Divizarea a ceea ce ar fi putut să devină un partid modern de centru dreapta este opera politicienilor care au refuzat cu obstinaţie să predea ştafeta, dominaţi de interese şi grupuri de interese care nu au nimic de-a face cu convingerile doctrinare.
Dintre liderii partidelor de centru-dreapta, preşedintele Partidului Forţa Civică, Mihai Răzvan Ungureanu, pare a fi cel mai decis să se aşeze la masa dialogului cu celelalte partide pentru unificarea dreptei: „Am trimis o scrisoare preşedinţilor PDL, PMP, PNŢCD, IRL şi PER şi i-am invitat la o discuţie dacă mai este sau nu posibilă unitatea de acţiune a forţelor politice de centru-dreapta începînd cu luna ianuarie 2014”, a declarat marţi, 27 noiembrie liderul Forţei Civice. Ungureanu propune constituirea unui Bloc al Unităţii Naţionale, care să fie „un nucleu al acţiunilor noastre parlamentare şi extra-parlamentare.”
Prima reacţie la propunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu a venit din partea preşedintelui PDL Vasile Blaga, care a declarat presei că „discuţiile sunt întotdeauna binevenite” şi că partidul său nu s-a opus niciodată unificării dreptei, dar această unificare să se facă în jurul PDL. Decizia PDL de a candida în afara vreunei coaliţii la alegerile europarlamentare este deja luată de conducerea partidului. Blaga nu exclude însă încheierea unui protocol între partidele de centru-dreapta prin care acestea să prezinte un candidat unic la alegerile prezidenţiale.
Înclin să cred că acest lucru nu se va întîmpla şi că vom avea mai mulţi prezidenţiabili din partea opoziţiei de dreapta. La încheierea competiţiei interne din cadrul partidului, Cătălin Predoiu va ieşi cel mai probabil cîştigător şi va fi desemnat candidatul PDL la prezidenţiale. Mihai Răzvan Ungureanu şi-a anunţat de mai mult timp intenţia de a se înscrie în cursa prezidenţială dacă va avea susţinerea tuturor formaţiunilor politice de centru-dreapta. Partidul Mişcarea Populară va avea şi el candidat propriu la prezidenţiale, iar la europarlamentare îşi propune să obţină „un scor din două cifre”, după cum a declarat preşedintele interimar Eugen Tomac.
Încercarea fostului prim ministru Ungureanu de a aduce toate formaţiunile de dreapta din opoziţe la un ideal comun, acela al “reunificării” dreptei, pare sortită eşecului. Cu atît mai mult cu cît ar trebui să răspundem şi la întrebarea: cînd a fost dreapta politică unită, pentru ca ea să fie acum „reunificată”?
Convenţia Democrată a fost o construcţie salvatoare a lui Corneliu Coposu, fundamentată nu atît doctrinar, cît mai ales pe promovarea valorilor morale şi pe recuperarea democraţiei ce fusese călcată în picioare de regimul comunist iar apoi de cel fesenist. Această construcţie politică nu avea cum să reziste, fiind şubrezită de nenumăratele tensiuni din timpul guvernării împreună cu PD. Partidul Naţional Liberal nu s-a comportat nici în cadrul CDR fundamental diferit faţă de cum joacă azi în USL. Pe de o parte era partener la guvernare, dar pe de altă parte de multe ori nu şi-a asumat susţinerea PNŢCD în situaţiile de criză politică provocate de PD. A jucat altfel spus la două capete, astfel că aproape toate costurile guvernării au fost în final decontate de PNŢCD, care a fost spulberat de pe scena politică odată cu alegerile din 2000, cînd nu a mai intrat în parlament.
