„Am ajuns prea târziu. Zimbrii ne-au învins”. Joep Van de Vlasakker, specialistul care a supravegheat transportul celor 14 zimbri aduși în Munții Țarcului din Germania, Elveția, Belgia și Franța, aruncă un zâmbet complice către audiența selectă, adusă cu mașinile de teren în vârf de munte.
Gardul electric aflat la limita zonei de aclimatizare este rupt. Unul dintre zimbrii aduși vineri, 12 iunie, în comuna Armeniș, a trecut prin toate sistemele de securitate și a evadat în sălbăticie. Sub ochelari rotunzi, Joep își ascunde cu greu bucuria că, după ani de expertiză, natura l-a luat, iar, prin surprindere.
Este sâmbătă, 13 iunie, ziua în care echipa de la Worl Wide Found (WWF) România, alături de partenerii locali cu care dezvoltă proiectul de repopulare a Carpaților cu uriașii dispăruți din fauna României, a invitat jurnaliști români și străini să asiste la unul dintre cele mai emoționante momente ale muncii lor: eliberarea în deplină sălbăticie a turmei de 14 zimbri, venită acum un an în munții transilvăneni, care a trecut testul zonei de aclimatizare.
Condusă de Romanița, femela alfa adusă din Hațeg, aceasta este prima turmă „completă” care ia drumul libertății. Mai numără 14 exemplare după ce, anul trecut, doi masculi au murit de boala „limbii albastre”, venită în România cu încălzirea globală. Turma a fost construită de echipe întregi de specialiști care au cartografiat genetic zeci de zimbri, ca să găsească mixul cel mai adecvat pentru a da naștere, în libertate, unor exemplare puternice, capabile să readucă ecourile unor mugete legendare, de mult uitate în memoria sălbăticiei Carpaților. Efortul este uriaș pentru că majoritatea zimbrilor din Europa sunt descendenți a trei mari linii genetice, care au supraviețuit măcelului din perioada Primului Război Mondial, când specia a fost adusă în pragul extincției. Consangvinizarea ar duce la un declin al populațiilor care se refac, încet-încet, în mai multe focare de pe „vechiul continent”. Ceilalți 14 zimbri, sosiți cu transportul de vineri, le-au luat deja locul în aria de aclimatizare, în care vor învăța, treptat, cum să supraviețuiească pe cont propriu în sălbăticie, fără să fie asistați de experții care i-au supravegheat și hrănit până acum în grădini zoologice sau rezervații naturale. La început, vor sta într-o zonă de aclimatizare de aproximativ 15 hectare. Apoi vor avea acces la o zonă de semilibertate, de 160 de hectare
Viceguvernatorul BNR, la prima descălecare a zimbrilor
„La gard”, limita zonei de securitate care este concepută pentru a ține zimbrii în siguranță, s-au strâns personajele-cheie din proiectul de la Măgura Zimbrilor, comuna Aluniș, județul Caraș-Severin: Wouter Helmer, directorul de conservare Rewilding Europe, Magor Csibi, directorul WWF România, Joep Van de Vlasakker, consultantul care a supravegheat cele două transporturi de zimbri către Aluniș, dar și aclimatizarea lor în munții României, ambasadorul Olandei la București, Johannes Hendrik Mattheus Van Bonzel Petru Vela, și primarul comunei Armeniș, cel care a repezentat în tot acest timp comunitatea locală și a făcut oficiile de gazdă. Modest, îmbrăcat „în civil” și însoțit de familie: soția și copiii, Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR și ambasador WWF, asistă la prima descălecare a zimbrilor. Ca toți cei care au escaladat „off-road” muntele cu mașini de teren, Bogdan Olteanu a luat câțiva jurnaliști „la portbagaj”, motiv de schimb de glume la momentul descinderii „la locul faptei”. Ceremonia de eliberare este simplă și scurtă. Oficianții au tăiat o pangligcă tricoloră, împărțind câte o bucată de tricolor. Gardul electric este deja rupt de primul zimbru care a riscat pentru libertate. Joep își adaptează discursul la situația neașteptată.
Zmeu, primul zimbru liber
„Mulțumesc pentru că sunteți aici. Cei mai mulți dintre voi au realizat deja ce se întâmplă. Am ajuns prea târziu. Zimbrii ne-au învins. Deja s-au eliberat din proprie inițiativă. Așa cum ați observat, gardul electric este rupt. Nu a făcut parte din plan, pur și simplu așa s-a întâmplat. Asta ține de legile lumii sălbatice, care ne scapă, uneori, de sub control. Mișcarea este riscantă pentru animalul sălbatic, așa că noi supraveghem cu mare atenție procesul de eliberare în sălbăticie. Avem zona de acomodare, care este îngrădită cu două garduri înalte, dublu – pe care zimbrul le-a sărit, dublate de un gard electric. Ideea este ca noi să putem asigura treptat acomodarea zimbrilor cu mediul, dar și cu celelalte exemplare care vor forma o turmă, pentru că transportul și adaptarea la noul habitat este o experiență foarte stresantă, iar animalele trebuie să se calmeze și să se obișnuiască. În prima etapă, zimbrii nu se cunosc unii cu alții. Le ia timp să stabilească ierarhia și structura socială a turmei, iar procesul trebuie urmărit și cumva controlat de aproape, ca să nu apară accidente”, a explicat Joep Van de Vlasakker.
Evadatul, „escape artist” cum ar spune oamenii de teatru, este ultimul zimbru eliberat din cușca în care a fost transportat din Franța către România. Expertul a explicat că este un mascul tânăr, pe care stresul din timpul călătoriei l-a determinat să adopte un comportament imprudent.
