„Printr-o colaborare cu toate forţele, parteneriatul SUA-România va avea un potenţial nelimitat”. L-am citat pe Hans Klemm, ambasadorul SUA la București, în discursul său de vineri prilejuit de aniversarea (anticipată) a Zilei Independenței Americii.
În aceeași zi de vineri, 1 iulie, cotidianul Evenimentul Zilei anunța un posibil înlocuitor al lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia Serviciului de Informații Externe (SIE): „Preşedintele Klaus Iohannis ar fi negociat cu UNPR numirea unui nou director al spionajului extern în persoana liderului progresist Valeriu Steriu, a declarat secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu. Contactat de EVZ, Steriu spune că el nu a negociat funcţia de director SIE. Liderul PSD Codrin Ştefănescu a spus la Antena 3 că informaţia vine din două surse: fostul deputat Gelu Vişan (PMP) şi unii membri UNPR. Codrin Ştefănescu a spus că o serie de UNPR-işti s-ar fi plâns în discuţii informale că „e posibil sa fie o vânzare” a partidului lor către PNL pentru ca Steriu să preia SIE. Contactat de EVZ, Valeriu Steriu a declarat: „Subiectul şefiei SIE este prea serios pentru a fi discutat public în aceşti termeni”.
Prelucrătorul prin așchiere…
Am luat cu stupefacţie act de cele afirmate în textul de mai sus. Nu că ar da cineva doi bani pe ce crede Codrin Ştefănescu sau pe informaţiile deţinute de membrii UNPR… Dar nu iese fum fără foc…
Ce-l recomandă pe Valeriu Steriu pentru serioasa responsabilitate de şef al spionajului românesc? Bine, dar ce-l recomandă pe Valeriu Steriu pentru şefia unui însemnat partid parlamentar? Şi ce anunţă actele întreprinse de Steriu în această calitate? Cine ar fi crezut că un lider, aparent efemer, conjunctural, al unei formaţiuni politice, va manifesta iniţiativa, determinarea şi anvergura de a opera importante mutări pe scena politică autohtonă?
Am avut onoarea şi plăcerea de a-l cunoaşte pe Valeriu Steriu, în urmă cu vreo doi ani, am conversat îndelung pe nişte teme de subvenţii agricole (doar în teorie, practic n-am simţul agrar prea dezvoltat…), nu pot spune că-l cunosc bine, nici că mi-am format o părere definitivă în ceea ce-l priveşte. De fapt, realizez acum că toate eforturile desprinse din conduita sa generală aveau ca scop tocmai împiedicarea formării unei păreri de către interlocutorii săi…
Am căutat informaţii despre domnia sa în aria publică şi, mărturisesc că în loc de răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus şi le-am citat mai sus, m-am ales cu o sumă de alte întrebări de aceeaşi factură… Dar ce-l recomandă pentru gradul de colonel, pentru cariera sa în domeniul agriculturii, pentru cursurile de formare pe care le-a urmat? Ce-o recomandă pe soţia sa pentru poziţiile ocupate?
Spre deosebire de alţi politicieni, neglijenţi cu propagarea în virtual a detaliilor devenirii lor, indolenţi, nepricepuţi sau doritori de a ascunde mare parte din trecut şi prezent, Valeriu Steriu se străduiește să apară drept o carte deschisă.
Pe machiavelli.ro, „Portalul profesioniştilor în politică”, căruia cele mai multe persoane publice din România îi refuză chiar şi cea mai sumară şi mai obligatorie informaţie, Valeriu Steriu este descris în cele mai mici (şi flatante amănunte), într-un text la a cărui redactare a participat, neîndoielnic, site-ul oferind şi link-urile CV-ului său şi al autobiografiei sale, documente cu valenţe literare bogate care mi-au creat o emoţie asemănătoare cu scrierile lui Petre Ispirescu, pe care îl devoram în pruncie cu infantila convingere că am de-a face cu un scriitor realist.
„Am absolvit Liceul Industrial George Coşbuc din Bucureşti şi am obţinut calificarea de prelucrător prin aşchiere, meserie de care sunt foarte mândru”, spune Valeriu Steriu. „După absolvirea liceului, am fost admis la Universitatea Politehnică din Bucureşti, la Secţia Maşini Unelte”, scrie Steriu.
