”Vom transmite către Parlament Legea minelor, un proiect mult aşteptat şi mult întârziat, din motive de dezbatere politică. Trebuie să asigurăm un cadru foarte clar, transparent şi predictibil pentru un domeniu care asigură încă foarte multe locuri de muncă şi în care trebuie să dăm răspunsuri pe care le-am amânat foarte mult timp. Parlamentul României va avea această ocazie de a decide ce şi cum şi care este viitorul mineritului în România.” – Victor Ponta, 2 februarie 2015, Parlamentul României.

Da, ați citit corect data declarației: este vorba de 2 februarie 2015, nu toamna anului 2013, când Victor Ponta a spus același lucru. Și nu, nu e vorba de consecvență, pentru că, între timp, au fost respinse două proiecte de modificare a legii minelor. Dacă el e uituc, nu la fel sunt și cetățenii, care au reținut că Ponta a mai spus, tot în toamna lui 2013, cât se poate de explicit, că dacă legea specială pică, pică și avizul pentru proiectul de la Roșia Montană. Așadar, înainte de a vorbi despre orice altă lege a minelor Ponta are obligația de a respinge proiectul depus spre avizare de RMGC la Ministerului Mediului.

Vă rog revedeți fragmentele din emisiunea de la TVR 1, din septembrie 2013. De două ori, nu o dată, Victor Ponta spune cât se poate de clar că dacă legea nu trece, RMGC n-o să obțină avizul de mediu. ”Dacă va fi respinsă (legea – n.a.) este o asumare a României în ansamblu că nu-și va exploata cu tehnologia actuală resursele naturale”, spune, fără echivoc, gurița lui Ponta.

Pentru a nu o mai lungi: dacă Ponta vrea un nou proiect de lege a minelor, mai întâi trebuie să facă ceea ce a spus – respingerea proiectul depus de RMGC la Guvern. În caz contrar, oricât ar învârti-o din vorbe, nici Dumnezeu, nici necuratu și nimeni altcineva nu-l vor crede că nu e vorba decât tot de o lege cu dedicație pentru Roșia Montană. Oricum, și în cazul altor dezvoltări miniere (altele decât cele privind exploatarea aurului), problemele unor schimbări legislative de genul exproprierilor în interes privat ori privitoare la regimul de protecție al patrimoniului, pădurilor, pajiștilor etc. rămân aceleași. Prin votul din Parlament (de două ori, nu o dată), exact așa cum a spus Ponta, România a respins ÎN ANSAMBLUL EI acele proiecte de legi. Așadar, dacă n-are de gând să țină cont de voința cetățenilor români, exprimată prin votul reprezentanților lor în Parlament, Ponta să-și facă bagajele și să părăsească în viteză Palatul Victoria.

Cu atât mai mult, cu cât declarația pe care a făcut-o acum conține o doză uriașă de iresponsabilitate și dăunează grav intereselor României. Mai exact: sunt convins că Victor Ponta știe că un nou proiect al legii minelor are tot atâtea șanse de a trece de Parlament, cum au avut și primele. Adică zero. În același timp, știe că Gabriel Resources se pregătește să dea România în judecată. ATENȚIE, însă, Gabriel nu a strâns de la acționari banii necesari pentru acest demers. Declarațiile premierului României nu fac decât să resusciteze speranțele acționarilor. De fapt, Ponta îi încurajează să mai scoată niște bani din buzunar, pentru a se putea judeca cu statul român! Am mai arătat de multe ori: șansele ca Gabriel să câștige un eventual arbitraj internațional sunt direct condiționate de o legislație cu dedicație. Adică exact ceea ce Ponta le-a promis din nou acționarilor de la Gabriel Resources…

***

Precizare pentru cei mai puțin familiarizați cu subiectul. În luna mai a anului trecut, Gabriel Resources a anunțat o emisiune de obligațiuni speciale. Convertite în acțiuni, aceste obligațiuni ar da un ”drept din valoarea arbitrajului”, în caz că Gabriel va ajunge la proces (arbitraj) cu România. Gabriel spera să strângă astfel 37 de milioane de dolari. Cumpărătorii ar avea dreptul, în total, la maxim 120 de milioane de dolari în contul obligațiunilor. Practic, aceștia sunt banii pe care Gabriel spera (speră) să-i strângă pentru pregătirea arbitrajului. Deși comunicatul din mai 2014 preciza că Gabriel ”s-a înțeles cu mai mulți acționari”, acest lucru nu înseamnă și că acționarii ar fi cumpărat obligațiunile, ci doar că cei care nu cumpărau acceptau eventuala diminuare a propriilor drepturi proporțional cu drepturile acordate celor care cumpărau obligațiuni.

Indiferent însă de ce legi cu dedicație ar fi aprobate și indiferent de ce avize abuzive ar primi, proiectul de la Roșia Montană nu poate porni fără riscul unui conflict social major (pe care nu știu ce guvern și-l va asuma). Astfel, singurul lucru pe care l-a făcut Ponta a fost să-i încurajeze pe speculatorii bursieri să investească în… procesul împotriva României.

 

Sursa: romaniacurata.ro

Comentariile sunt închise.