Sunt foarte bogați, deși județele în care desfășoară afaceri de milioane de euro sunt sărace. Nu se simt vinovați pentru asta, susțin că-i ajută cât pot măcar pe proprii angajați. Recunosc că lipsa de reguli și legi de la începutul anilor 1990 le-a înlesnit ascensiunea financiară. Mai mult, recunosc că au dat și mai dau mită către politicieni, autoritățile statului sau organele de control. Iar unii dintre cei mai bogați oameni de afaceri din zonele sărace ale României nu ascund că au intrat la rândul lor în politică pentru că asta era singura cale de a-și proteja afacerile.

Dincolo de aceste mărturisiri surprinzătoare, pe care „România liberă“ le prezintă în noua sa serie “Cei mai bogați români din cele mai sărace județe”, oamenii de afaceri cu care am discutat susțin că nu au extravaganțe mai mari de o mașină scumpă, cum și-au dorit încă din copilărie, sau o vacanță ocazională într-o țară exotică.

Întoarcerea armelor de la Revoluție

Primul episod al seriei noastre îi este dedicat lui Ștefan Poenaru, cel mai mare fermier din Ialomița, potrivit topurilor întocmite de presa centrală și chiar estimărilor sale. Fost director de IAS, implicat în structurile comuniste, Ștefan Poenaru ne-a declarat că patrimoniul societăților sale se ridică în prezent la circa 50 de milioane de euro.

Milionarul de acum a fost până în 1989 șef de IAS în Balta Ialomiței. A știut încă din acele vremuri să își ­facă relații, așa încât s-a împrietenit cu Florea Ceaușescu, fratele lui Nicolae Ceaușescu, a făcut parte din prezidiul ultimului congres al Partidului Comunist Român și a fost membru în Consiliul de Administrație al ziarului Scînteia “pentru că exista o grilă care cerea să fie cineva şi din agricultură”. Tocmai din cauza legăturilor sale puternice cu liderii comuniști, la Revoluția din 1989 a fost arestat de gărzile patriotice pentru două zile. Inițial a fost convins că își va pierde viața.  „Mă păzeau cu puşca, la unitatea militară Bărăganul. La un moment dat, unul dintre ei a lăsat un automat lângă mine şi mi-a trecut prin minte să îl iau şi să fug. Dar ­mi-am analizat şansele, viscolea, şi m-am gândit că mă împuşcă ăia. Apoi, ­m-am gândit, ce puteau să îmi impute în afară că raportam nişte producţii mari, să-i întrecem pe capitalişti, să dovedim lumii că suntem mai buni? Să mă acuze că am înfometat poporul”, a povestit Ștefan Poenaru pentru „România liberă“.

A aflat, în schimb, că noul sistem care era pe cale să se instaureze era condus de fapt tot de prietenii săi vechi. „A apărut un colonel blindat de cartuşe şi de arme şi mi-a spus să merg cu el. După vreo 30 de metri, am crezut că mă duce în afara unităţii să mă împuşte. Dar el mi-a spus că mă duce la „ai mei”. Tot comitetul judeţean de partid era acolo, la infirmerie, unde era cald. Stăteau acolo cu băutură, masa era plină de whiskey, mâncare şi se uitau la un televizor color. Primul secretar, Ioan Foriş, s-a ridicat şi mi-a spus să fac un duş. Toţi scriau adeziuni către Ion Iliescu, în care explicau cum au suferit din cauza lui Ceauşescu, toţi secretarii care erau acolo, vreo 15 inşi, declarau că se pun în slujba Revoluţiei, că au făcut din Slobozia un oraş capitalist în comunism”, își amintește acum Ștefan Poenaru, râzând.

Sturion vândut la negru

Totuși, oamenii din subordinea sa nu l-au mai vrut după 1990 șef la IAS, așa că a trebuit să plece din funcția de director. Obișnuit până atunci cu tot felul de privilegii – mâncarea îi era asigurată pe vremea comuniștilor de la cantina fermei, plinul de benzină și-l făcea tot acolo – Ștefan Poenaru s-a trezit fără bani. Așa că a căutat o soluție să trăiască din nou bine. Și a găsit-o. „ Am vândut din casă televizorul color, radio-ul. Nu aveam bani să trec strada. Trebuia să fac ceva. Şi pentru că IAS-ul era pe malul Dunării şi casa mea la fel, cunoşteam toţi pescarii şi m-am apucat să vând peşte. Am vândut peşte la Intercontinental, numai sturion. Într-un an, am vândut opt tone de sturion, cu Lada mea. La Inter aveam o intrare, îl cunoşteam pe directorul comercial, care fusese securist şi rămăsese acolo”, recunoaște, fără rețineri, omul de afaceri.

