alba Iulia sau alte orașe din țară, care ne-ar vrea ajunși aici după venirea ungurilor.

Vă reamintesc că cetățile lui Glad (județul Timiș), Gelu (județul Cluj) și Menumorut (județul Bihor), conducătorii valahilor din Transilvania secolului IX, care s-au confruntat cu ungurii,la sosirea acestora, sunt aproape abandonate – nu numai că nu sunt indicatoare spre ele sau panouri explicative lângă acestea, dar mai mult decât atât, în cetatea lui Menumorut este amenajat un teren de fotbal și vestiare, iar în cetatea lui Gelu se cultivă porumb. De necrezut, nu-i așa? Oare cei responsabili de aceste obiective, fie ei din mediul științific, fie ei politicieni, nu știu, nu-i duce capul sau sunt rău intenționați?

Ei bine, în acest context, parcă putem înțelege situația incredibilă și impardonabilă pe care o prezint mai jos…

Citește continuarea aici: http://www.cunoastelumea.ro/descoperire-arheologica-exceptionala-acoperita-la-scurt-timp-cu-pamant-cine-nu-vrea-ca-noi-sa-ne-cunoastem-istoria/

4 COMENTARII

  1. Romanii sub conducerea PSD se pricep mai bine la minciuna si hotie decat la sapaturi arheologice! Pai daca n-a dat nimeni spaga si nu sunt bani multi de furat, pentru ce sa-i intereseze? Va trebui sa vina o zi cand sa dea socoteala pentru cat rau au facut!

  2. De aceste obiective e responsabil poporul Ruman,nu intelectuali Rumani !! Adevarati Rumani cu sufletul in piept , sunt foarte putini in Rumania !! Responsabilii sunt Rumanii care traiesc inca in Eviul Mediu !! Nu e vina Ungurilor !!
    Inca putin,si daca altceva nu,foamea ne va unii pe toti!!!!!!!

  3. Iară fluviul care taie infinit-acea grădină
    Desfăşoară-n largi oglinde a lui apă cristalină,
    Insulele, ce le poartă, în adâncu-i nasc şi pier;
    Pe oglinzile-i măreţe, ale stelelor icoane
    Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane,
    Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer.

    Şi cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră de-aur,
    Insulele se înalţă cu dumbrăvile de laur,
    Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund,
    Cât se pare că din una şi aceeaşi rădăcină
    Un Rai dulce se înalţă, sub a stelelor lumină,
    Alt Rai s-adânceşte mândru într-al fluviului fund.

    Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi – o ploaie –
    Snopi de flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie
    Şi de vânt scutură grele omătul trandafiriu
    A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădeşte
    În troiene de ninsoare, care roză străluceşte,
    Pe când salcii argintoase tremur sânte [sfinte] peste râu.

    Aeru-i văratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,
    Florile-izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri,
    Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald;
    Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine
    Vioriu sclipesc surprinse într-a lunei dulci lumine,
    Rar şi diafan ţesute de painjeni de smarald. (…)

    Ăsta-i Raiul Daciei veche,-a zeilor împărăţie:
    Într-un loc e zi eternă – sară-n altu-n vecinicie,
    Iar în altul, zori eterne cu-aer răcoros de mai;
    Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
    După moarte vin în şiruri luminoase ce învie –
    Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la Rai

Comentariile sunt închise.