Mărturisesc că nu mi-a fost dat să cunosc până acum un absolvent al liceului Coşbuc din Bucureşti care să rămână din relaţia cu prestigiosul colegiu cu mândria de a se fi calificat ca prelucrător prin aşchiere…
Trebuie arătat că, în anii ’80, toate liceele din România aveau un profil industrial. Dacă în principal se oferea o diplomă de bacalaureat, în subsidiar, absolvenţii obţineau un certificat de calificare, un rău necesar, o a doua şansă pentru situaţia nefericită în care erau respinşi la facultate, nu se puteau angaja nici conţopişti pe pile, şi era musai să meargă în câmpul muncii. Steriu pare că a ales cu scop Coşbuc, pentru şansa de a deveni prelucrător prin aşchiere…
…ajunge locotenent-colonel cu nouă luni de Armată!
„Pe vremurile acelea trebuia însă să mergi în armată, aşa că în septembrie 1983 am fost repartizat în Ploieşti la unitatea de artilerie. În timpul celor nouă luni mi-am cunoscut cea mai mare parte din colegii de facultate”. Valeriu Steriu a făcut aşadar armata cu termen redus (TR), după ce a fost admis la facultate. TR-ul era, pentru mulți, un fel de „lasă-mă să te las!”, un stagiu militar „de catifea”, după care viitorii studenți erau lăsați la vatră cu gradul de sublocotenent.
Conform listelor publicate de MApN în anul 2012, Valeriu-Andrei Steriu, fără a fi fost concentrat vreodată (practică apusă după Revoluţie), a fost avansat în anul 2010 de la sublocotenent la locotenent-colonel. Un om care n-a avut legătură cu Armata! Ştiu, în UNPR sunt chiar şi generali fără mare trecut militar, dar măcar au stat prin preajma cazărmilor din când în când, au numărat gamele şi au sortat izmene, au avut uniformă kaki, au semnat pe ştat, ceva…
Așadar, Steriu a efectuat nouă luni de armată şi a mers la facultate, anume la Politehnică, la TCM. Între 1984 şi 1989 a urmat Inginerie mecanică, Inginerie în afaceri, Maşini şi Unelte iar în 1989 a luat licenţă de inginer.
A fost repartizat la Întreprinderea Electrofar ca stagiar (informația asta nu mai apare în CV, dar o regăsim în autobiografia romanţată…). De la Electrofar pleacă în 1990 la MTIL Rom SRL, conform CV. Bine, n-avea cum să lucreze la un SRL în 1990, că legea 31 e din 1991, în 1990 funcţiona încă primitivul decret 54… Dar probabil că întâi s-a angajat Steriu şi după aia s-a făcut sereleul.
MTIL Rom era Kodak în România, reprezentanţa reputatei companii americane Eastman-Kodak…
Cineva, sus, la Washington, îl iubește pe Steriu încă din 1990
Conform aceluiaşi CV, Steriu se califica în 1990 pentru un stagiu de pregătire în SUA, organizat de guvernul american: „Curs al Departamentului Statelor Unite pentru Agricultură” cu obiectul „Importul şi exportul produselor agricole”.
Steriu avea 25 de ani, era inginer mecanic şi lucra la o întreprindere de Stat… De ce i-ar fi oferit cineva un curs de formare în agricultură?! Mai mult, un curs despre import şi export, în condiţiile în care: 1. în România nu exista în 1990 o lege a societăţilor comerciale; 2. nu exista conceptul de TVA, se plătea un impozit pe circulaţia mărfurilor; 3. nu exista o rată de schimb stabilă; 4. Nu se cunoştea statutul proprietăţii agricole!!! Ce Dumnezeu, poate vă amintiţi cum arăta anul 1990 în România!
Acum vine partea cea mai interesantă: cursul cu pricina nu există! Conform istoricului programelor de formare americane implementate de Departamentul de Stat American în România, acestea au început în anul 1991!
O fi făcut Valeriu Steriu multe şi însemnate cursuri internaţionale dar pe ăsta n-avea cum să-l facă…
Ce-a făcut în schimb:
– 2008 – Diplomă de Doctor în Economie Agricolă
– 2001- Curs la Banca Mondială, Moscova,
– „Strategia rurală de dezvoltare între 2001-2005 în Europa de Est şi Asia”
– 2001 – Curs la Banca Mondială, Bucureşti
– “Evaluarea sistemului pentru cercetare şi dezvoltare în agricultură”
– 2000 Olanda ,Curs organizat de Ambasada Olandei în România şi Ministerul Agriculturii, “Cercetarea şi extensia agricolă în Uniunea Europenă: Surse de finanţare şi grant-uri”
– 1994-1998 USA Cursuri ale Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională.
