iuliu maniu

În urmă cu 70 de ani, la începutul anului 1946, Iuliu Maniu s-a adresat tinerilor care plecau în America. Demersurile oficiale pe care le făcea preşedintele PNŢ în acea perioadă dramatică pentru ţară ne arată acelaşi politician ferm şi jurist riguros pe care îl cunoştea toată lumea. Textul de mai jos are însă un ton părintesc, aproape sentimental, pentru că Iuliu Maniu nu a fost omul rece, calculat şi formalist pe care l-au descris inamicii şi experţii care au vrut să îşi promoveze carierele folosidu-se de un nume mare. A fost un politician de geniu, un mare patriot şi un om înţelept şi de omenie. El îi îndemna pe viitorii emigranţi români să se fie recunoscători pentru jertfele soldaţilor americani care au contribuit de două ori la eliberarea Transilvaniei, să fie loiali şi să se sprijine pe Statele Unite în lupta pentru libertate şi democraţie în România. Nu e numai un discurs frumos, complet liber de clişee, ci mai ales un crez căruia i-a fost credincios până la capăt, şi pe care l-a plătit cu suferinţe îndelungate şi cu o moarte eroică în închisoarea de la Sighet, la 5 februarie 1953. Textul este încă o dovadă a clarviziunii şi actualităţii mesajului lui Iuliu Maniu.

„Zeci de ani v-am văzut plecând spre Ţara Făgăduinţei. V-am petrecut din Ardealul nostru robit pe atunci, cu gândul duios care ia drumul lumilor pline de soare şi de căldură.

Zeci de ani v-am privit peste întindere de continent şi mări, luptând, muncind şi reuşind, aşa cum priveşte din aceeiaşi bătrână casă strămoşească părintele spre fiii care şi-au găsit aşezări noi, mai largi şi mai îmbelşugate.

Aţi mers şi aţi ajuns în ţara, deasupra căreia străluceşte cea mai mare comoară a oamenilor şi a neamurilor, – cea de care Neamul Românesc a avut atât de puţină parte până acum: Libertatea. În lumina ei aţi putut să vă rodiţi truda voastră, să vă dezvoltaţi nobilele însuşiri trase din obârşia voastră, să progresaţi în cultura, în conştiinţa omenească, în preţuirea semenilor voştri.

De acolo, din lumea spre ale cărei strălucite aşezări sociale şi morale se îndreaptă năzuinţele noastre, aduceţi-vă necontenit aminte de ţara voastră de origine şi de Neamul vostru. Aduceţi-vă aminte de trecutul lor căznit în robii, în lupte neîncetate pentru existenţă, în primejdii fără de sfârşit şi în sărăcie. Aduceţi-vă aminte de frumuseţile leagănului vostru, de munţii măreţi, de pădurile vesele, de întinderile mănoase, de satele modeste străjuite de bisericile vechi, în care s-au rugat şi trecuţii strămoşi ai voştri, cerând mântuire pe seama Neamului Românesc. Aduceţi-vă necontenit aminte că aici trăiesc fraţi şi nepoţi ai voştri, care încă duc grea luptă pentru ca deasupra ţării să se risipească cu totul nourii indărătnici şi să coboare binecuvântarea dreptăţii şi a libertăţii. Aceste gânduri vă vor ţine aproape de tulpina din care aţi odrăslit şi vă vor îndemna, ca în acele mari şi luminoase depărtări să luptaţi alăturea de cei rămaşi acasă.

Dar tot atât de fără încetare ridicaţi-vă gândul şi încălziţi-vă inima spre Patria voastră nouă. Nici o recunoştinţă a voastră nu va fi prea mare pentru a răsplăti generozitatea ei. Nici o jertfă a voastră nu va fi prea grea dacă o veţi aduce pentru sprijinirea înaltelor ei ţinte.

Tot patriotismul, toate acţiunile voastre cetăţeneşti, toată dragostea voastră trebuie să fie stăpânite de gândul că prin imensa jertfă a Statelor Unite ale Americii a fost desrobit de două ori Ardealul nostru, şi mai ales, că în lupta noastră pentru libertate şi democraţie, pe care trebuie să o mai ducem cu toţii, nu vom putea birui, fără de sfatul şi ajutorul acelei mari şi nobile ţări care e simbolul libertăţii şi al democraţiei adevărate.

Bucureşti, 8 ianuarie 1946”

 

Sursa: inliniedreapta.net