Persoanele care nu îşi plătesc datoriile la bănci riscă să ajungă rapid în situaţia de a fi executate silit, ceea ce poate duce printre altele, la blocarea conturilor. Recent a intrat în vigoare o modificare a Codului de procedură civilă care “scurtează” drumul către executarea silită. Concret, procedura prin care sunt executaţi silit datornicii nu va mai trece prin instanţă, pe la un judecător, ci va fi decisă şi aplicată de un executor judecătoresc. Între cei vizaţi se numără cei 660.000 de persoane care au restanţe la credite, relatează gandul.info

Cei vizaţi de noua prevedere sunt toţi cei care au o datorie în general şi sunt supuşi executării silite, atât persoane fizice cât şi firme. Astfel, de exemplu, este vorba despre persoanele care au un credit la o bancă, cei care au o maşină luată în leasing, persoanele care au un împrumut de la o persoană fizică sau cei care urmează să fie evacuaţi.

Pe scurt, orice executor judecătoresc va putea hotărî, singur, în biroul său, dacă încuviinţează executarea silită a unui datornic, fără „filtrul” unei instanţe judecătoreşti, după intrarea în vigoare, la începutul acestei săptămâni, a modificării Codului de procedură civilă.  Modificarea  a fost iniţiată de mai mulţi deputaţi PSD şi PC sub pretextul că instnaţele sunt sufocate de astfel de dosare.

Până acum, băncile firmele sau persoanele fizice puteau cere executarea silită a unui datornic doar în instanţă. Se adresa executorului care făcea o cerere la judecătorie care încuviinţa executare.

“Până acum creditorul – de exemplu o bancă sau o companie – se adresa executorului judecătoresc, iar executorul judecătoresc era obligat să facă cerere la judecătorie. Judecătoria emitea o încuviinţare a începerii executării silite. Instanţa putea să mai reducă din cererile de executare silită. Acum, executările nu mai ajung în instanţă şi sunt decise de executorul judecătoresc. Am mari dubii că actul de justiţie se va face conform spiritului legal ”,  a declarat pentru gândul avocatul Adrian Cuculis, specializat în executări.

“La nici 2 ani de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prin legea 138/2014 a fost modificată procedura prin care debitorii puteau măcar să se informeze asupra unor posibile cereri de încuviinţare a executărilor silite. Pe scurt, nu mai este obligatorie încuviinţarea executării silite, astfel încât nu veţi mai putea identifica cererile de încuviinţare a executărilor, iar singurul care va decide, în biroul său, dacă încuviinţează executarea este executorul judecătoresc”, a comentat avocatul Adrian Cuculis.

Avocatul spune că numai în Bucureşti şi Ilfov sunt în prezent aproximativ 180.000 de persoane executate silit. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt datornici la bănci, între ceilalţi creditori numărându-se societăţile de leasing sau chiar Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). La nivel naţional, există 660.000 de români care au restanţe la creditele luate de la bănci şi care riscă să intre în procedura executării silite. “Este vorba despre şoferii care au fost prinşi fără rovinietă şi care acum sunt executaţi silit de CNADNR, pentru că nu au plătit aşa-numitul tarif de despăgubire, care a fost eliminat însă din lege. Tariful reprezintă contravaloarea taxei de drum pe un an”, a explicat avocatul.

Prevederea, considerată neconstituţională

Legea privind modificarea Codului de Procedură Civilă a fost adoptată recent de Camera Deputaţilor, iar articolul care se referă la încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii este articolul 665.

Avocaţii specializaţi în executări spun că prevederea care se referă la modificarea articolului 665, privind încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii a mai fost introdusă în Codul de Procedură Civilă în 2006, însă a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională pe 31 martie 2009. În 2009 Curtea Constituţională a decis că modificarea legii încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, executorii judecătoreşti neputând fi asimilaţi magistraţilor şi neputând fi la fel de independenţi şi de imparţiali ca aceştia.

„Conferirea unei asemenea competenţe executorilor judecătoreşti, care nu fac parte din autoritatea judecătorească şi a căror activitate se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei, încalcă atât dispoziţiile constituţionale ale art.1 alin.(4), potrivit cărora „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecatorească – în cadrul democraţiei constituţionale”, cât şi pe cele ale art.126 alin.(1), potrivit cărora „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casatie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, se arată în decizia CCR din martie 2009.

Articolul 665 din legea 138 prevede, printre altele, că cererea de executare silită se soluţionează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.

„Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare”, se arată în articolul 665.

Pe de altă parte, cât priveşte situaţia din alte ţări, avocaţii specializaţi în astfel de litigii spun că în Italia şi Spania decizia executării silite trece prin instanţă, aşa cum era şi la noi până săptămâna trecută.

Ce spun executorii judecătoreşti

În schimb, executorii judecătoreşti se apără şi spun că atunci când vor hotărî asupra începerii executării silite a unei persoane vor lua în calcul aceleaşi considerente pe care le au în vedere şi judecătorii în instanţă.

„Când decidem avem în vedere exact aceleaşi raţiuni pe care le avea instanţa: asupra caracterului de titlu executoriu al înscrisului şi asupra creanţei, dacă este certă, lichidă şi exigibilă”, a declarat pentru strileprotv.ro Dorina Gonţ, preşedintele Colegiului Executorilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Comentariile sunt închise.