Deci ceva în America tot a făcut…
Întemeietorul SAPARD
„În 2001 Banca Mondială din România a lansat un program menit să ajute agricultura, prin finanţarea unor proiecte publice şi private, iar Valeriu Steriu, în calitate de preşedinte al asociaţiei APRIL, a prelut coordonarea echipei şi a programului prin care 154 de fermieri şi procesatori primesc ajutor în valoare de 8 milioane USD. În urma succesului înregistrat cu acest program, Valeriu Steriu a fost numit secretar de stat pe probleme de integrare europeană şi internaţională, de către Ilie Sârbu, ministrul Agriculturii din acea perioadă. Astfel, în octombrie 2001 am început unul dintre cele mai curajoase şi interesante proiecte din viaţa mea. România se afla în plin proces de aderare la UE, iar eu a trebuit să lucrez la cel mai greu capitol de negociere, respectiv Agricultura”, relatează Valeriu Steriu.
La numai câteva luni de la aderarea la UE, Valeriu Steriu a reuşit să pună bazele Agenţiei SAPARD şi Direcţiei Generale de Dezvoltare Rurală din cadrul MADR.
„În iunie 2004 am încheiat negocierile cu UE la capitolul Agricultură. Nu a fost un moment de final, ci un moment de început. Un început cu multe provocări în faţă, cea mai mare dintre acestea fiind aducerea agriculturii României la acelaşi nivel cu cea europeană”- am citat din același Valeriu Steriu.
Combinația cu Valvis, ițe care duc la CIA
Dar la APRIL cum a ajuns? Şi ce e aia?
Între anii 2005-2009, conform Cv-ului pe care l-am invocat mai sus, Steriu a fost „Vicepreşedinte LaDORNA (LACTALIS din 2008) şi preşedinte al APRIL, Asociaţia Naţională din Industria Laptelui”. Adică, Steriu a lucrat pentru Valvis. Vă amintiţi de Jean Valvis?
„Jean Valvis, născut la 16 iulie anul 1954, în Atena, om de afaceri cu cetățenie greaca şi elveţiană, este unul dintre cei mai cunoscuți antreprenori din mediul local de business. De numele sau se leagă tranzacțiile cu două dintre cele mai importante multinaționale: vânzarea Dorna Apemin SA către Coca-Cola Hellenic Bottling Company și The Coca-Cola Company și, în anul 2008, vânzarea companiei Dorna Lactate și a brandului La Dorna către Lactalis. În prezent se ocupă de dezvoltarea brandului de apă Aqua Carpatica, al celui de vin Domeniile Sâmbureşti, dar şi de afaceri în domeniul energiei verzi şi al agriculturii bio” – (ro.wikipedia.org).
Valvis e un grec care se crede elveţian, sprijinit în tinerețe printr-un program de burse Onasis. Exact, Aristotel Onasis, al doilea soţ al celebrei văduve a fostului președinte american John Fitzgerald Kennedy, asasinat în data de 22 noiembrie 1963. Onasis, despre care se zice că a fost în relaţii apropiate cu CIA și chiar că ar fi comandat asasinarea lui Kennedy.
În România, Valvis a făcut bani tot cu americanii. Coca Cola a cumpărat acea apă (Dorna) şi nu alta, se pare nu întâmplător.
Apa pe care o îmbuteliază în prezent Valvis, Aqua Carpatica, a generat nenumărate scandaluri: în primul rând că cică nu are nitraţi dar se pare că are, cel puţin cea plată… în al doilea rând probleme de marcă, cu AC, Alianţa Civică, uzurpare de siglă, şi apoi cu apa sârbească Voda Voda, care recent a şi câştigat procesul cu Aqua Carpatica…
Cu scandaluri cu tot, Aqua Carpatica face bani tot în State… Citez: „Antreprenorul elveţian de origine greacă, care a cunoscut succesul în business în România, spune că a poziţionat Aqua Carpatica în Statele Unite ca un brand premium ca preţ, care să se bată cu Evian sau San Pellegrino. Dacă brandul franţuzesc Evian costă 2,7 dolari sticla de 1,5 litri la raft, Aqua Carpatica are un preţ de 2,99 dolari, afirmă el.