Evident, toate aceste cantități au fost distribuite la negru. „Pescarii, dacă noaptea prindea un peşte, ­mi-l aduceau mie şi imediat plecam la ­Bucureşti să-l vând”. Iar Ștefan ­Poenaru nu are nici o problemă să ­declare public acest fapt, poate și ­pentru că au trecut 25 de ani de atunci. „Nu mă ascund”, ne-a răspuns. “În 1990, nu era nici o regulă. Şi 260 de kilograme de icre negre am vândut. Cota României era de 1,5 ­tone pe an”.

Dar chiar și așa, riscurile tot existau și aici intervine unul dintre secretele care i-au asigurat succesul omului de afaceri. „Eu am știut tabla împărțirii”, ne-a declarat Ștefan Poenaru. Ce înseamnă asta? Cel mai bogat om de afaceri din Ialomița știa să ungă autoritățile statului și organele de control. Și, după cum singur a recunoscut, știe și acum. „Dacă avea morunul 200 de kilograme, 30 de kilograme lăsam la ăia. Număram borcanele şi când ajungeam la zece, două le dădeam la ăia”.

Cu banii astfel obținuți, Ștefan Poenaru a cumpărat un tractor și două remorci, active extrem de valoroase la acea vreme în care țăranii abia se descurcau cu pământul restituit. „Am început să fac bani din cereale, dar tot nu uitasem tabla împărţirii”, repetă Ștefan Poenaru. A luat în arendă 130 de hectare de teren, apoi a tot luat până când, 20 de ani mai târziu, ajunsese la o suprafață de 16.000 de hectare pe care o lucrează. „Acum mai am 15.000 de hectare, dintre care sub 1.000 sunt ale mele. Avem o fermă de oi, 3.000 de capete, avem o fermă de capre, procesare, abator”. Ștefan Poenaru și-a evaluat patrimoniul la 50 de milioane de euro.

Cum se împart șpăgile către politicieni

Așadar, unul dintre secretele fermierului e „tabla împărțirii”. Și ne ­explică și nouă, cu detașare, cum face această împărțire. „Ne uităm aşa în ­sondaje, stabilim o grilă, băi tu ai şanse în alegeri 50%, începem cu 10.000 de euro, să zicem. Sau cu 20.000 de euro, depinde ce tip de ­alegeri sunt. Nu ţin să fiu bine cu ­toată lumea, dar ştiu că la alegeri e nevoie de bani şi ­dacă trece pe la mine un candidat, nu-l refuzăm. Dar ­ulterior, niciodată nu le-am scos ochii, „Băi, băiatule, eu te-am ajutat”. Dacă el mă vede pe o listă la coadă şi mă ­pune la mijloc, îi mulţumesc frumos. ­Dacă nu, mai aştept un an. Suntem ­oameni înţelepţi, trecuți prin lumea asta”.

Are un Volvo vechi de 12 ani

Deși a ajuns la o avere consistentă, „comparabil cu o fermă din Occident, suprafaţa pe care o administrăm noi este anormal de mare”, admite fermierul, Ștefan Poenaru susține că nu are extravaganțe prea mari. Locuiește în Fetești, unde a cumpărat un bloc mai vechi, de mici dimensiuni, pe care l-a refăcut. Mai are un apartament în București, aproape de Primăverii, luat în 1989, în care nu doarme niciodată.

