… Elena Udrea are dreptate: Adriana Saftoiu poate fi presedinte! (sau despre doamne si barbati)

… zica cine ce-o zice, presedintele are o capacitate de persuasiune ceva de speriat (sic). Nici n-a inchis bine gura in interviul in care declara ca, in locul lui Pavelescu de-ar fi (buna !), ar insfaca fara ezitare stindardul monarhiei, ca temporalul (nadajduiesc) sef al PNTCD a si organizat o conferinta de presa in care a fluturat victorios steagul cu pricina in fata mass media. In aceste conditii, nici nu-i de mirare ca Elena Udrea, sensibila de cand o stim la persuasiunile prezidentiale, a reactionat si ea imediat la declaratia conform careia candidatura unei femei la presedintia Romaniei ar fi nu doar de asteptat, dar si benefica.

Intr-un blog publicat pe site-ul adevarul, fostul ministru a marturisit ca este, ghici ciuperca ?, intru totul totului de acord : « Impunerea acestei teme de dezbatere de o manieră atât de serioasă dovedeşte o transformare semnificativă şi pozitivă a percepţiei publice faţă de rolul femeii în societate, în general, şi rolul femeii în politică, în particular. Pentru prima dată după 1989, se discută cu adevărat serios despre faptul că o femeie ar putea ocupa prima funcţie în stat. Se recunoaşte astfel implicit rolul benefic jucat de femeile care activează acum pe scena politică românească în măsura în care activitatea acestora a dus la transformarea unui domeniu eminamente patriarhal într-unul fără discriminări semnificative pe criterii de gen. S-a ajuns într-o foarte mare măsura la conştientizarea faptului că nu contează atât de mult dacă un politician poartă sau nu tocuri şi poşete atât timp cât îşi face treaba. »

La un subiect atat de important, n-o sa ne poticnim in consideratii stilistice si limba de lemn. Textul cu pricina continua in acelasi ton, cu observatii altminterea de bun simt in marea lor majoritate – nu le mai repet, se pot citi in original pe site-ul cu pricina. In principiu, Elena Udrea are dreptate. Repet, in principiu : « O femeie într-o funcţie importantă nu trebuie să fie nici o situaţie exotică şi nici să fie percepută ca un risc asumat. » Principiile ca principiile, dar practica ne omoara. Cum cantau copiii aia in « Racheta Alba », daca va mai amintiti : « Teoria sine praxis est cum rota sine axis. » Iar in practica, Elena Udrea face macar doua greseli semnificative – una scuzabila, cealalta mai putin.

I-auzi una : Oricat de mult se declara impotriva discriminarii pozitive (prietenii stiu de ce), impulsul se dovedeste irezistibil : cand femeile sunt « doamne », barbatii nu pot aspira la statutul de « domni ». Nu in aceeasi fraza, cel putin. (« Ultimii ani – mai ales de când Traian Băsescu a arătat încredere multor femei care doreau să facă politică şi le-a promovat pe acestea în funcţii importante – au creat, în mentalul colectiv, percepţia că doamnele pot face lucruri mai bune decât bărbaţii. ») Asta e, nu suntem « domni », sarutam mainile si mergem mai departe la greseala cu adevarat importanta.

I-auzi doua : Întrebată ( la B1TV) dacă intenţionează să se înscrie în cursa electorală, Elena Udrea a răspuns: « Cred că orice om politic, care face carieră politică, şi eu sunt un politician de carieră (…) se gândeşte ca la un moment dat să poată să fie în situaţia de a candida. » (Incercarea ulterioara de dres busuiocul nu mai conteaza.) De ce reprezinta aceasta declaratie o greseala majora ? Ne-o spune Max Weber, cel care a teoretizat pentru prima oara diferenta intre politicianul « amator » si cel « de profesie » : pentru ca vanitatea (puterea de dragul puterii) si lipsa de responsabilitate se numara printre pacatele politicianului de profesie (Beruf). Iar daca in germana « Beruf » inseamna depotriva « profesie/meserie » si « vocatie », in limba si realitatea noastra exista o prapastie uriasa intre cele doua. Politiceni de profesie avem cu miile. Politicenii de vocatie pot fi numarati pe degete, iar Elena Udrea cu siguranta nu se incadreaza printre acestia. Dincolo de pacatele mai sus pomenite, ii lipseste realismul. Din motive pe care nu le mai discutam, tocurile si posetele s-au lipit de ea ca marca de scrisoare. Nici una dintre femeile politician mentionate de Udrea n-a avut parte de o asemenea imagine. De la Margaret Thatcher la Madeleine Albright, si dela Segolene Royale la Aung Sang Suu Kyi.

Atat Traian Basescu cat si ecoul Elena Udrea au dreptate. In principiu : o Romanie satula de politiceni de profesie dar fara vocatie e pregatita pentru un candidat femeie la presedintia tarii. Si, intamplator, PDL are asul pe maneca. Atata doar ca, precum in bancurile de la Radio Erevan, nu era Volga, ci bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a luat. Nu Elena Udrea, ci Adriana Saftoiu. Am prezentat cu alta ocazie argumentele pe larg, asa ca acum ma voi multumi sa le enumar in fuga. Daca vrea cu adevarat sa castige urmatoarele alegeri prezidentiale, dreapta romaneasca are nevoie de un candidat « de centru-dreapta ». Centru-dreapta, pre limba noastra, inseamna un candidat care sa depaseasca dihotomia « pro » sau « anti » Basescu. Un candidat care sa penalizeze deopotriva derapajele lui Basescu si pe cele ale lui Ponta si/sau Antonescu. Un candidat care sa poata vorbi deopotriva cu Vasile Blaga si cu Sever Voinescu. Cu Monica Macovei si cu Andrei Chiliman. Cu MRU si cu TRU. Un candidat care sa aiba deja vizibilitate, fara a fi perceput ca parte din sistem. Un candidat care sa fi demonstrat deja ca isi poate sacrifica viitorul politic de dragul principiilor. Un candidat care, fara sa cada in vulgaritate si tabloidizare, inspira deopotriva simpatie si seriozitate, fara a putea fi acuzat de coruptie.

Bifati “casutele”. Iese Adriana Saftoiu. Iar cine nu intelege, sa nu inteleaga.

Sa-si poarte crucea.

Articol publicat pe Contributors.ro