„Am intrat deja pe rafturile unor retaileri americani. De SUA mă ocup personal (…). Preţul pe care l-am pus este o decizie clară de marketing, de poziţionare. Noi vrem să fim un Rolls-Royce al apelor minerale“, a menţionat el. (Ziarul Financiar 13 iulie 2015)
Conexiunile familiei Steriu cu SUA și Israel
Revenind la Wikipedia… Se remarcă note asemănătoare între paginile româneşti ale lui Valvis şi Steriu.
Pagina lui Steriu e una făcută expres în ideea de reclamă. Autorul care a postat în 2007 nu mai e activ şi nici nu are alte contribuţii, pagina are probleme, nefiind în formatul standard al Wikipedia, iar bibliografia e incompletă sau inexistentă… ceea ce demonstrează că nu notabilitatea lui Valeriu Steriu i-a conferit acestuia interes enciclopedic ci, ca la multe personulităti autohtone, prestigioasa enciclopedie virtuală a fost folosită pentru publicitate politică. Autorul textului nu e un enciclopedist consacrat, ci un postac plătit.
Citez acum de pe platforma pressone.ro, dintr-un amplu material semnat de Iulia Marin şi postat în 26 martie 2016:
„La o simplă căutare pe Google, aflăm detalii inedite despre firma familiei Steriu: Sterochem SRL apare pe site-ul unei corporații israeliene, Dead Sea Works LTD (care face parte din ICL-Group), drept una dintre sucursalele sale din Europa.
Dovada că nu avem de-a face despre o coincidență de nume este chiar adresa înregistrată pe site-ul concernului israelian: sediul este în București, pe strada Ion Oteteleșanu nr. 5. Aceeași adresă apare și în Monitorul Oficial nr. 2028, din 16 octombrie 2002.
La acea dată, cu prilejul primei hotărâri adoptate de conducerea firmei, Adunarea Generală a Acționarilor de la SC Sterochem International LTD-SRL București se compunea din: Steriu Ioan și Steriu Rodica (părinții lui Valeriu Steriu), Steriu Alexandru-Ion (fratele lui Valeriu Steriu), cu dublă cetățenie română și britanică, care își avea domiciliul chiar pe strada Oteteleșanu nr. 5, unde se află filiala din România a Dead Sea Works, și un cetățean german, Weiser Oktavian.
Concernul israelian ICL-Group, din care face parte Dead Sea Works LTD, are sediul la Tel Aviv și este specializat în producerea și distribuția de îngrășăminte chimice.
Actualul CEO, Nil Girad, este locotenent-colonel în rezervă și a lucrat în ministerul israelian al Finanțelor.” Deci, familia Steriu e asociată cu cei mai buni prieteni ai americanilor, israelienii.
Continui să citez din pressone: „În 2002, deci în perioada în care Steriu era secretar de stat în Ministerul Agriculturii, revista Capital publica un articol cu titlul: «SAPARD, între miza economică și cea politică».
SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) – program de finanțare cu fonduri europene a proiectelor din agricultură – avea, la acea dată, o agenție dedicată. Mai târziu, coordonarea Programului SAPARD a fost inclusă în atribuțiile APIA – Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură.
Acest detaliu este important, pentru că numele lui Steriu se leagă de SAPARD atât în acea perioadă, cât și mai târziu, când fondurile din agricultură vor fi alocate de către APIA.
(…) Soția lui Valeriu Steriu, Simona, a schimbat în 2014 trei locuri de muncă: de la Banca Mondială a ajuns la SC BIF SRL, iar, în luna decembrie a acelui an, a fost angajată în Ministerul Agriculturii.
Mai exact, în funcția de director general adjunct la APIA – Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură.
Simona Steriu nu a petrecut multă vreme la APIA. În prezent, ea este consilier economic la Consulatul General al României din Los Angeles.”
Deci şi Simona Steriu+USA=LOVE, via APIA, off course…
Familia Steriu, de la batrânul Ion, la juniorul Alexandru, la fratele Valeriu şi soţia sa, Simona, are câteva repere stabile în viaţă: agricultura, politica, comerţul exterior, banii publici, fondurile externe.
E drept, agricultura a venit mai târziu în poveste, oarecum intempestiv…
Citiţi mai mult pe puterea.ro