A ridicat o biserică de lemn în satul său natal din Ardeal și a amenajat o mănăstire cu o biserică înaltă, tot din lemn, în Balta Ialomiței. În rest, nu face vacanțe exotice în străinătate, afirmă, și conduce un Volvo vechi de 12 ani. „Ginerele meu, care e director la una din societăţi şi coordonează 80% din activitatea vegetală, mi-a făcut cadou, anul trecut, o maşină, Toyota Land Cruiser, tir din ăla. Frumoasă. Am luat-o, am mers până la Constanţa, nu m-am simţit confortabil. Am băgat-o în garaj, am văzut că parchez greu. După două luni, ­i-am dat-o înapoi maşina ginerelui meu”, a precizat fostul șef de IAS. De altfel, ginerele său e cel preocupat de extravaganțe: a avut de-a lungul timpului vehicule de peste 100.000 de euro, după cum singur ne-a declarat, dar își face vacanțele mai mult în Bulgaria, pentru că nevestei sale nu-i place să zboare.

Ștefan Poenaru nu se simte vinovat că e bogat printre oameni săraci, pentru că susține că-i ajută cât poate. „La noi toată lumea serveşte masa gratis la prânz, 500 de oameni. Toată lumea care lucrează cu mine primeşte lunar 100 de kilograme de grâu sau contravaloarea în bani. Mai mult, le ducem acasă, le descărcăm noi. Am trimis la facultate aproape 50 de salariaţi, i-am făcut ingineri, jurişti”, enumeră el câteva dintre „faptele bune” pe care le-a făcut.

Nu a scăpat însă de problemele cu legea, dar susține că totul i se trage de la rivalitatea cu un alt mare om de afaceri care are pământuri în Balta Ialomiței.  “Am 28 de NUP-uri de la DNA”, ne-a explicat și câteva procese penale în desfășurare. Dar nu se teme. „ Anul ăsta am făcut un profit care se apropie de 100 de miliarde de lei vechi. Sunt calm, pentru că fac activitate de producţie în condiţii de rentabilitate”.

Condamnat definitiv

Despre Ștefan Poenaru, presa locală din Ialomița a scris de mai multe ori că ar fi încasat subvenții agricole ilegale pentru terenuri pe care firmele sale nu le administra. „ Ştefan Poenaru este primul mare moşier obligat să restituie sute de mii de euro încasaţi necuvenit, potrivit documentelor de control ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA). Cel mai recent caz de grave nereguli a fost descoperit în urma unor ample controale ale APIA şi arată cum te poţi îmbogăţi exploatând, ilegal – scrie în documentele de control, aproape 1.300 de hectare de proprietatea publică a statului”, potrivit portalului agrointel.ro. Fermierul ne-a declarat că a contestat controlul și este convins că instanța îi va da dreptate.

Pe de altă parte, Ștefan Poenaru a fost condamnat definitiv, la începutul verii, la un an de închisoare cu suspendare pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești, iar în prezent mai are un proces pentru acuzația că ar fi dat cu mașina peste un paznic. “O înscenare, o vom dovedi”, afirmă calm latifundiarul din Fetești.

Ialomița, de 25 de ori mai puține investiții decât orașul Timișoara

Ialomița se află printre cele mai sărace județe din România, deși aici se află unele dintre cele mai mari suprafețe de teren agricol din țară. Cu toate acestea, spitalul de urgenţă este cel mai mare angajator local, potrivit Ziarului Financiar. Prin comparație, doar orașul Timișoara a adunat de 25 de ori mai multe investiții străine decât tot județul Ialomița, ­conform aceleiași surse. Totuși, salariul mediu din Ialomița nu este cel mai rău din țară, fiind de 1.710 lei pe lună. În schimb, rata șomajului se cifrează în această zonă la 6,61%.

Oile dăruite lui Becali

La rândul său crescător de oi, Ștefan Poenaru a fost impresionat de acțiunile caritabile ale lui Gigi Becali și a vrut să-i ofere, cadou, 100 de exemplare din ferma sa. Patronul Stelei a acceptat numai zece, pe care a dorit inițial să le aleagă singur, ne-a povestit fermierul din Fetești. Dar Gigi Becali nu a mai venit în Balta Ialomiței, așa încât Ștefan Poenaru i-a trimis singur cele mai bune zece oi ale sale. “Nu a sunat niciodată să îmi mulțumească. Dar nu contează, eu am vrut să îi dau când ceilalți îi ­cereau”, a explicat fermierul de ce a făcut acest gest.

 

Sursa: romanialibera.ro

Comentariile sunt închise.