Ion Iliescu, “trimisul special” al Moscovei la București, relatează:
– Fetele, așa cum sunt ele, trebuie îngrijite, cultivate (două per hectar), îndreptate (cu ciomagul!) către o carieră și îndrumate spre viața creștină căci avorturile sunt interzise.
– Fetele, ca și băieții, trebuie să fie ascultătoare, să plece capul (dar să nu deschidă gura) în fața convoiului masculin al partidului.
– Fetele au nevoie de orientare în viață, iar eu am adus cu mine busola din Piața Roșie.
– Fetele au dreptul la liberă exprimare, dar fără să pună întrebări prea multe.
– Fetele au nevoie de un îndreptar al “vieții de fată mică” (un fel de Evanghelie după „viața de fată mare”), care nu este totuna cu Biblia, dar seamănă cu o carte de bucate.
– Fetele trebuie să asculte de ministrul pentru problemele tineretului, Ion Iliescu, chiar și atunci când vor împlini 80 de ani pentru că eu voi rămâne în funcție.
După toate aceste “canoane” s-a ghidat, probabil, Ion Iliescu, tânăr marcant al perioadei comuniste și continuator al regimului încă mulți ani după ’90.
Etalon al bărbăției bolșevice și al unei gândiri devotate Kremlinului, Ion Iliescu se pregătea în anii ’70 să scoată “fete pregătite” pe bandă rulantă. Nu contează exact pentru ce, dar pregătite să fie. Așa că s-a apucat cu entuziasmului șoimului ce avea să-și ia zborul să scrie la gazetă. O revistă lacrimogeno-comunistă, denumită “Femeia”, publică pe o pagină un text scris de tovarășul Iliescu și intitulat sugestiv, dar retoric: “Sunt pregătite pentru viață tinerele fete?”.
Răspunsul n-a venit nici în ziua de astăzi, cu toate că Ion Iliescu încă îl mai așteaptă, dar la vremea respectivă nu s-a primit niciun feed-back, căci fetele erau toate ocupate să dea cu sapa pe ogoare.
Oricum, tânăra speranță politică, Ion Iliescu, ridica niște problem demne de luat în seamă într-o epocă în care a citi o balivernă era luxul luxului comparativ cu trezitul de la 5 A.M pentru coada de la lapte.
Și pentru că așa ceva chiar nu se mai văzuse – atâta curaj gazetăresc – conducerea revistei “Muierea ogorului”, pardon -“Femeia”, a categorisit scriitura jurnalistico-secerată drept o anchetă, așa cum se poate vedea și în imagine.
Dacă astăzi am face o legătură între titlu articolului și categoria “anchetă”, gândul ne-ar putea duce la faptul că Ion Iliescu avea un rol „cotrobăitor” prin “mijlocul” fetelor pe care le verifica atent la “pregătirea” pentru viață. Că doar nu scria omul articole degeaba, doar ca să-și răcească gura…
Comentariile sunt închise.