Alianţa Dreptate şi Adevăr, care a cîştigat alegerile în 2004, a fost o construcţie electorală şi nimic mai mult. După doi ani, conflictul dintre palate a rupt alianţa, ruptură care a însemnat şi actul de naştere al PDL, un partid de centru-dreapta care după doi ani avea să cîştige alegerile parlamentare şi să formeze guvernul. Creşterea PDL a fost tot atît de spectaculoasă pe cît i-a fost ulterior căderea. A guvernat în ani foarte dificili, anii de vîrf ai crizei, a promovat oameni tineri, dinamici, cu o viziune nouă asupra politicii. Unii dintre ei au decepţionat, alţii însă au performat şi au cerut cu insistenţă reformarea partidului, atît de necesară. PDL a rămas însă încremenit în proiect, iar vocile tinere şi incomode au fost înlăturate.
Divizarea a ceea ce ar fi putut să devină un partid modern de centru dreapta este opera politicienilor care au refuzat cu obstinaţie să predea ştafeta, dominaţi de interese şi grupuri de interese care nu au nimic de-a face cu convingerile doctrinare.
„Reunificarea” dreptei nu poate însemna altceva decît construcţia unui partid puternic de dreapta, care să fie capabil să lupte cu şanse pentru cîştigarea alegerilor parlamentare din 2016. Altfel, pe scena divizată de acum, „discuţiile sînt întotdeauna binevenite”, cum a declarat Vasile Blaga, fără să creadă o iotă.
Articol publicat de Deutsche Welle
„Dreapta” la noi e un fel de linie „soft” a fostului pcr; au avut mai putini talhari, au furat mai putin, au avut mai multi insi cu studii reale, s-au pretat la mai putine potlogarii etc. Ceilalti, „stanga” au bagat mai adanc copita in buget, au mai multi cretini cu diploma, mai multi borfasi, mai multi mitocani, potlogarii fara numar… asta ar fi linia „hard” a fostului pcr. Ce ar avea in comun? Pai, totul! Toti au furat, mintit, borfasit, potlogarit, plagiat, inselat, umplut buzunarele, tradat etc. Singura problema care-i desparte e cantitatea… Unii au facut-o mai mult, ceilalti mai putin… De ce ar fi nevoie de o astfel de alternanta la putere pentru ei? Simplu: „stanga” fura pe rupte pana la limita colapsului si scapa firimiturile catre dreapta din opozitie. Cand s-a ajuns in punctul cel mai de jos, e lasata „dreapta” la putere care fura mai putin (deh, mai sunt si cativa intelectuali orgoliosi care nu baga mana) si lasa resursele sa se regenereze un pic, suficient pana vine iar „stanga” infometata de „dreptate sociala” si bani „fara numar” si ciclul se repeta… Bun! Incotro ne indreptam astfel? Stanga e o permanenta catastrofa scolita in laboratoarele partidului si securitatii. Vrem dreapta… Dar care „dreapta”? Aia pcr-ist-securista „soft”? Adevaratii oameni de dreapta din tara asta sunt cei care muncesc si produc ceva, in niciun caz politicienii! Ala care face branza, care da cu sapa, ala care repara masini, care construieste masini, care zideste, care planteaza rosii, care tunde iarba ori barba etc. – toti acei care, de la angajat, meserias, mic privat pana la magnat produc bunuri si servicii asigurand functionarea economiei si platesc impozite. Din pacate, dintre acestia, foarte putini constientizeaza ca sunt de dreapta. Si mai grav, politicienii mizerabili le-au bagat in cap ca sunt slugile statului si trebuie sa plateasca tot ce consuma capusile securistoido-peceristoide cu neamurile lor analfabete, cocotati pe functii vesnic, in institutiile statului. I-a intrebat vreun politician „de dreapta” pe oamenii care produc realmente ceva, de ce anume au nevoie? NU! S-au facut niste intalniri cu asa-zisi oameni de afaceri de succes (de fapt fosti securisti spalatori de bani) unde s-au perfectat „ajutoare” de milioane de euro de la stat ori legi dedicate, intr-o nesimtire si faradelege totala, in timp ce micii producatori, meseriasi ori angajatori de talie mijlocie sunt pe cale de disparitie din cauza taxelor aberante, impozitelor nejustificat de mari si birocratiei spagare si excesive. Atat timp cat justitia e sugusata de politicienii corupti, de serviciile, la fel de corupte, si de unii angajati vanduti, nu vom scapa de lichelele tradatoare fara o revolta majora si riscanta… Politicienii astia de „dreapta” sunt realmente praf. Chiar si cei de la care mai speram ceva sunt total rupti de realitate. Se comporta asemeni nebunilor dintr-un ospiciu aflat pe un vapor. Dezbinati, se cearta pe creioane, radiere si plastilina, recita versuri, citeaza din Platon sau Codul penal, isi fac planuri pentru alegeri, vorbesc de sondaje si procente etc. in timp ce vaporul e condus spre stanci, intr-o cursa dementa si sinucigasa de „stanga” aflata ilegal la timona…
Ma uit la poza de mai sus si eu nu vad decat tradatori de tara. Poate voi vedeti altceva, eu nu!
