Dormiti linistiti! TIRANIA nu pandeste dupa colt!

Singurul lucru pe care l-am asteptat cu interes de la Traian Basescu miercuri seara nu a fost daca ii va numi sau nu pe Nitu ori pe Bica si pe Hosu la Parchete, ci cum va justifica aceste numiri. Americanii ii spun „spin”, pentru care echivalentul romanesc ar fi „intorsul ca la Ploiesti” sau „datul pe dupa cires”. Este arta politicianului pe care faptele nu il ajuta sau il fac de rusine ori de ras de a le rastalmaci si a le ascunde intr-un hatis de vorbe goale pana cand devin greu de decelat. Basescu s-a dovedit un virtuoz al acestei arte si, de aceea, sarcina restabilirii faptelor este urgenta. Iar ceea ce ne releva faptele este ceea ce tot americanii numesc „the incredible shrinking president”, un fel de „…nici nu stii cat de mic incepi sa fii”.

Sarcina justificarii numirii lui Tiberiu Nitu era una grea dupa ce il respinsese cu numai cateva luni in urma, broasca era deosebit de mare si dificil de inghitit. Traian Basescu a reusit totusi sa o inghita, dar asta nu este cel mai grav lucru imaginabil. Politicienii, se pare, fac acest exercitiu zilnic. Basescu a spus ca „desemnarea lui Nitu nu era un targ e nerefuzat cum i-au spus multi” si a continuat sustinand ca “acordul de coabitare nu ma obliga la desemnarea unui candidat pe care nu l-as fi acceptat: La pagina 4, “Spatii de cooperare si modalitati de cooperare”, se scrie: daca sunt puncte de vedere diferite va avea prioritate decidentul final. Nici eu nici premierul nu putem aplica altceva, daca vrem sa reziste pactul. Printre domeniile enumarate se afla si numirea procurorului general, procuror sef al DNA etc. Deci nu ar fi fost nicio incalcare a pactului daca respingeam propunerea ministrului [Justitiei]”.

Presedintele are perfecta dreptate: Nu era o propunere de nerefuzat (mereu aceasta referinta la “Nasul”) iar, daca ar fi refuzat-o, Traian Basescu nu ar fi incalcat Pactul de Coabitare. Ceea ce vrea sa sugereze presedintele cu acest “spin” este ca, de vreme ce nu era obligat, rezulta ca nu a existat un compromis (sau “un targ” cum ii spune domnia sa) dar, in realitate, nu rezulta deloc asa ceva, mai ales ca Basescu a avut grija sa nu dezminta explicit ca a existat un asemenea compromis sau targ. Dimpotriva, concluzia rationala este ca Basescu a incheiat de buna voie, neconstrans, din convingere, o intelegere cu Ponta privind numirile procurorilor controversati in frunte cu Nitu. Or, exact acesta este lucru care i-a fost reprosat si inainte si dupa nominalizari: Ca a abdicat de la principiul Independentei Justitiei si al anticoruptiei fara sa fie obligat sa o faca. Acesta este lucrul cel mai grav care s-a petrecut. De altfel, in acelasi sens merge si afirmatia presedintelui ca prima oara l-a respins pe Nitu pentru ca n-a avut o discutie in ceea ce il privea cu Mona Pivniceru, dar ca, deindata ce a avut-o cu Ponta, Nitu a devenit digerabil. Altfel spus, Nitu a fost inacceptabil cata vreme nu a existat o intelegere in ceea ce il priveste cu ministrul Justitiei si a devenit acceptabil in momentul in care intelegerea s-a produs. Ceea ce a incercat sa escamoteze Basescu, de fapt, sunt doua lucruri grave. Primul este ca intelegerea politica pe Justitie a devenit in mod evident regula zilei si, prin urmare, principiile, independenta si celelalte valori au fost aruncate peste bord si al doilea ca a facut-o in mod deliberat si perfect constient de consecinte. Ceea ce confirma o afirmatie facuta saptamana trecuta de Dan Turturica si care trebuie sa fi durut rau la Cotroceni: Politicianul l-a inghitit cu adevarat cu totul pe Marinar.

Bineinteles ca Basescu nu vrea sa vedem lucrurile in acest fel. In acelasi discurs de joi el a tinut sa ne asigure ca “voi sanctiona public, fara ezitare, orice eventuala abatere, dar din cei sase nu cred ca vreunul va intra in catregoria celor subordonati politic, ei nici nu pot fi controlati politic, nu exista mecanismul de subordonare”. Din nou, Basescu are dreptate. Mecanismul nu exista. El tocmai a fost creat prin instituirea criteriului intelegerii politice la varf pe Justitie. Daca cei sase nu puteau fi controlati politic pana acum, de acum, prin insasi procedura numirii lor, au devenit controlabili politic. Mesajul pentru procurori este limpede: “Noi v-am facut, noi va omoram!”. Mesajul pentru public este diferit: “Stati linistiti, totul este sub control. Aveti incredere, voi sanctiona fara ezitare orice abatere”.

Dar uite ce se intampla cand “politicianul il inghite pe marinar”. Pierzi increderea, si de aici, din aceasta pierdere de incredere se trage si “incredibila diminuare” a presedintelui. Am primit un exemplu chiar saptamana aceasta si nu de oriunde, ci chiar din America. Acum zece zile, presedintele Obama, cel mai democrat, deschis, progresist, cool etc. presedinte al Americii a tinut un discurs la o universitate din statul Ohio in care a spus ceva de felul: “Din nefericire, ati crescut ascultand voci care va avertizau fara incetare ca guvernamantul (statul) este o entitate separata, sinistra, aflata la radacina tuturor problemelor noastre (…). Va avertizau ca tirania pandeste intotdeauna dupa primul colt. Trebuie sa respingeti aceste voci! Pentru ca ceea ce sugereaza ele este ca experimentul nostru curajos, creativ si unic in materie de auto-guvernare este, cumva, o facatura in care nu poti avea incredere” O saptamana mai tarziu, (re)izbucnea scandalul Benghazi, in care guvernul federal a escamotat grav evenimentele care au dus la uciderea a patru americani, inclusiv a ambasadorului american in Libia, prezentand un atac terrorist drept o demonstratie scapata de sub control. Alte doua zile mai tarziu exploda bomba ca IRS, Fiscul american, si-a directionat controalele impotriva fundatiilor conservatoare care formau opozitia la actuala administratie de la Washington, iar dupa alte doua zile s-a aflat ca Departamentul de Justitie a ordonat (si a obtinut) registrele cu convorbiri telefonice din ultimele doua luni ale tuturor reporterilor Agentiei Associated Press.Toate convorbirile, cu toate sursele, indiferent de subiect.

Cu asemenea schelete in dulap, nu este o surpriza ca mesajul transmis de Obama este: Dormiti linistiti, nu exista niciun pericol de tiranie dupa colt! Statul este prietenul vostru si este aici ca sa va ajute. Aveti incredere in Stat, de restul ne ocupam noi. Este, in esenta, acelasi mesaj pe care il transmite Traian Basescu: “Aveti incredere”, “voi sanctiona”, “nu exista niciun pericol” de nedreptate, de arbitrar, de control politic, de calcare in picioare a individului “Eu si (in urma intelegerii) Ponta suntem pastratorii independentei si libertatii Justitiei pentru ca, nu-i asa, “traim in cea mai buna dintre lumile posibile”. Pana si America si-a dat binecuvantarea. Ei bine, NU, nu traim in paradisul fara griji al coabitarii, iar suspiciunea si neincrederea in Stat si in cei care il conduc au devenit de-acum o datorie patriotica.