„Sistemul de securitate e gândit în așa fel încât, după gardul electric, este un alt gard (n.r. – din lemn) înalt. Astfel, zimbrii care nu sunt obișnuiți cu electricitatea se învață să cunoască efectele și să stea deoparte de zona îngrădită electric. Dar acest zimbru, cel care a evadat, a avut deja o experiență neplăcută în timpul transportului. A stat închis în cușcă pe durata deplasării, iar nivelul de stres a fost foarte mare. El a trecut prin toate sistemele de securitate. Astfel, zimbrul care a ieșit ultimul din camion a decis singur să devină sălbatic. Ideea este că trebuie să ne adaptăm planurile la lumea sălbatică și asta e ceea ce facem acum: îi respectăm decizia și îi dăm timp să se adapteze la noua sa viață în sălbăticie”, a mai spus Joep. Întrebat de jurnaliști dacă zimbrul fugar are un nume, Joep a mustăcit amuzat: „Nu are un nume. Îl putem boteza acum. Aveți onoarea să îi dați un nume simpatic”. La concurență între „Houdini”, iluzionistul artist al evadărilor, și „Zmeu”, a câștigat simplitatea mitologiei autohtone.
Prima etapă din „resălbăticirea” Carpaților
Magor Csibi, directorul WWF România, a explicat că zimbrul e o piesă de puzzle dintr-un plan mult mai vast, în care organizațiile Rewilding Europe şi World Wide Fund (WWF) România, împreună cu partenerii locali, naţionali şi internaţionali, lucrează la crearea unui model de dezvoltare durabilă în Carpaţii Meridionali. Dezvoltarea comunității locale este, asemeni, vizată în „masterplan”, care include readucerea mai multor specii dispărute din peisajul Carpaților, cum ar fi vulturul pleșuv sau revitalizarea unor specii cu habitatul amenințat, printre care un alt prădător de legendă: lupul.
„Ideea noastră este că o natură sănătoasă va aduce o comunitate sănătoasă, înfloritoare economic. Vrem să regenerăm și alte specii pe lângă zimbru, iar ecosistemul, o dată regenerat, va avea un efect benefic asupra locuitorilor zonei. Zimbrul aduce un echilibru între speciile din sălbăticie. Noi sperăm că vom putea aduce și specii care nu mai există, cum ar fi vulturul pleșuv, și care își va găsi locul din momentul în care vom avea o populație viabilă de zimbri”.
Muntenii, „școliți” să facă turism
Șeful WWF România povestește cum, anul trecut, la primul mare transport cu zimbri, au încercat să îi învețe pe localnici să vândă produse tradiționale zecilor de invitați „de la oraș” care au venit să asiste la eveniment. „Rezultatul: tanti Maria a venit cu o tavă imensă de langoși pe care le-a oferit gratis. Pe de o parte, nu putea să facă diferența dintre ospitalitatea naturală a oamenilor locului, pe de altă parte, nu știa cum să ceară bani pentru bucatele pe care le oferea, de obicei, oaspeților”, a povestit Magor Csibi. Localnicii nu știu încă să dea un bon sau o chitanță și nici nu sunt obișnuiți cu un flux mare de turiști. Spre exemplu, cei circa 20 de jurnaliști și activiști de mediu care au luat masa la hanul din Aluniș au „ras” tot ce avea localul în frigider. Și abia s-au găsit bucate să încropească o cină pentru toate sufletele.
„În primul rând, ceea ce încercăm să facem aici este să arătăm autorităților și localnicilor că sunt cointeresați să protejeze speciile care le aduc turiști și, în consecință, prosperiate. Cred că vor proteja zimbri și habitatul lor. E un model economic pe care vrem să îl promovăm, pentru că fără susținerea comunității locale nu vom reuși”, mai spune Magor Csibi. Până acum, oamenii s-au implicat. „Azi vorbim despre zimbri: 14 zimbri au intrat în zona de aclimatizare, alți 14 au ieșit din zona îngrădită către o deplină libertate – dar, pe lângă aceasta, noi ne gândim să restaurăm cătunele unde localnicii să poată pactica un turism ecologic, iar pe termen lung încercăm să vedem cum putem integra proiectul de repopulare cu cel de revitalizare a comerțului local”, adaugă șeful WWF România.
O lume dispărută
Ultima redută a zimbrilor a fost în Carpați, înainte să dispară definitiv din România, în 1790. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania – în 1790. Se părea că acest animal monument al naturii fusesese sortit pieirii. În 1951 a fost reintrodus în sălbăticie în Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina, Rusia și Kîrgîzstan. În 1958 au fost aduși în România zimbri din Polonia, în rezervația de la Hațeg-Slivuț. Azi România e una dintre cele 9 țări europene cu zimbri care trăiesc în sălbăticie, după Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia, Slovacia, Rusia și Germania. În România, o altă „familie” de zimbri trăiește în Parcul Natural Vânători Neamț. În lume trăiesc 5.046 de zimbri (cifra din ianuarie 2014), dar numai 3.403 sunt în cirezi libere sau în regim de semilibertate. La ora actuală, în România sunt, în total, 131 de zimbri în parcuri naturale și în libertate. Scopul programului Rewilding Europe este să formeze cel puţin cinci turme de peste 100 de animale înainte de anul 2022, în zone selecţionate special în acest scop, interconectate prin coridoare ecologice, care să permită migrarea zimbrilor și schimbul genetic între subpopulații.
Sursa: puterea.ro
Credit foto / video: Costas Dumitrescu, Catalin Georgescu
Ar mai fii o perioada de protejare a speciei impotriva vanatorilor sau a braconierilor ..in rest este numai de bine …succes acestor vietuitoare si sper sa fim in ajutorul lor..
Comentariile sunt închise.