It’s pure intelligence!
Cartelele preplătite trebuie înregistrate, routerele wi-fi – supravegheate iar computerele – înmatriculate şi scotocite fără mandat, zice SRI.
De ce?
Explicaţiile sunt atât de gogonate încât cine nu s-a prins deja probabil că nu poate fi convins vreodată.
Singura plauzibilă – dat fiind cu ce se ocupă şi cu ce nu se ocupă SRI – este teama că funcţionarii statului vor începe să scoată tonele de gunoi de sub preş, à la Snowden.
Sau, mai de aproape, Iacobescu, Nastasiu, etc.
Costi Rogozanu spune chiar că SRI are o agendă contra drepturilor cetăţeneşti, ceea ce poate fi de asemenea adevărat.
Dar hai să admitem că totuşi există şi un minim de bună-credinţă în demersul ăsta… oare cum ar fi?
Iată un exemplu, “declasificat” apoi dosit la loc, despre cum SRI a apărat cândva ţara de satanişti:
FENOMENUL SATANIST: EVOLUŢIE ŞI SITUAŢIE ACTUALĂ
(…)
În mai toate cazurile, listele furnizate organelor abilitate ale statului cuprind nu numai adresele exacte şi numerele de telefon ale membrilor respectivelor grupări, ci şi poreclele lor de “chat”, uneori deosebit de pitoreşti:
– “EDDIE MORTUL” din Alba Iulia, B dul —- nr. 71, bl. A16;
– “MORTUS CADAVERICUS” din Piteşti, B dul —-, bl. B32;
– “MACELARUL” din Piteşti, str. —-, bl. D1;
– “DAVINA HAKKINEN” din Urziceni Ialomiţa, str.—- nr. 2, bl. 117;
– “MORTUL” din Oneşti Bacău, Bd. —- nr. 1, bl. 1;
– “BLACK ALIEN” din Brăila – Calea —- nr. 13, bloc 13.Cei care se recunosc în această listă pot, dacă doresc, să completeze numele real şi adresa. Noi oricum o cunoaştem şi îi rugăm pe această cale să nu-i blameze pe cei care, încă din 1996 – 1998, i-au “băgat în cerneală”. În fond, respectivii nu au făcut decât să respecte întocmai jurământul făcut: “Voi fura, voi înşela, voi trăda şi chiar voi ucide de va fi nevoie, voi fi ipocrit oi meschin, în numele tău, Satană!”. Evident, într-o ţară democratică, fiecare este liber să se închine oricăror idoli, chiar să se sinucidă în ce mod doreşte, în măsura în care nu încalcă legile şi nu impietează asupra libertăţii celorlalţi.
(…)
Astăzi, “vechea gardă” de la “Allzdam” şi “Fraţii Stăpânului” din Bucureşti beneficiază de programul “Din nou acasă”, întemeietorii “Îngerilor Negri” din Ploieşti sau a “Fiilor lui Lucifer” din Cluj-Napoca arborează cămaşa de forţă, fiind sub îngrijire psihiatrică aprofundată, iar veteranii de la “SATANIC WERMACHT” din Deva ori “Cavalerii Iadului” din Galaţi fie fac declaraţii complete, fie depun o muncă utilă comunităţii, escortaţi de gardieni înarmaţi.
Până în prezent, nici un satanist român nu a reuşit să ajungă la termenul “contractului” – “Voi servi 20 de ani lui Lucifer, apoi mă voi bucura de toate bunurile lumii, de-a stânga sa”. Cei mai mulţi au clacat după trei-patru ani.
Totuşi, fenomenul satanist rămâne prezent, în forme insidioase, în puţin 20 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Este adevărat, orgiile din cimitire s-au împuţinat, profanările de morminte nu mai sunt la modă – sataniştii de astăzi sunt mai mult surferi pe Internet decât băutori de sânge de pisică.
Fenomenul satanist continuă însă să fie în atenţia agenţilor de aplicare a legii din întreaga lume. Ca atare, nici frecventarea chat-urilor şi siturilor sataniste de pe Internet nu este lipsită de riscuri. Acest lucru l-a putut recent constata un anume instalator bucureştean reconvertit la “death-nazy”, care se plânge prin lumea muzicală că, după un “excurs satanic” ceva mai prelungit, PC-ul său a căzut într-un profund “bestial darkness”, remedierea costând câteva milioane bune. Şi acesta nu este decât începutul. Restul surprizelor îl aşteaptă când va solicita o viză unui stat străin, o slujbă unei mari companii ori un credit unei bănci serioase: nimeni nu are încredere în indivizi în al căror trecut există episoade sataniste, fiind consideraţi instabili mintal, pretabili la violenţe gratuite şi în relaţie cu elemente interlope. Iar modalităţi de verificare sunt multe, fiindcă – mai ales în domeniul comercial şi bancar – nimenea nu doreşte să rişte mizând pe un individ cu trecut ceţos.
Un teribilism juvenil poate astfel pecetlui un destin. Cel mai adesea, este o pedeapsă prea grea pentru o rătăcire a tinereţilor. De aceea, în ceea ce ne priveşte, nu ţinem la zi vreun “catastif nominal” al sataniştilor din România şi nici nu intenţionăm să facem vreodată publică identitatea reală a celor care, de-a lungul ultimilor ani, au fost semnalaţi cu asemenea activităţi.
Realitatea demonstrează însă că, în cele mai multe cazuri, ei se aruncă singuri după gratii (cu buzunarele pline de “Anioşa” fosforescentă) – şi acesta este cazul fericit. Până în prezent, nu deţinem date privind vreun caz în care Necuratul să fi facilitat eliberarea din detenţie a vreunuia dintre închinătorii săi, să-i fi tăiat ştreangul în ultima clipă ori să-i fi luat din mână flaconul de barbiturice. Se pare că nu-i stă în caracter Întunecimii Sale să facă asemenea gesturi, dar informaţia este în curs de verificare.
Concluzia o gasiti AICI / riscograma.ro
Comentariile sunt închise.