Extremiști, neofasciști, radicali

În ultima vreme se pun frecvent etichete. Dacă sunt aplicate public de la nivel înalt, ele pot deveni stigmate. Daniel Barbu, ministrul culturii, profesor cu pretenții de expertiză în politologie și sociologie, i-a făcut ”neofasciști” și ”naziști” pe protestatarii care l-au înconjurat în Centrul Vechi al Bucureștiului, la Club A: „Vă purtați ca neofasciștii! Sunteți naziști!”, le-a aruncat în față ministrul celor care scandau ”Vrem cultură/Nu cianură”. Întrebat de jurnaliști cum și-a dat seama că tinerii sunt neofasciști, ministrul Barbu, a explicat nonșalant: ”Păi, după atitudine. E o formulă simbolică, metaforică, după atitudinea extremistă şi violentă…Dacă aţi văzut şi pancarte: «Ridică-te Gheorghe/Ridică-te Ioane» – astea sunt poezii legionare. Dacă vă uitaţi la ce se întâmplă în piaţă, vedeţi elemente, indicii (…) Ei înşişi (protestatarii – n.r.) au vorbit despre formaţiuni paramilitare… Nu erau nişte simpli huligani care voiau să se distreze agresând un concetăţean şi distrugând o maşină. Erau nişte oameni care afirmau că au o cauză (…) Le-am spus acelor tineri, domni, care m-au agresat fizic şi verbal, că au un comportament de neofascişti, de neolegionari. Asta le-am spus, şi mă uit şi eu în piaţă şi văd unele pancarte şi simboluri care, ca istoric, mi se par că pot fi raportate la această familie politică”. Deci, Domnul Ministru susține public că a avut de-a face cu neofasciști, naziști, neolegionari, formațiuni paramilitare. Aduce ca argument…  aspectul și versurile legionarului Radu Gyr, condamnat la moarte de comuniști pentru o poezie, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Omul a ispășit sub toate regimurile, fiind arestat sub dictatura regală, sub Antonescu și sub comuniști. Deși mort, încă produce stigmat. Dacă ministrul s-a întâlnit cu naziștii, atunci situația e albastră (sau verde?): legea românească, începând cu Constituția, interzice manifestările extremiste de tip fascist. Asta însă n-a contat zeci de ani cât Partidul România Mare și-a făcut de cap, instigând la ură pe criterii etnice, religioase etc. A fost însă util atunci când, în anii 90, s-a pus eticheta de ”fascist” și ”legionar”pentru a se interveni cu forța unui război civil împotriva Pieței Universității. Dar, memoria politică e scurtă și pragmatică.

Dar iată-l, intransigent, pe Victor Ponta, care îi atenționează și el pe ”radicali”:”Vreau să daţi un semnal foarte clar de respectare a legii. Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat…E vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii ’30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului”. Inspirată afirmația cu ”linia roșie”! Nu știm dacă instransigența sa vine din poziția de premier, sau din cea de fan al lui Che Guevara, simbol al extremismului de stânga și al antiamericanismului, autorul chemării războinice ”Să creăm noi Vietnamuri!”. Mesajele sunt din e în ce mai belicoase, din toate ungherele puterii. Vuvuzelele mediatice, trustul Intact în păr, România TV și comentatorii afiliați acestora, revarsă indignare pe toate canalele. Trag semnale de alarmă, fac apel, argumentează fanteziile lansate de politicienii care scot panglici pe gură din adâncul inculturii lor. Zilele trecute, Dudu Ionescu, fost ministru de interne țărănist, azi cetățean liber să iubească USL, a făcut o profeție sumbră, susținând că peste două săptămâni n-o să mai fie nici urmă de manifestații. Interesant.

Până atunci, ministrul Barbu este apărat cu strășnicie de SPP iar restul politicienilor, toți la fel de decolorați politic, se baricadează în foișoarele lor aurite, să nu ia din greșeală vreun baston de la jandarmi, când aceștia se vor apuca de treabă.

Articol publicat de Ziarul de Timisoara