PSD a ridicat porcii la rang de prioritate nationala. Ne batem cu Comisia Europeana pentru dreptul nostru de a subventiona aceste animale simpatice si gustoase. Din pura intamplare, familia Dragnea va beneficia consistent de aceasta subventie.

Sa nu ma intelegeti gresit: ma refer la faptul ca fiul presedintelui PSD este fericitul proprietar al unei ferme de porci. A primit deja, in ultimii trei ani, subventii de trei milioane de euro, dar acum vrea mai mult.

Dincolo de ironie, povestea aceasta ilustreaza foarte bine politicile economice ale guvernarii PSD: se arunca bani in clientela de partid si in grupuri tinta de alegatori, de preferinta bugetari. Iar dintre bugetari, prioritate o au angajatii institutiilor de forta, precum jandarmii si politistii.

Bugetul este stors dupa doar doua luni de pesedism, dar domnul Dragnea mai vrea sa toace niste resurse si-l ameninta pe bietul ministru de Finante ca pe un servitor care a scapat pe jos tacamurile mosierului.

Capitalismul de cumetrie se intoarce: mai intai il subventionam pe Dragnea junior, apoi pe sponsorii din campanie, pe prietenii PSD, pe rudele lor si tot asa. De fiecare data, se inventeaza o explicatie legata de „interesul strategic” al respectivei masuri. Dar, cand presa se uita mai atent, gaseste cate un pesedist ascuns sub acest interes.

Uitati-va putin la explicatiile oferite de PSD pentru faptul ca va subventiona fermele de porci: vor sa incurajeze productia romaneasca. Dar, luat la intrebari, ministrul Agricuturii, Petre Daea, a marturisit ca „porcii romanesti” sunt de fapt importati, de mici, din Germania si Olanda, pentru ca Romania nu are o „maternitate” pentru suine.

Ferma domnului Dragnea Junior cumpara porci din afara tarii, ii indoapa si-i vinde sub falsa reclama ca sunt autohtoni. Pe scurt: nu suventionam defel productia romaneasca, ci doar importurile clanului Dragnea.

E ceva ce aminteste de celebra deviza a unui rege francez, „Dupa noi potopul!”, in „strategia” economica a presedintelui PSD. Se comporta – asa cum banuiam – ca un om pentru care nu exista viitor.

Ca sa ma intelegeti mai bine: in 2004, fostul premier Adrian Nastase, care se credea de neinvins si era sigur ca va castiga batalia pentru Cotroceni, a avut grija sa nu indatoreze prea mult Romania. Visa ca, in 2005, tot el va fi la putere si nu a riscat sa-si lase o mostenire toxica. Liviu Dragnea nu are nici macar viziunea, perspectiva, unui final de an 2017. Tot ce doreste acest condamnat penal este sa-si cumpere libertatea, sa nu ajunga in puscarie si nu-i pasa la ce pret.

Ca sa acoperim deficitul prognozat pentru acest an, de 2,99% – de fapt, toti suntem constienti ca va fi mai mare – Ministerul de Finante se imprumuta. Doar pentru martie, planul la imprumuturi este de 3,7 miliarde de lei. Cum aceste imprumuturi se iau de pe piata libera, bancherii ofera bani in conditii tot mai scumpe: e firesc sa ceri dobanda mai mare cand creditezi niste inconstienti, care arunca cu bani pe fereastra si au si reputatie de hoti.

Intr-o singura luna, martie, costul unui imprumut pe sase luni a crescut cu 27%! Aceste costuri vor creste pe masura ce PSD va continua politicile actuale, deficitul se va adanci, iar ministerul de Finante va fi tot mai disperat dupa bani, pentru a plati salariile bugetarilor si pensiile.

In timp ce pregateam o concluzie finala pentru acest articol, mi-am adus aminte de vara lui 2015, cand domnul presedinte Iohannis s-a batut pe viata si pe moarte cu proiectul de reducere a fiscalitatii. Pentru mine, antreprenor si om de dreapta, a fost stupefiant ca un liberal sa se opuna unor astfel de masuri.

Pana la urma, Iohannis a cedat partial, reducerea de fiscalitate s-a produs, iar dezastrul de tip grecesc n-a avut loc. Cred ca intuiti de ce amintesc aceasta istorie: unde este presedintele Iohannis acum, cand cripto-comunistii Satanei de Teleorman duc o politica populista comparabila cu cea din Venezuela?

 

Cititi mail mult pe ziare.com