Au avut sansa de a ne arata de ce sunt in stare si ne-au aratat cu varf si indesat.
Daca pe tradatorii de „stanga” trebuie sa-i schimbam cu tradatorii de „dreapta”, eu zic pas. Nu, multumesc! Sa-i voteze aia care mai cred in Mos Craciun.
Si pentru mine solutia este MERITOCRATIA si constitutia meritocrata. Solutia exista, e reala, insa nu vrem sa o vedem!
O mica poveste semnificativa:
Prin anii ’90 circulam cu un mijloc de transport public care era cam aglomerat. Langa mine doi studenti, care nu pareau prea interesati de studii, discutau. Vrand-nevrand am auzit ceea ce discutau. Vorbeau foarte aprins despre cum sa faca si in ce partid sa se inscrie ca sa se „aranjeze” si ei. Erau cam invidiosi pe un coleg de-al lor care s-a bagat la nu stiu ce partid si deja incepuse sa invarta niste afaceri. Chiar planuiau sa vorbeasca cu el ca sa ii bage si pe ei in partid si sa le dea „ceva de ros”.
Aceasta povestioara poate sa ne edifice cam cine sunt „politicienii” care ne conduc.
Eu sunt sigur ca 90% din politicieni asa au ajuns in politica. Nici un interes pt. binele public, nici un merit in serviciul public. Doar dorinta de capatuire cu ajutorul pilelor si relatiilor.
Acesta este „sistemul democratic” care ne conduce si vedem unde am ajuns.
Cine-i mai crede pe papagalii astia avizi de putere. Unii dintre ei intrati pe usa din dos prin blaturi sau aranjamante de culise..uite asa din 300 au ajuns 600.
Cat de prosti pot fi cei care mai cred in MAREA MANIPULARE cu „stanga – dreapta” ?
Eu cred ca sunt din ce in ce mai putini.
Romanii s-au saturat de aceasta mascarada asazis „democratica” cu aceste partide (clanuri
mafiote) ba de „stanga” ba de „dreapta” (ce circ ieftin pt. manipularea prostimii !)
Aceasta clasa politica este una si aceeasi MAFIE impartita in mai multe CLANURI cu nume
diferite (partidele).
S-a dovedit de 24 ani ca nu exista nici o diferenta intre ele (stanga – dreapta, aceleasi
minciuni si hotii).
Nu mai avem nevoie de aceste partide si de politicieni (mincinosi si hoti de la stanga la
dreapta si invers).
Trebuie sa schimbam acest sistem putred si profund corupt.
Trebuie sa gasim mijloacele de a scapa de acest cancer reprezentat de partide (clanuri
mafiote) si de politicieni (cele mai mari scursuri ale rasei umane).
Insasi cuvantul „politica” este compromis. Cand spui „politica” spui: minciuna, hotie, crime
(razboaie), manipulare, etc.
Solutia este:
MERITOCRATIA